Carlyle analizează achiziția activelor internaționale ale Lukoil. România se pregătește pentru un posibil transfer de proprietate la Petrotel și rețeaua de benzinării
Fondul american de investiții Carlyle analizează posibilitatea de a cumpăra activele internaționale ale grupului Lukoil, după ce sancțiunile impuse de Statele Unite și Regatul Unit obligă compania rusă să își vândă operațiunile din afara țării. Surse citate de Reuters afirmă că discuțiile sunt în fază incipientă, însă faptul că un investitor american de talia Carlyle explorează o tranzacție de această amploare indică deschiderea Washingtonului pentru o soluție occidentală în ceea ce privește infrastructura energetică controlată până acum de Lukoil. Tranzacția anterioară discutată de ruși, cu traderul elvețian Gunvor, a fost blocată de Trezoreria americană, autoritățile considerând cumpărătorul insuficient de distanțat de influența Kremlinului.
Intenția Lukoil de a vinde este accelerată de sancțiunile care intră efectiv în vigoare la 21 noiembrie și care vizează atât compania-mamă, cât și toate subsidiarele sale internaționale. Activele externe însumează producție de circa 500.000 de barili pe zi în Irak, Egipt, Emirate, Kazahstan, Azerbaidjan, Mexic și Africa, dar și un portofoliu semnificativ de rafinare și distribuție în Europa. Printre acestea se află și rafinăria Neftochim Burgas din Bulgaria, rețele de stații în Finlanda și Moldova, participația la rafinăria Zeeland din Olanda și, în România, rafinăria Petrotel Ploiești și o rețea de peste 300 de stații de carburant. Sursele din piață estimează că întregul pachet internațional al Lukoil ar putea avea o valoare între 12 și 22 de miliarde de dolari, cu un discount important dat de presiunea sancțiunilor.
Carlyle, cu active totale administrate de aproape 500 de miliarde de dolari, are deja o prezență importantă în sectorul energetic românesc prin Black Sea Oil & Gas (BSOG), producătorul noului gaz scos din Marea Neagră. Grupul american are experiență în achiziția și restructurarea unor active energetice complexe, inclusiv în zone geopolitic sensibile, ceea ce îl transformă într-un candidat credibil pentru o tranzacție aprobată de autoritățile americane.
România pregătește mecanisme de control. Guvernul vrea o tranziție ordonată a proprietății
În plan local, statul român pregătește un mecanism legislativ prin care să poată prelua temporar controlul asupra rafinăriei Petrotel și operațiunilor Lukoil România, astfel încât sancțiunile americane să fie aplicate fără a afecta aprovizionarea cu carburanți. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că România trebuie să fie capabilă să mențină funcționarea rafinăriei și fluxul comercial până la finalizarea tranzacției către un investitor acceptat. Autoritățile invocă atât securitatea energetică, cât și evitarea unor dezechilibre pe piața carburanților, având în vedere că Petrotel asigură aproximativ o cincime din consumul intern, iar rețeaua Lukoil are o cotă considerabilă în retail.
Ploieștiul reprezintă o zonă de risc social semnificativ, iar închiderea rafinăriei, în lipsa unui cumpărător, ar afecta sute de angajați direct și mii indirect prin lanțurile de logistică și servicii. Experții din industrie arată că rafinăria este una dintre cele mai mici din regiune, cu o capacitate de circa 2,4–2,5 milioane de tone anual, și necesită investiții consistente în modernizare pentru a rămâne competitivă. Pentru orice investitor, inclusiv Carlyle, decizia de a continua exploatarea sau de a închide unitatea va depinde de strategia energetică pe termen lung și de integrarea cu rețeaua de distribuție, considerată de analiști „bijuteria coroanei” în România.
În paralel, Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD) și Consiliul Concurenței vor avea un rol decisiv în orice transfer de proprietate, în condițiile în care infrastructura energetică este considerată strategică. Autoritățile au transmis că nu vor permite intrarea unor actori opaci sau care ar putea fi considerați extensii ale intereselor ruse în piața românească.
Scenarii pentru piața regională: de la integrarea sub un investitor american la fragmentarea activelor
Preluarea de către Carlyle a activelor Lukoil din România ar însemna apariția unui nou jucător integrat în sectorul energetic local, cuproducție de gaze prin BSOG, potențial control asupra rafinării și o rețea mare de retail. O astfel de poziție ar schimba raportul de forțe într-o piață dominată de OMV Petrom, Rompetrol și MOL. În măsura în care Carlyle ar decide dezvoltarea rețelei și modernizarea rafinăriei, concurența ar putea deveni mai intensă, ceea ce ar putea limita presiunile asupra prețurilor. În schimb, dacă fondul ar opta pentru închiderea rafinăriei și vânzarea rețelei către un competitor existent, riscul de concentrare ar crește, iar arbitrajul autorităților de concurență ar deveni esențial.
La nivel regional, Bulgaria se confruntă cu o situație similară în cazul rafinăriei Burgas, Parlamentul adoptând deja un cadru legal pentru administrarea specială și eventual privatizarea forțată a unității, în pofida vetoului președintelui Radev. În Moldova, autoritățile analizează preluarea activelor Lukoil din infrastructura aeroportuară. Taboul general arată că estul Europei încearcă să gestioneze simultan atât presiunea sancțiunilor, cât și vulnerabilitățile generate de dependența față de infrastructura energetică deținută de companii rusești.
Un alt efect potențial al tranzacției ar putea fi repoziționarea proiectelor energetice din Marea Neagră. Lukoil deține drepturi de explorare într-un perimetru offshore în parteneriat cu Romgaz, iar o eventuală trecere a acestor drepturi către un investitor occidental ar putea realinia interesele cu proiectele mari ale OMV Petrom și Romgaz, în contextul în care exploatarea Neptun Deep este așteptată să înceapă în 2027 și ar transforma România într-un exportator regional de gaze.
O tranzacție cu mize energetice și geopolitice majore. Finalul depinde de aprobarea Washingtonului
Deocamdată, intenția Carlyle de a analiza achiziția activelor Lukoil nu s-a transformat într-o ofertă fermă. Fondul trebuie să obțină o licență oficială din partea Trezoreriei americane, care să îi permită nu doar discuțiile, ci și o eventuală tranzacție. Pentru Lukoil, presiunea timpului este mare: sancțiunile intră în vigoare până la finele lunii, iar multe state-gazdă pregătesc deja intervenții pentru a evita perturbări majore în aprovizionare.
Pentru România, soluția preferată este una ordonată și transparentă, ideal cu un investitor occidental, capabil să garanteze atât continuitatea operațiunilor, cât și distanțarea de influența Moscovei. O tranzacție cu Carlyle ar răspunde acestor obiective, dar ar deschide în același timp un proces dificil de reajustare a întregului ecosistem energetic local.
Rămâne ca Washingtonul, Bucureștiul și celelalte capitale europene implicate să decidă dacă varianta Carlyle reprezintă calea optimă de reconfigurare a infrastructurii energetice preluate de la Lukoil. Până atunci, guvernele din regiune se pregătesc pentru toate scenariile, inclusiv pentru intervenția directă asupra activelor considerate critice pentru securitatea energetică.
Comentează