Arheologii Muzeului Naţional al Banatului (MNB) care lucrează la descărcările arheologice de pe tronsonul feroviar Timişoara Est - Lugoj au descoperit, în premieră pentru zona Banatului, mai multe cuptoare de purificare a fierului, folosite în diferite ere istorice, ceea ce arată că zona era un adevărat centru industrial înaintea industrializării moderne.
Ca element de legătură între zonele cercetate, arheologii timişoreni au stabilit că populaţia, din neolitic până în secolul al XVIII-lea la reglementarea cursurilor râurilor Bega şi Timiş, trăia pe grinduri formare din depunerile aluvionare, că exista o faună diversificată, cu animale domestice, dar şi castori ori broaşte ţestoase, probabil datorită întinsei zone umede. Nota predominantă a fost legătura omului cu mediul, adaptarea lui la condiţiile naturale.
Şeful Secţiei Arheologie din cadrul Muzeului Naţional al Banatului, Andrei Georgescu, relatează, pentru AGERPRES, că munca echipei se apropie de finalul proiectului de cercetare arheologică preventivă de pe culoarul de reabilitare feroviară Timişoara Sud - Lugoj al Căilor Ferate, unde au avut loc descoperiri arheologice spectaculoase.
"Pe acest traseu, am cercetat până în prezent mai multe situri arheologice din diferite localităţi, la Remetea Mare, Ghiroda, Suştra, Izvin şi precum şi în gara Lugoj. Au fost descoperiri extrem de spectaculoase care au acoperit un palier cronologic extrem de larg, începând cu neoliticul timpuriu şi până în epoca modernă. Printre cele mai spectaculoase descoperiri putem menţiona o zonă de reducere a minereului, un atelier metalurgic de la mijlocul mileniului I după Hristos, descoperit la Izvin, precum şi o altă aşezare descoperită la Suştra, din Evul Mediu, cu mai multe cuptoare de produs ceramică. În prezent, colegii noştri lucrează la situl de la Pădurea Verde din Timişoara, care se remarcă prin descoperirile datând din prima parte a mileniului I înainte de Hristos. Este o descoperire foarte spectaculoasă şi o perioadă istorică mai puţin cercetată în Banatul de câmpie. Noi lucrăm în paralel cu cei de la Căile Ferate, astfel încât să nu îngreunăm prea mult procesul de construcţie al acestei reţele de infrastructură", a explicat muzeograful Andrei Georgescu.
Arheologul MNB spune că în situl de la Pădurea Verde a fost descoperită o aşezare rurală de acum 2.700 - 2.800 de ani, urme pe care le-au lăsat oamenii în pământ.
"În zona noastră, nefiind piatră foarte multă, cele mai multe clădiri sunt săpate fie în pământ fie păstrează amprentele stâlpilor care au format supra-structura clădirilor din trecut. În general, aveau locuinţe adâncite sau gropi de provizii, gropi menajere. Sigur, există un liant, o caracteristică comună între descoperirile din diferite ere arheologice. Palierul cronologic este foarte larg între neolitic şi Evul Mediu, ca distanţă în timp, dar ce putem vedea ca un element comun este relaţia omului cu mediul, adică o adaptare la mediul specific al Banatului de câmpie", a arătat Şeful Secţiei Arheologie din cadrul Muzeului Naţional al Banatului.
Cercetările au relevat date importante despre modul în care trăiau şi locuiau oamenii în trecut în această zonă a Banatului.
"Înainte de lucrările de hidro-ameliorare din perioada modernă (secolul XVIII, n.r.), acest teritoriu era brăzdat de numeroase braţe ale Begăi, ale Timişului, nefiind foarte bine delimitate pe vremea aceea, care pe lângă faptul că inundau zona foarte frecvent, aduceau aluviuni care formau grinduri propice locuirii. Noi, cercetând foarte multe situri din foarte multe perioade, am văzut că se respectă un tipar de-a lungul vremurilor în care ei nu locuiesc foarte mult timp pe aceste grinduri. Adică sunt locuiri sezoniere, poate o generaţie, după care se mută pe un grinduri învecinat şi tot aşa, speculând fiecare din aceste terase şi adaptându-se mediului. Motivele pentru care se relocau periodic pot fi diverse: ori epuizau resursele din zonă, ori venea o nouă inundaţie. Momentan nu am reuşit să identificăm care ar fi cauza. Dar e clar că ei nu locuiesc foarte mult timp într-un loc, cu excepţia Neoliticului şi a Bronzului Mijlociu, când avem aceste teluri care sunt locuiri sedentare pe foarte multe generaţii. În principal, locuirile sunt de scurtă durată pe aceste grinduri aluvionare", a detaliat arheologul Andrei Georgescu.
