Contrar percepției comune, sforăitul nu îi afectează doar pe cei din jur. În anumite situații, persoana care sforăie poate fi trezită chiar de propriile sunete. „Unii sforăitori reacționează la intensitatea zgomotului pe care îl produc, alții nu”, explică Manish Shah, medic generalist și dentist la Centrul Sydney pentru Terapia Somnului și ATM. Atunci când apar, aceste treziri sunt de scurtă durată, de ordinul secundelor.
Când somnul este fragmentat din interior
Există și cazuri în care cei afectați sunt conștienți de aceste episoade. Un studiu publicat în 2022 arată că sforăitorii își amintesc, în medie, patru sau cinci treziri nocturne provocate de propriul sforăit. Numărul real este însă mai mare. La persoanele cu apnee în somn, afecțiune asociată aproape constant cu sforăitul sever, fragmentarea somnului poate ajunge la zeci sau chiar sute de episoade într-o singură noapte, multe dintre ele nepercepute.
Datele din literatura de specialitate susțin aceste observații. Mai multe studii au evidențiat o fragmentare accentuată a somnului la sforăitori, iar o cercetare din 2013 a arătat că utilizarea dopurilor de urechi reduce numărul micro-trezirilor, semn că zgomotul joacă un rol direct în perturbarea somnului. Chiar dacă aceste întreruperi sunt minore și rareori duc la o stare de veghe completă, ele influențează calitatea odihnei.
„De cele mai multe ori, sforăitorul adoarme imediat la loc și nu păstrează nicio amintire a episodului”, precizează Shah. Perturbarea are loc într-o zonă intermediară între somn și trezire, insuficient de clară pentru a fi reținută a doua zi.
Sforăitul ca semnal medical, nu simplu disconfort
Explicația ține de modul în care creierul procesează sunetele în timpul somnului. Talamusul, o structură cerebrală implicată în filtrarea stimulilor, blochează zgomotele considerate neimportante. Astfel, sunetele constante și familiare, precum traficul de pe stradă sau pașii din locuință, ajung să fie ignorate. Același mecanism se aplică și în cazul sforăitului propriu, pe care creierul îl percepe ca lipsit de relevanță.
„Sistemul auditiv este obișnuit cu acest sunet și îl filtrează automat”, explică Shah. În plus, creierul favorizează menținerea somnului și evită declanșarea unei treziri complete, chiar și în prezența zgomotului.
Pentru reducerea sforăitului, specialiștii recomandă schimbarea poziției de somn. Dormitul pe o parte și menținerea capului ușor ridicat pot ajuta, spune Virginia Skiba, neurolog și medic specializat în somnologie. Poziția cea mai problematică rămâne dormitul pe spate, unde gravitația favorizează obstrucția căilor respiratorii.
Sforăitul nu ar trebui însă ignorat. Dacă este un simptom al apneei în somn, riscurile sunt serioase și includ hipertensiune, infarct, accident vascular cerebral și diabet. Pe termen scurt, efectele se traduc prin oboseală constantă și amețeală, avertizează specialiștii, potrivit IFLScience.
Comentează