Premium
Faptul că în politica românească nu există loialitate este un lucru cunoscut de noi toți, iar faptul că nu există demnitatea cuvântului dat este un lucru și mai cunoscut care ar trebui să ne pună următoarea întrebare:
Suntem capabili să ne alegem conducătorii pentru viitor?
Ce fel de lider politic poate fi acela care și-a construit întreaga carieră pe trădări și tertipuri obscure, iar acum vânează puterea sub imagini „cool” acoperite de machiaj și botox?!
Ce fel de lider poate fi acela care, odată ajuns într-o anumită poziție, șterge cu buretele trecutul și uită ceea ce l-a promovat, dar mai ales cine i-a dat șansa care l-a propulsat?
Un lider slab... sclav al propriilor interese, sau în cel mai realist scenariu sclav al unui grup de interese care va uita la fel de repede valorile morale, pentru că, așa cum ne-am învățat deja, scopul scuză de cele mai multe ori mijloacele în lumea politică.
Dar să ne întoarcem la lider.
Un lider construiește cu înțelepciune în echipă și pentru echipă, pentru oameni, pentru dezvoltare, pentru mai bine și nu în ultimul rând pentru viitor.
Un lider îi ajută mereu pe oameni să se ridice, le dă încredere, iar mai apoi le încurajează deciziile și le susține.
Lider este acela care știe că, atunci când răspunzi la telefon, o faci pentru a semăna încredere în ceilalți și mai ales știe că telefonul nu trebuie să rămână deschis doar atunci când există interes.
Victoriile unora aduc de multe ori dezamăgirea altora, mai ales a celor care au muncit pentru victoria celor care, ajunși acolo, unde și-au stabilit targetul, vor uita de tot și toate și vor practica domnia individualistă și egoistă.
Scenariul ideal ar vorbi despre loialitate în politică, dar scenariul realist arată astăzi o scenă politică lacomă, avidă de putere, cu decapitări în masă și promisiuni aruncate în van ca la un joc de Poker, în numele „viitorului” și al „noului”.
Până la promisiunile care îi duc pe mulți în buza puterii, doar fictiv bineînțeles... facem o mică amintire și o precizare:
Ne aflăm astăzi în fața unui seducător elan al schimbării, care maschează metehne vechi sub promisiuni progresiste.
Stabilitatea se lasă așteptată, iar scena politică se cutremură sub incertitudinea oamenilor care știu că un viitor progresist îngroapă valorile așa cum le cunoaștem astăzi.
Și să nu uităm că promisiunea este întotdeauna primul pas spre trădare într-un suflu nou adunat sub aceleași interese.
