Vă mai amintiți de UNPR? A fost odată ca niciodată, un partid al interesului național. Și cum această sintagmă era îndeajuns de largă și de ambiguă, asemeni ei a fost și campania continuă de expansiune și de cucerire a noi teritorii.
UNPR, un partid care oferea „azil politic” celor care nu-și mai găseau locul pe scena politică, își deschidea porțile, fără să discrimineze, oricui îndrăznea să bată la ele. În numele interesului național, Gabriel Oprea îi primea în Arca lui pe toți cei care, la un moment dat în carierele lor, părea că au de înfruntat marele potop.
Pe lângă cei prigoniți, Arca lui Oprea avea destul loc și pentru un alt tip de pasageri. Mă refer aici la cei care, fără să aibă vreo treabă, voiau, totuși, să fie implicați în politică. Că a fost vorba de vreun loc în Parlament sau de chestiuni mai personale, Arca lui Gabriel Oprea avea destul loc și la clasa VIP, iar până nu demult, părea că se îndreaptă spre locuri în care nicio altă arcă nu mai fusese.
Astfel, UNPR a realizat de-a lungul timpului transferuri din lumea sportivă și cea culturală, vânzând bilete de acces în lumea politică și primind la schimb capital de imagine. Privind retrospectiv, Gabriel Oprea părea genul de vraci cu puteri miraculoase, la care apelau toți cei sătui de salturile în gol prin birocrația autohtonă. Dacă diavolului trebuia să îi vinzi sufletul pentru a-ți rezolva o problemă, lui Gabriel Oprea îi vindeai doar propria imagine, construiă cu greu și în ani mulți de antrenamente pe terenurile de sport sau de repetiții în sălile de spectacol.
Cel mai elocvent în acest sens îmi pare actorul Alexandru Arșinel, povestind pentru DC News motivul pentru care s-a înscris în UNPR:
„Este un adevărat carnagiu în lumea teatrelor de revistă care ani de zile au avut un rol important în societatea românească. Atunci am apelat la Gabriel Oprea pentru că unele probleme țineau și de subalternii domniei sale. Ne-a primit cu foarte multă plăcere după ce i-am spus care sunt problemele din perspectiva noastră. Ne-a zis că ne va ajuta. I-am spus că este printre puținii oameni care ne pot convinge să ne înscriem în politică. (...) De multe ori, s-au trăit deziluzii vizavi de unele partide. Am acceptat să mă înscriu în UNPR fără nicio îndoială,” declara Arșinel în octombrie 2015.
Așadar, ai o problemă, dar nicidecum o problemă pe care generalul Oprea să nu o poată rezolva. Mulțumit de promptitudinea răspunsului și a rezolvării problemei, noi zări ți se deschid în față și îți dai seama că parcă viața politică nu-i chiar atât de rea și ai mai poposi un pic.
„La un moment dat, trăiești cu convingerea că ai putea face ceva mai mult după ce ai făcut câte ceva în viață și acel ceva în viață ar fi nu atât pentru tine, cât pentru oamenii din jur care au nevoie de un 'ceva' în plus,” declara același Arșinel.
Însă, după dispariția publică a lui Gabriel Oprea, arca acestuia a început să ia apă la bord. Primii care au părăsit frontul au fost acei senatori și deputați, politicieni de meserie, care își puteau negocia voturile pe care le mai aveau de dat în actuala sesiune parlamentară, sperând să primească la schimb un nou mandat în toamnă.
Însă, cu adevărat amuzante sunt salturile peste bordul navei a celebrităților culturale. Odată cu dispariția lui Gabriel Oprea au dispărut și visurile unei politici a interesului național, la a cărei construcție doreau să pună mâna și aceste nume mari. Observăm astfel cum minți călite în domeniul culturii, care prin natură nu sunt obișnuite cu lanțuri, granițe și limite, văd totuși distrugerea unei idei care transcende nume și persoane, prin distrugerea unei imagini publice, aceea a lui Gabriel Oprea.
„Nu, cred că nu mai sunt demult în UNPR. Odată cu 'dispariția' domnului Gabriel Oprea, am dispărut și noi de acolo. (...)Nu fac valuri. A fost un context special atunci când am crezut într-o idee, iar odată cu dispariția domnului Gabriel Oprea a dispărut și ideea de a mai râmâne în UNPR,” a declarat Arșinel pentru DC News, în urmă cu câteva zile.
Și pentru că trăim vremuri amuzante, ironia sorții face ca fix în momentul în care Arca lui Oprea ajunsese pe mâinile unui marinar, mulți dintre pasagerii ei au ales să sară peste bord.
Citiți și: Unde au dispărut un milion de membri UNPR
Comentează