Nu o să fac aici o listă a tuturor candidaturilor respinse. Nu există deocamdată un document oficial și nu aș vrea să nedreptățesc pe nimeni. Dar, dacă va uitați la știri, veți observa, cu siguranță, că multe liste de susținere ale candidaților, inclusiv de la partide puternice, sunt respinse.
O să ne uităm mai jos peste motivele posibile ale acestei stări de fapt. Dar, întâi, să vedem...
Cum era înainte
Conform legii vechi, partidele nu strângeau semnături înaintea alegerilor ci în fiecare ciclu electoral depuneau cel puțin 25000 de semnături pentru a dovedi că există. Odată ce dovedeau că există, puteau depind semnături în alegerile generale si locale.
În mod "tradițional" marile partide depuneau mai multe semnături decât cele cerute de lege. Astfel, ca o coadă de păun, lista de semnături de susținere arăta vigoarea organizației locale de partid.
Judecătorii, la rândul lor, evitau să se adâncească prea mult în studiul hârtiilor, în ideea că, oricum, din multele semnături primite trebuie să fie suficiente strânse corect.
Schimbarea legii și incompetenta celor vizați de ea
Citiți și: Alegeri 2016: Care sunt noile reguli
Noile reguli sunt ceva mai riguroase, în sensul că prescriu un număr precis de semnături pentru fiecare circumscripție în parte și un grafic de timp mai îngust, în special în situația în care organizația de partid alege să anunțe candidatul târziu.
Marile partide care au votat legea în Parlament, au sperat să își asigure, astfel, un avantaj competitiv. Se pare, însă, ca au subestimat slăbiciunea organizațională și/sau juridică a propriilor organizații.
Slăbiciunea organizațiilor micilor partide și a grupurilor de inițiativă era, în schimb, previzibilă. Dar poate ele însele nu au putut să o prevadă. Un studiu calitativ făcut anul trecut de George Vișan (coleg de asociație cu mine) sugerează că mulți dintre noii politicieni nu înțeleg care legi le sunt favorabile și care nu.
Inflația de candidați și pierderea obrazului
Ca răspuns la presiunile sociale și la o anumită incertitudine politică, principalele partide au încercat să reziste printr-o "combinatorică" a candidaturilor. Am văzut candidați schimbați. Am văzut candidați fantomă, susținuți formal de partide - asta în timp ce adevăratul favorit, cu pete pe doar sau alte probleme, este trimis să candideze ca independent. Am văzut candidaturi care au fost anunțate numai pentru a șantaja politic partidele mari. Etc. etc.
Mai multe candidaturi duc la o subțiere a resurselor. Listele de susținători sunt mai scurte decât ar putea fi, timpii mai scurți, iar frauda mai puțin discretă. Asta crește și tentația contracandidaților de a depune contestații.
Altădată, poate, partidele s-ar fi temut că se vor face de râs prin contestații frivole. Dar, la aceste alegeri, răul este deja făcut. După ce au oferit patru candidați consecutivi (PNL) sau au reinventat unanimitatea de partid (PSD) este greu de zis ce mai înseamnă "pierderi de imagine" pentru principalele două partide.
Spargerea consensului politic și juridic
Există onoare chiar și printre hoți și, cu atât mai mult, există onoare printre politicieni. Această onoare poate fi jignită atunci când un partid pune în singur candidat iar altul susține sub diverse forme trei sau patru candidați.
Mai mult, înțelegerea implicit între politicieni presupune și că DNA nu-i va hărțui în pragul alegerilor. Iar DNA, în mod independent(?), a respectat aceste așteptări în 2008 și 2012. Valul de puneri sub acuzare din ultimele săptămâni a zguduit calculele multor politicieni și i-a făcut să creadă că undeva cineva falsifică jocul politic. Iar asta, din nou, poate crește apetitul pentru contestații, mai întemeiate sau mai puțin întemeiate.
Cât despre micile partide, candidații independenți, și ONG-urile simpatizante, ei nu au au crezut niciodată că au nevoie să facă parte din înțelegere. Nu au arătat milă, contestând cu și fără temei. La rândul lor, nu au primit milă, fiindu-le contestate candidaturile cu și fără motiv.
Spiritul timpurilor
Nu putem exclude și posibilitatea ca cei ce judecă contestațiile să caute măcar să creeze aparența că sunt conștiincioși. Este mai bine să previi decât să te vezi acuzat, precum Dragnea. Iar pe acest val de implicare și verificare, nu este exclus ca unii judecători, din rea-voință sau doar lipsă de experiență, să fi mers prea departe cu suspiciunile.
Comentează