Un punct forte al cercetărilor MNB este descoperirea mai multor cuptoare de redus minereul, de purificare a fierului, din neolitic până în epoca modernă, tehnica folosită fiind foarte apropiată de cea de astăzi. Nefiind găsite în apropierea acestor cuptoare zone de locuit, se presupune că este vorba despre adevărate "centre de extracţie" a fierului.
"Am găsit în cercetările noastre mai multe cuptoare de redus minereul. Adică, ei luau minereul de fier în forma sa naturală, probabil din zonă, încă nu am reuşit să facem analize. Trebuie să vedem dacă e minereul de baltă sau e adus de undeva. Există aşa-numite filoane din zona aceasta mlăştinoasă şi puteau separa minereul de fier de pământul natural, astfel încât să obţină produsul finit. Am descoperit inclusiv produsul finit, adică lingourile de fier, pe care noi bănuim, datorită formei lor, că le comercializau mai departe. Am găsit şi câteva relaţii cronologice între complexe (cartiere, n.r.), deci bănuim că ei practicau sezonier extragerea fierului, reveneau în acest loc sezonier, de aceea credem că, probabil, extrăgeau şi din zona respectivă fierul. Nu am găsit urme de locuire, deci nu era o aşezare acolo, nu era un cartier al unei aşezări, ci era o zonă în care ei veneau în mod special ca să facă acest proces de reducere a minereului. Era o zonă industrială din perioada preindustrială. Este o tehnologie care s-a păstrat, a rămas constantă pe perioada mai multor veacuri. Adică aceeaşi metodă se folosea şi pe acele vremuri şi după aceea, până în epoca modernă. Deci nu e neapărat mai avansată decât restul aşezărilor din vremea respectivă. Este o premieră pentru Banat. Nu s-a mai descoperit până acum o astfel de zonă industrială în vestul ţării, din câte ştiu, doar din câte cunosc în zona Satu Mare s-au mai găsit astfel de cuptoare pentru reducerea minereului din această perioadă istorică", a precizat arheologul Andrei Georgescu.
Odată cu aceste descoperiri, şi arheologii biologi au găsit urme de faună, aglomerări fosile ale unui anumit tip de animale, unele pe cale de dispariţie. Aşa sunt castorul şi broasca ţestoasă sau anumite specii de peşti.
"Desigur, s-au făcut destul de multe studii faunistice, mai puţin pe zona Banatului, dar putem observa nu neapărat animale care nu mai sunt, ci animale care sunt mai rare. De exemplu, pentru Epoca Fierului avem foarte multe exemple de castori în aşezări. În general, în aşezări găsim mai mult animalele domesticite. Foarte rar găsim animale sălbatice, ponderea lor fiind relativ mică. Dar, pentru câteva aşezări, avem acest tipar că tot apare castorul. Dintre peşti, se găsesc mai multe urme de răpitori, doar că peştele e mai greu de găsit pentru că are oasele foarte mici. Urme de cămile au fost descoperite chiar în centrul Timişoarei, dar era normal, pentru că existau conexiuni pe vremea aceea cu Orientul. Noi am primit ca donaţii de la un pasionat mai multe oase de mamut descoperite în zona Bazoşul Vechi. Cred că este un depozit fosilifer, pentru că au fost mai multe oase de mamut descoperite în albia Timişului şi probabil că vor mai fi în continuare", spune Andrei Georgescu.
În altă ordine de idei, în zona de vest a judeţului Timiş arheologii au descoperit gropi neolitice cu numeroase carcase de ţestoase fără picioare, vestigii care demonstrează că aceste vietăţi făceau parte din alimentaţia omului mai ales în timpul verii. Schimbările climatice şi intervenţiile omului asupra mediului au făcut ca numărul lor să scadă, fiind astăzi animale protejate în România, iar scoaterea acestora din habitatul lor natural este considerată braconaj. De aceea, ţestoasele au şi o zi internaţională dedicată lor - 23 mai.
Bio-arheologul Ionela Slejiuc, muzeograf la Muzeul Naţional al Banatului, a declarat, pentru AGERPRES, că arheologii studiază o populaţie neolitică în zona Dudeştii Vechi unde în vara anului 2023 s-au găsit într-un loc foarte multe resturi de ţestoase şi de scoici.
"Zona fiind mlăştinoasă, oamenii neoliticului consumau toate resursele de hrană. În preistorie erau consumate, fiind un fel de pescuit sezonier. Când apele erau mai scăzute, le prindeau mai uşor pentru consum. La fel au fost găsite şi gropi foarte mari de scoici, dar şi alte resturi animale, cerb, urşi. Din carapace (de ţestoasă, n.r.) se confecţionau piepteni în perioada romană şi probabil că erau folosite şi ca vase pentru mâncare în neolitic", a explicat bio-arheologul Ionela Slejiuc.
Comentează