Un detaliu banal, pe care milioane de oameni îl ating zilnic fără să-l observe, ascunde o enigmă veche de secole. Nasturii de la cămășile bărbătești stau pe partea dreaptă a celui care le poartă. La cele pentru femei, aceiași nasturi se mută pe partea stângă.
Industria modei respectă și astăzi această regulă nescrisă, deși nimeni nu poate indica un document, o lege sau un decret care să o fi impus vreodată. De unde vine această separare? Răspunsul nu este simplu, iar fiecare teorie pare să lase în urmă mai multe întrebări decât certitudini.
Cum au apărut primii nasturi și cum au schimbat moda medievală
Obiecte asemănătoare nasturilor apar în situri arheologice vechi de mii de ani. Multe dintre ele nu închideau haine, ci serveau doar ca podoabe sau sigilii.
Abia în Europa secolului al XIII-lea, nasturii funcționali, însoțiți de butoniere, au început să schimbe radical felul în care erau croite veșmintele.
Croitorii au câștigat atunci libertatea de a strânge materialul pe corp fără să mai depindă doar de șnururi, broșe, ace sau catarame. Cum nasturii din metale scumpe, fildeș sau materiale lucrate cu migală costau o avere, ei ajungeau aproape exclusiv pe hainele oamenilor bogați. În Europa medievală, aceștia puteau indica direct bogăția proprietarului, unele haine având zeci de piese realizate din argint, aur sau alte materiale prețioase.
Teorii fascinante despre originea nasturilor: de la servitoare la arme și cai
Diferența dintre vestimentația masculină și cea feminină nu s-a născut dintr-o decizie luată într-o singură zi, ci au apărut de-a lungul timpului mai multe ipoteze.
Rolul cameristelor la doamnele din înalta societate
Cea mai răspândită explicație pornește de la doamnele înstărite ale trecutului. Rochiile lor complicate, corsetele și straturile numeroase de material cereau adesea ajutorul unor mâini străine la îmbrăcat.
O cameristă dreptace, aflată în fața stăpânei, ar fi prins mult mai ușor nasturii cusuți pe stânga purtătoarei, pentru că aceștia ajungeau direct în mâna ei dreaptă. În schimb, bărbații, considerați capabili să se îmbrace singuri, ar fi păstrat nasturii pe partea dreaptă.
Teoria sună convingător, dar se clatină la o analiză mai atentă: și aristocrații bărbați aveau servitori care îi ajutau la îmbrăcat, unele dintre cele mai sofisticate rochii se închideau la spate (nu în față), iar veșmintele feminine păstrate în colecții istorice nu respectă întotdeauna această orientare.
Sabia de la șold și armurile medievale
Un bărbat dreptaci purta sabia pe partea stângă și o scotea rapid cu mâna dreaptă. Dacă partea dreaptă a hainei se suprapunea peste cea stângă, mânerul armei avea mai puține șanse să se agațe în deschizătura hainei.
Armurile medievale urmau fix același principiu: plăcile erau așezate astfel încât lancea adversarului să nu poată pătrunde ușor între ele. Croiala hainelor militare ar fi preluat această orientare, iar hainele civile au moștenit-o mai târziu.
Mersul pe cal și alăptatul copiilor
Toate aceste explicații lămuresc de ce hainele bărbătești se închid într-un anumit sens, dar nu explică pe deplin de ce veșmintele feminine au ajuns să se închidă invers, scie incredibilia.ro.
Călăritul pe o parte: Femeile care călăreau cu ambele picioare pe aceeași parte a șeii își țineau, de obicei, partea dreaptă a corpului orientată înainte. Se presupune că suprapunerea materialului în sens opus împiedica vântul să pătrundă prin deschizătura hainei.
Alăptatul: O altă variantă susține că femeile își țineau de obicei copilul pe brațul stâng și foloseau mâna dreaptă pentru a-și desface haina mai ușor în timpul alăptării.
Ambele scenarii sunt plauzibile, dar niciun document istoric nu le leagă direct de momentul în care convenția s-a fixat definitiv.
Legenda lui Napoleon Bonaparte
Cea mai spectaculoasă legendă îl aduce în scenă pe împăratul Napoleon Bonaparte. Se spune că femeile din epocă ar fi imitat în glumă celebra sa poziție – cu mâna strecurată în vestă –, iar împăratul, iritat de acest gest, ar fi poruncit ca hainele feminine să fie încheiate în sens opus.
Povestea este fascinantă, dar istoricii modei o consideră doar o invenție apărută mult mai târziu. Nu există nicio poruncă oficială a lui Napoleon și nicio mărturie din epocă care să o confirme.
Standardizarea industrială: un obicei păstrat fără motiv tehnic
Abia după ce producția de îmbrăcăminte s-a industrializat și s-a standardizat, această convenție a devenit cu adevărat uniformă. Poziția nasturilor a transformat un simplu detaliu într-un semn clar după care o haină era clasificată drept masculină sau feminină.
Mai târziu, când fermoarul modern s-a răspândit în vestimentație (în primele decenii ale secolului al XX-lea), acesta a preluat în multe cazuri exact aceeași diferență deja existentă pe jachetele și hainele pentru femei și bărbați.
În prezent, nu există niciun motiv tehnic pentru care închizătorile trebuie montate diferit. Producătorii continuă să facă acest lucru pur și simplu pentru că publicul s-a obișnuit cu această așezare, iar tiparele industriale au fost construite în jurul ei.
Deși hainele unisex și unele colecții contemporane încep să renunțe la regulă, în vestimentația clasică acest obicei vechi continuă să decidă, pentru milioane de oameni, pe ce parte se află nasturii.
