De ceva vreme nu prea pot să dorm! Mă simt frământat de o mulțime de gânduri, am un noian de întrebări, mă simt pustiit și nebăgat în seamă de politicieni! Mi se pare că agenda lor nu are legătură, de multe ori, cu nevoile reale ale oamenilor, iar drumurile mele prin țară nu fac decât să îmi întărească această credința. Am făcut inițiativa civică pe nevoia de a asigura accesul la apă potabilă pentru cei 8 milioane de cetățeni români care încă beau apă din fântâni, multe dintre ele contaminate, discut cu miniștri să facem politici reale de incluziune a grupurilor vulnerabile, mă cert cu donorii încercând să îi conving să își ajusteze politicile de finanțare pe nevoile reale ale comunității, etc.., însă tot mă simt gol….
Când credeam ca nu prea știu foarte clar ce să mai fac, hop, răspunsul veni de unde nici nu te așteptai:
„Este o iniţiaţivă civică pe care fraţii noştri, care iubesc familia creştină, ar dori să le-o prezinte celor care conduc destinele acestui neam şi să scrie acolo în Constituţie că familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie. De aceea, dacă veţi găsi tineri studenţi care o să vă roage să semnaţi, vă îndemn cu încredere pentru că, dacă nu mă înşel, nu ştiu dacă nu săptămâna trecută, nu ştiu dacă nu Grecia, a fost îngenuncheată în sensul acesta. Suntem un popor cu mult mai mulţi credincioşi şi de aceea să-L rugăm pe Dumnezeu să păzească familia binecuvântată în faţa sfântului altar al neamului nostru. Aici aţi venit frăţiile voastre şi părinţii domniilor voastre – bărbat şi femeie” zise IPS Ioan, Mitropolitul Banatului potrivit evz.ro.
Sunt eu creștin? Sunt! Cred eu în mișcare civică pentru a pune pe agenda politicului chestii de importanță națională? Cred! Iubesc eu familia? Păi o iubesc de numa-numa! Cred eu că familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat și femeie? Cred eu că familia este doar cea „binecuvântată în sfântul altar”? Sunt eu de acord să propunem modificarea Constituției astfel încât căsătoria să fie definită ca fiind un act exclusiv între bărbat și femeie? La ultimele trei nu prea…. Cu riscul să primesc afurisenie, hai să zic eu de ce nu prea mi se pare în regulă:
Familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat și femeie?
- Noţiunea de familie este destul de diferită, în funcție de cei care o definesc. Astfel, „familie” poate fi definită cel puțin din trei perspective: cea sociologică, juridică şi cea moral- creștină. Dacă e să cităm sociologii: ”familia poate fi definită ca o „formă specifică de comunitate umană, formată dintr-un grup de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare”.
- Dacă e să ne uitam la ce scriu juriștii, aflăm că „familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligații ce izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţie), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie”
- Privită sub aspect moral-creștin, familia este o creație a lui Dumnezeu. Fiind instituită de Dumnezeu, familia are caracter sacru, acest caracter este dat de câteva atribute, respectiv: iubirea desăvârșită, comuniunea, unitatea şi egalitatea membrilor acesteia.
Cele 3 accepțiuni mai sus menționate ne arată că, într-un stat laic, definiția familiei nu este dată în niciun caz de comuniunea bărbat-femeie, ci de cu totul alte atribute. Dacă nu am trăi într-un stat laic, să fiu al dracului (uite alt păcat care ar trebui să fie în atenția BOR pentru o inițiativă civică de modificare a Constituției, adică să interzicem blestemul) de nu aș fi putut găsi ceva înțelegere pentru dorința marilor prelați, însă de multă vreme România este un stat de drept, unde Guvernul respectă dreptul la credința fiecăruia, în aceeași măsura ca oricare alt drept. Iar atâta timp cât dreptul tău nu atacă dreptul meu, statul este obligat sa mă protejeze de orice abuz. Iar dreptul meu de a-mi alege partenerul de viața nu pune în pericol niciunul dintre drepturile tale….
