Premium
Tigrul tasmanian, un carnivor marsupial vărgat şi de mărimea unui câine, denumit şi Thylacine, care a dominat în trecut continentul australian şi insulele sale adiacente, era un prădător de top în lanţul trofic, care vâna canguri şi alte vieţuitoare. Din cauza oamenilor, această specie a dispărut între timp de pe Terra, informează Reuters.
Însă dispariţia sa nu i-a oprit pe oamenii de ştiinţă să încerce să afle mai multe informaţii despre el. În cadrul unei premiere ştiinţifice, cercetătorii din Suedia au anunţat marţi că au reuşit să recupereze ARN - material genetic prezent în toate celulele vii şi care prezintă similarităţi structurale cu ADN - din ţesuturi mumificate de piele şi muşchi ale unui tigru tasmanian, care erau conservate din anul 1891 într-un muzeu din Stockholm, conform agerpres.
Deşi nu a reprezentat obiectivul principal al studiului, capacitatea de a extrage, a secvenţia şi a analiza ARN străvechi ar putea stimula eforturile depuse de alţi oameni de ştiinţă pentru a readuce la viaţă specii dispărute. Recuperarea ARN-ului din virusuri vechi ar putea să ajute, de asemenea, la descifrarea cauzelor care s-au aflat în spatele unor pandemii din trecut.
ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) şi ARN-ul (acidul ribonucleic) - care sunt "verişori" biomoleculari - sunt molecule fundamentale în biologia celulară.
ADN-ul este o moleculă dublu catenară care conţine codul genetic al unui organism, purtând genele care dau naştere tuturor fiinţelor vii. ARN-ul este o moleculă monocatenară care poartă informaţia genetică primită de la ADN, punând în practică acele informaţii. ARN-ul sintetizează panoplia de proteine de care un organism are nevoie pentru a trăi şi acţionează pentru a reglementa metabolismul celular.
"Secvenţierea ARN-ului ne oferă o nouă perspectivă asupra biologiei reale şi asupra reglementării metabolismului care aveau loc în celulele şi ţesuturile tigrilor tasmanieni înainte ca ei să dispară de pe Terra", a declarat expertul în genetică şi bioinformatică Emilio Marmol Sanchez de la Centrul de Paleogenetică şi SciLifeLab din Suedia, autorul principal al studiului publicat în revista Genome Research.
"Dacă vrem să înţelegem mai bine speciile dispărute, trebuie să înţelegem ce complemente genetice aveau acestea şi, de asemenea, ce anume făceau genele lor şi care dintre ele erau active", a adăugat coautorul studiului Marc Friedlander, cercetător la Universitatea Stockholm şi la SciLifeLab.
Au existat numeroase întrebări despre perioada de timp în care moleculele de ARN pot să supravieţuiască în condiţiile - la temperatura camerei într-un dulap - în care acele ţesuturi au fost depozitate. Rămăşiţele păstrate la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm se aflau într-o stare de semi-mumificare: pielea, muşchii şi oasele erau conservate, însă organele interne lipseau.
"Majoritatea cercetătorilor au crezut că ARN-ul ar supravieţui doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp - câteva zile sau săptămâni - la temperatura camerei. Acest lucru este cel mai probabil adevărat în cazul unor mostre care sunt ude sau umede, dar, din câte se pare, nu se întâmplă aşa atunci când ele sunt uscate", a declarat Love Dalen, specialist în genetică evolutivă la Centrul de Paleogenetică.
Tigrul tasmanian semăna cu un lup, cu excepţia dungilor de pe spate şi din părţile sale laterale, similare celor de tigru. Sosirea oamenilor în Australia în urmă cu aproximativ 50.000 de ani a dus la scăderea masivă a populaţiilor de tigri tasmanieni. Sosirea coloniştilor europeni în secolul al XVIII-lea a însemnat distrugerea populaţiilor rămase, concentrate pe insula Tasmania, mai ales după emiterea unor recompense pentru uciderea lor întrucât erau considerate vieţuitoare periculoase pentru animalele de fermă. Ultimul tigru tasmanian cunoscut a murit într-o grădină zoologică din Tasmania în anul 1936.
"Povestea dispariţiei tigrilor tasmanieni reprezintă dintr-un anumit punct de vedere unul dintre cele mai bine documentate şi mai bine dovedite evenimente asociate unei extincţii cauzate de oameni. Din păcate, tigrul tasmanian a fost declarat specie protejată cu doar două luni înainte ca ultimul exemplar cunoscut să moară în captivitate, prea târziu pentru a-i salva de la extincţie", a declarat Emilio Marmol Sanchez.
Iniţiative private de "re-apariţie" au fost lansate cu scopul de a readuce la viaţă anumite specii dispărute de pe Terra, precum tigrul tasmanian, pasărea dodo şi mamutul lânos.
"Deşi rămânem sceptici faţă de posibilitatea recreării efective a unei specii dispărute folosind editarea genelor aparţinând unor rude în viaţă ale unui animal dispărut - iar calendarul referitor la ajungerea într-un punct final ar putea fi subestimat -, noi pledăm pentru mai multe cercetări asupra biologiei acestor animale dispărute", a adăugat Emilio Marmol Sanchez.
