Premium
Acum, avem demonstratia. In toata splendoarea ei. Sau in toata hidosenia ei. Democratia din Romania este precara. Si nefunctionala. Iar statul e vulnerabil. E casabil. Poate fi usor intors pe dos. Iar inventarul evenimentelor din ultimele cateva zile demonstreaza, in mod implacabil, afirmatiile de mai sus.
CONTINUĂ SCANDALUL dintre PSD și USR în Parlament: Mesajul DUR al unui lider PSD către USR-iști
Un partid care a castigat alegerile extrem de recent a fost impiedicat, aproape o luna, sa isi formeze Guvernul chiar de catre presedintele Romaniei. Apoi, dupa ce, si mai recent, s-a format un Guvern, acesta este pe cale de a fi dat peste cap. De o revolta populara. In fruntea careia s-a pus insusi presedintele. Si asta nu este totul. Sa intram in detalii.
Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, in timp ce tergiversa procedurile pentru instalarea noului Guvren, s-a intalnit cu reprezentantii corpului diplomatic si a dat din casa. Si-a reclamat proprii concetateni. I-a parat pe ticalosii de pesedisti, care incearca sa distruga statul de drept promovand doua, trei amarate de acte normative in materie penala. Si, ca si cand noi nu am avea niciun fel de resurse interne in plan democratic, le-a cerut sprijinul.
Cateva state europene, care ne tin in colt de la aderare pentru a ne exploata cat mai bine piata de desfacere, resursele si forta de munca, sub pretextul, de altfel real, ca nu suntem o democratie consolidata, s-au grabit si acum sa reactioneze.
Scenele acestea se repeta constant incepand cu regimul Traian Basescu si continuand cu regimul Iohannis. Cand ceva nu functioneaza cum vrem, cand nu exista “Guvernul meu” sau “Parlamentul meu” sau cand “partidul meu” nu ar suficient sprijin popular, dam fuga la partenerii nostri euroatlantici pentru a cauta afara sustinerea care lipseste in tara.
Pentru cele cateva state europene care tocmai au somat Guvernul Grindeanu, solicitarea lui Klaus Iohannis a venit ca o manusa. Sustinerea a sosit si ea. Dar nu este deloc neconditionata. Dupa solicitare si sustinere, ar urma sa vina avantajele. La greu.
In paranteza fie spus, putini au bagat in seama raspunsul cat se poate de complet, de onest si de lamuritor al prim-ministrului, referitor la ultimele initiative legislative.
Pentru ca precaritatea democratiei sa fie cat mai clara, sa mai consemnam si faptul ca, in batalia politica pe viata si pe moarte intre presedintele Klaus Iohannis si PSD, care nu are alta miza decat puterea in cel mai machiavelic sens al ei, sunt utilizate, in plan intern, toate instrumentele posibile, altele decat cele democratice. Batalia nu se poarta, in Parlament, altfel decat cu pancartele in cap si cu ruperea clantelor ori microfoanelor si nu se poarta nici la nivelul unei dezbateri publice reale si bazata pe argumente. Acest razboi romano-roman, care nu are alta miza decat puterea si nimic altceva, iese in strada si mizeaza pe hartuirea Guvernului prin manifestatii. Daca se poate, cu anumit accent de violenta. Aceste manifestatii sunt incitate, in primul si in primul rand, chiar de catre presedinte. Si, evident, el este obligat, prin regulile acestui antijoc democratic, sa utilizeze pretexte. Iar acum, pretextul este un asa-zis atentat asupra statului de drept. Dar nu este de ajuns.
Daca presedintele Klaus Iohannis tot are la indemana cateva instrumente pe care le-ar putea manipula, cum sunt unele servicii secrete sau divizia media a SRI, atunci de ce nu ar face acest lucru. Si iata, intr-o anumita seara din seria manifestatiilor neautorizate impotriva Guvernului si a majoritatii parlamenare, inevitabil, se produc incidente. Apar grupuri de oameni violenti. Care ii obliga pe jandarmi sa riposteze. Si iata, simultan, apar si primele intoxicari.
O fosta sotie reclama faptul ca fostul sot ar fi creat un fel de grup de comando din randul suporterilor unor echipe de fotbal pe care l-ar fi aruncat in lupta in Piata Victoriei, pentru a crea dezordini, a-i ataca pe jandarmi si a genera astfel o reactie in lant. Riposta acestora fiind urmata de o upgradare a revoltei populare.
Oare cati dintre cetatenii cu capul pe umeri au reusit sa descopere, navigand prin valul urias de intoxicari, faptul deloc banal ca, la o analiza mai atenta, aceasta diversiune poate fi usor citita si devoalata? Nu de aici au pornit violentele. Si ele nu au fost generate sau platite de PSD. Nici nu au fost puse la cale de galeriile de fotbal. Atunci de cine? Cine sunt agentii provocatori? Care este adevarata lor identitate? Cine i-a trimis?
Pentru moment, Serviciul Roman de Informatii a pus batista pe tambal. In sensul ca institutia i-ar fi sesizat pe beneficiarii informatiilor asupra faptului ca ultrasii se pregatesc sa vina si ei in Piata Victoriei. Dar SRI afirma ca nu poate confirma ca acestia ar fi venit cu un gand rau. Si nici nu stie cine s-a aflat in spatele grupului de comando.
Si atunci de unde pana unde afirmatia, obsedant repetata pana cand s-a transformat intr-un relativ adevar, cum ca agentii provocatori ar apartine PSD-ului?
Am anuntat cu mai multa vreme in urma, inainte sa avem miscari de strada si violente, ca, sub pretextul apararii statului de drept, Klaus Iohannis lanseaza un razboi prin care incearca sa rastoarne rezultatul alegerilor. Si m-am exprimat cat se poate de plastic. Am spus ca, la capatul acestui razboi, in campul de lupta, va ramane un cadavru. Ori al lui Liviu Dragnea, ori al lui Klaus Iohannis. Ne apropiem implacabil de acest moment.
Un comentariu de Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
