România a intrat în vremea pandemiei și a ordonanțelor militare! S-au închis societăți, școlile, s-au închis parcuri, s-au închis societăți, s-au închis mall-uri, s-au închis muzee, teatre și multe altele. Omul este încercat, în aceste vremuri, de multe situații fără precedent în viața sa. De la al Doilea Război Mondial încoace, omenirea nu s-a mai confruntat cu o asemenea situație.
Autoritățile ne îndeamnă: ”Stați acasă”! Vedem vectori de opinie, fie că sunt artiști, oameni cu notorietate sau popularitate, oameni din presă, multinaționale, politicieni, toți cu același mesaj: ”Stați acasă”!
Însă, noi nu putem sta acasă. Nu, nu putem, pentru că noi avem lucruri mai importante de făcut. Pe unii dintre noi, tu i-ai fotografiat pe stradă, în timp ce ne duceam unde aveam treabă, ne-ai filmat și ne-ai supus oprobriului public, făcându-ne de râs pe rețelele de socializare, fără să știi că datorită nouă poți face asta.
Noi nu stăm acasă pentru că noi dăm viață. Da, noi dăm viață pentru că donăm sânge. Dacă puținii donatori de sânge din România, și ei oameni, și ei cu frica lor, și ei cu teama lor de boală, vor decide să stea acasă și vor ceda la sfaturile autorităților și la spaima virusului, de unde vor mai avea medicii sânge ca să susțină viața în timpul multelor operații zilnice? Dacă, de exemplu, unul dintre cei dragi ție ajunge în spital și are nevoie de sânge, iar medicii îți vor spune că nu au sânge pentru că donatorii s-au speriat sau au decis, bazați pe sfaturile autorităților și pe propria conștiință, să stea acasă, tu ce vei face? Ce vei gândi?
Noi nu stăm acasă pentru că și noi dăm viață. Noi, cei care lucrăm la Poșta Română, nu putem sta acasă. Noi ținem în viață mai mulți pensionari, pentru că noi le ducem pensiile. Da, acele pensii mici, din care își cumpără mâncare, ca să supraviețuiască, și medicamente, ca să trăiască. Noi nu putem sta acasă. Deși, chiar și noi suntem speriați, la fel ca voi, deși și noi vrem să stăm acasă, ca nu cumva să ne îmbolnăvim și să ne plângă cei pe care îi iubim.
Noi nu stăm acasă, pentru că fără noi, alte boli ne vor cuprinde. Noi, muncitorii de la salubritate, gunoierii, cum ne spuneți voi, nu putem sta acasă. Fără noi, orașele vor fi bântuite de boli mai grave decât coronavirusul din China. Dacă noi, speriați de noua boală, stăm acasă, cine îți va ridica gunoiul? Ție, părinților tăi, copiilor tăi, celor care îmi cereți să stau acasă. Și mie îmi este frică. Și eu am copii. Și eu am părinți. Și pe mine m-a cuprins psihoza de la televizor. Dar, dacă eu stau acasă, te-ai gândit câte molime vor apărea?
Noi nu stăm acasă pentru că noi te ținem conectat cu lumea. Da, noi, băieții de la cablu, băieții fără de care, dacă se întâmplă vreo avarie, rămâi, în plină carantină, izolare sau auto-izolare, fără programe tv, fără internet și, poate, fără telefon. Da, părinții tăi sau bunicii tăi au telefon fix. Așa iei legătura cu ei, în aceste teribile zile. Dacă se întâmplă vreo defecțiune, iar noi stăm acasă, cum mai dai de cei dragi ție? Dar, și noi am vrea să stăm acasă, însă nu putem. Tu depinzi de noi.
Noi nu stăm acasă pentru că noi îți reparăm mașina. Noi, mecanicii auto, nu putem sta acasă, pentru că, dacă și noi stăm acasă, cine îți repară ție mașina, chiar și pentru o defecțiune minoră, ca să te duci, tu angajat al MAI, al MAPN, al Ambulanței sau al unui alt serviciu indispensabil? Dacă și noi stăm acasă, cum se va face deplasarea? Noi am vrea să stăm acasă, pentru că și noi intrăm în contact cu oamenii, și nouă ne cer copiii și soțiile să nu ne mai ducem la muncă, de frica teribilului virus. Dar, dacă noi stăm acasă, cine va face ceea ce noi trebuie să facem?
Noi nu stăm acasă pentru că noi vă transportăm pe voi. Noi, șoferii, nu putem sta acasă. Noi suntem șoferii de pe TIR-uri, noi suntem șoferii de pe mijloacele de transport în comun, noi suntem taximetriștii, noi suntem cei care aducem alimente, apă, produse medicale și multe altele, absolut necesare. Noi îi transportăm pe cei de la cablu să intervină la defecțiuni, pe cei de la salubritate să ducă gunoiul aruncat de tine, pe cei de la service-urile auto, banii pe care îi dau poștașii pensionarilor și pe alții.
Noi nu putem sta acasă, deși cele mai multe dintre noi suntem mame. Noi suntem vânzătoarele de la magazine, de la hypermarketurile cu care tu intri în contact, de la benzinării. Dacă eu stau acasă, de unde mai cumperi tu alimente, țigări, bătură sau te miri ce?
Sunt muți români care nu pot sta acasă. Nu am enumerat categoriile despre care este lesne de înțeles că nu pot sta acasă: poliție, armată, servicii secrete, medici, ambulanțieri, instituții de stat, echipele de intervenție de energie și electricitate sau de la alte servicii publice. Nu am enumerat multe alte categorii socio-profesionale care nu pot sta acasă, care lucrează departe de casă, care nu se pot deplasa cu mijloacele de transport în comun, care se tem, la fel ca tine și ca mine, de boală, dar care nu pot sta acasă. Cam atât despre #stămacasă.
Comentează