Familia este doar cea „binecuvântată în sfântul altar”
Din ce în ce mai multe cupluri, mult mai multe heterosexuale, renunță la căsătoria formală. În jurul meu am mulți prieteni care sunt într-o formă de parteneriat civil (nerecunoscută încă în România) cu partenerul/partenera lor de viață. Au copii și văd că între ei există iubirea desăvârșită, comuniunea, unitatea şi egalitatea membrilor acesteia. Unii dintre ei au fost binecuvântați de Dumnezeu, sunt botezați în numele Domnului și frecventează biserica. Alegerea lor însă, dreptul de a alege este oferit de Dumnezeu (vezi teoria liberului arbitru), este să nu se căsătoreasca civil. Cum fără a fi căsătorit civil, nu te poți căsători nici religios, familia lor nu este „binecuvântată în sfântul altar”. Înseamnă oare asta că nu e binecuvântată de Dumnezeu? Dacă ar fi așa copilul pe care îl au, bucuria lor, sănătatea familiei, etc...de unde vine? Sunt ei mai puțin creștini decât mine? Sunt eu, căsătorit în altar, mai creștin decât ei? E familia mea binecuvântată în mai mare măsura decât a lor? Cu siguranța, nu!
Sunt eu de acord să punem modificarea Constituției astfel încât căsătoria să fie definită ca un act exclusiv între bărbat și femeie?
Nici în momentul de față un cuplu homosexual nu se poate căsători, civil, în România. Atunci de ce să interzici ceva ce, oricum, nu se poate face? Orice este creat de om, inclusiv Constituția, nu este imuabil și poate fi modificat la un moment dat! De ce Dumnezeu trebuie să creăm diferențe acolo unde nu este cazul? Ce câștigi, în afară de a promova ură și dihonie, cu această propunere? Cu ce dragostea mea față de soția mea este mai presus de dragostea dintre membrii unui cuplu gay, care își arată iubire desăvârșită, comuniune, unitate și egalitate între ei? Cine sunt eu să judec și cine îmi dă mie dreptul să „arunc cu piatra”? Sunt întrebări la care eu nu am răspuns. Dumnezeu meu, cel în care cred cu tărie, m-a învățat să îmi iubesc aproapele, ca pe mine însumi. Mai mult, mi-a poruncit să nu poftesc la casa aproapelui meu (…) și nici un alt lucru ce este a lui (porunca a X-a din Decalog). Iar modul în care aproapele meu își construiește casa este fix alegerea lui! Eu trebuie sa îl iubesc și să îl cinstesc exact cum mă iubesc și mă cinstesc pe mine!
Pentru cei care consideră că inițiativa BOR este una corectă listez mai jos, urmând aceeași logică, câteva dintre păcatele care trebuie să fie interzise, prin Constituție:
- Femeia și bărbatul să fie obligați să fie virgini la căsătorie. Curvia este unul din cele mai mari păcate menționate în Biblie.
- Adulterul să fie pedepsit prin lege, cel puțin prin încarcerarea adulterinului. Preacurvia este, și ea, un mare păcat!
- Avortul să fie interzis!
- Toți românii să fie creștini și să îl cinstească pe Dumnezeu. Cine nu este creștin, să primească 24 de ore la dispoziție pentru a părăsi țara!
- Cine muncește duminica (inclusiv cei de la pompieri, spitale și politie) să fie aspri pedepsiți, pentru că nu respectă ziua de odihnă și rugăciune.
Nu-i așa că pare absurd? Nu e așa că, foarte probabil, în cazul în care cele mai de sus ar deveni realitate, ai fi una dintre victime?
Stay calm and relax! Trăim într-o țară laică, în care statul trebuie sa îți ofere libertatea de a „păcătui”…și trebuie să ne apăram acest drept! Iar asta mă face să fiu viu, din nou!
PS. În niciuna din inițiativele civice pe care le-am lansat, care erau strâns legate de combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, atât eu cât și partenerii mei din societatea civilă nu au beneficiat de sprijinul și mobilizarea BOR.
PS 1. De-a lungul timpului, ceea ce acum se numește BOR a justificat, cu citate din Biblie, robia, starea de rumânie și legarea de glie a țăranilor. Cât de corecte, din punct de vedere social, au fost, putem fiecare judeca acum!
PS 2. Mă bucur să am parte în viața mea de niște preoți extraordinari. De la preoții care mi-au călăuzit pașii copilăriei, la mine la Galați, până la preotul meu duhovnic din București! Ei mă învață cum să încerc să fiu mai bun, să nu judec și să iubesc necondiționat!
A. STĂNOIU, M. VOINEA, Sociologia familiei, T.U.B., 1983, p. 5
I. ALBU, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, pagina 2
Sursa foto: www.antiochian.org
Comentează