Premium
Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate sesizările depuse de USR pe legile justiției. Motivul este unul halucinant: cei de la USR, în lipsă de semnături au cerut unor deputați PNL să semneze alături de ei, iar Curtea a explicat că un parlamentar nu poate semna două sesizări cu același obiect. O a treia sesizare depusă de USR și PMP a fost depusă după expirarea termenului de 20 de zile.
”În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate formulată.
În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a constatat că prezenta sesizare a fost semnată de trei deputaţi care au semnat şi o altă sesizare de neconstituţionalitate privind aceeaşi lege, cu care Curtea a fost, de asemenea, sesizată. Mai exact, sesizarea de neconstituţionalitate privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, depusă la Curtea Constituţională la data de 27 decembrie 2017 şi care a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.2978A/2017, a fost semnată de un număr de 56 deputaţi, între care se regăsesc atât doamna deputat Ana-Adriana Săftoiu, cât şi domnii deputaţi Ionel Palăr şi Sitterli Ovidiu-Ioan.
Prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, vizând aceeaşi lege, a fost semnată de 51 deputaţi, între care se regăsesc, de asemenea, doamna deputat Ana-Adriana Săftoiu şi domnii deputaţi Ionel Palăr şi Sitterli Ovidiu-Ioan. Or, deputaţii şi senatorii nu pot semna două sau mai multe obiecţii de neconstituţionalitate, actul semnării fiind unul unic şi univoc în privinţa susţinerii unei singure astfel de sesizări.
Astfel, eliminând din numărul celor 51 de deputaţi care au sesizat Curtea Constituţională pe cei trei deputaţi care au semnat, aşadar, două sesizări de neconstituţionalitate în mod succesiv, rezultă că numărul celor care au semnat în mod valid obiecţia de neconstituţionalitate este de 48 de deputaţi. Prin urmare, se constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la titularii dreptului de sesizare, sesizarea fiind semnată valid de 48 de deputaţi, şi nu de un număr de cel puţin 50, astfel cum prevede art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie.
II. Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, obiecţie formulată de un număr de 50 de deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România, Partidului Mişcarea Populară şi Partidului Naţional Liberal, Grupului parlamentar al Minorităţilor Naţionale şi de un deputat neafiliat.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate formulată. Pentru pronunţarea acestei soluţii, Curtea a constatat că prezenta sesizare a fost semnată de doi deputaţi care au semnat şi o altă sesizare de neconstituţionalitate privind aceeaşi lege, cu care Curtea a fost, de asemenea, sesizată. Mai exact, sesizarea de neconstituţionalitate privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, depusă la Curtea Constituţională la data de 22 decembrie 2017 şi care a format obiectul Dosarului Curţi Constituţionale nr.2964A/2017, a fost semnată de un număr de 56 deputaţi, între care se regăsesc atât doamna deputat Ana-Adriana Săftoiu, cât şi domnul deputat Ionel Palăr.
Prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, vizând aceeaşi lege, a fost semnată de 51 deputaţi, între care se regăsesc, de asemenea, doamna deputat Ana-Adriana Săftoiu şi domnul deputat Ionel Palăr. Or, deputaţii şi senatorii nu pot semna două sau mai multe obiecţii de neconstituţionalitate, actul semnării fiind unul unic şi univoc în privinţa susţinerii unei singure astfel de sesizări.
Astfel, eliminând din numărul celor 51 de deputaţi care au sesizat Curtea Constituţională pe cei doi deputaţi care au semnat, aşadar, două sesizări de neconstituţionalitate în mod succesiv, rezultă că numărul celor care au semnat în mod valid obiecţia de neconstituţionalitate este de 49 de deputaţi.
Prin urmare, se constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la titularii dreptului de sesizare, sesizarea fiind semnată valid de 49 de deputaţi, şi nu de un număr de cel puţin 50, astfel cum prevede art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie.
III. Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, obiecţie formulată de un număr de 51 de deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România, Partidului Mişcarea Populară şi Partidului Naţional Liberal, Grupului parlamentar al Minorităţilor Naţionale şi de un deputat neafiliat. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate formulată.
Pornind de la jurisprudența instanței constituționale, potrivit căreia termenele instituite de art.15 alin.(2) din Legea nr.47/1992 au un caracter de protecţie pentru titularii dreptului de sesizare a instanţei constituţionale, neexistând nicio sancţiune dacă aceştia sesizează instanţa constituţională după expirarea acestora, cu condiția ca legea să nu fi fost promulgată în prealabil de Președintele României, în termenul constituțional de 20 de zile, Curtea a luat act că, în cauza de față, sesizarea a fost înregistrată pe rolul său în data de 22 ianuarie 2018, deci după împlinirea termenului de 20 de zile (împlinit în data de 11 ianuarie 2018) în care Președintele ar fi fost obligat să promulge legea, dacă aceasta nu ar fi fost contestată în prealabil în fața instanței constituționale de alte subiecte de drept îndrituite de lege (sesizări care au făcut obiectul Dosarelor nr.2962A/2017 și nr.2965A/2017, soluționate prin Decizia nr.33 din 23 ianuarie 2018).
Formularea în prealabil a unor obiecții de neconstituționalitate nu poate avea ca efect prelungirea până la o dată incertă a termenului în care trebuie să se realizeze sesizarea instanței constituționale, întrucât într-o atare ipoteză admisibilitatea controlului de constituționalitate s-ar fundamenta pe opțiunea/conduita prealabilă a unor subiecte de drept, acte cu grad sporit de imprevizibilitate, ceea ce este de neconceput.
Prin urmare, Curtea a constatat că prezenta sesizare nu întrunește condițiile prevăzute de lege și Constituție pentru a putea fi analizată pe fond, astfel că sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art.15 alin.(2) din Legea nr.47/1992, coroborat cu art.77 alin.(1) din Constituție”, se arată în comunicatul de presă al CCR.
