Premium
Pe 20 februarie 2018, fosta judecătoare Geanina Terceanu a fost condamnată la 7 ani, de la aceasta fiind confiscată şi suma de 185.000 euro, banii reprezentând mita primită de la fraţii Becali şi de la Cristi Borcea. Recent, judecătorii ÎCCJ au motivat decizia.
Conform DNA, în februarie 2009, Geaninei Terceanu, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, i-a fost repartizat dosarul transferurilor de fotbalişti, în care fraţii Becali şi Cristian Borcea, alături de alţi conducători din fotbal, fuseseră trimişi în judecată pentru înşelăciune şi evaziune fiscală.
Vezi şi: Descoperire-surpriză a cercetătorilor: Mirosul de cafea ajută creierul chiar şi fără a consuma băutura
În 3 aprilie 2012, magistratul a pronunţat în dosarul respectiv o hotărâre de achitare faţă de toţi inculpaţii, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a din Codul de procedură penală din anul 1968 ('fapta nu există').
Potrivit rechizitoriului, pentru a pronunţa această soluţie de achitare, Terceanu a primit, în intervalul aprilie 2009 - mai 2012, o sumă totală de 195.000 de euro.
"Din acest total, suma de 185.000 de euro a fost dată lui Terceanu de către inculpaţii Becali, iar suma de 10.000 de euro de către inculpatul Borcea. În cursul anului 2009, o parte din banii primiţi în modalitatea de mai sus, respectiv 56.000 de euro, au fost folosiţi de Terceanu la achiziţionarea unei locuinţe (al cărei preţ total a fost de 93.000 euro)", susţin procurorii.
Ulterior, în martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat definitiv pe cei implicaţi în dosarul transferurilor, desfiinţând astfel soluţia de achitare dată de judecătoarea Terceanu.
Judecătoarea Geanina Terceanu (mai nou, Teodorovici) şi-a recunoscut integral faptele, potrivit motivării.
STIRIPESURSE.RO vă prezintă extrasul din motivare care o priveşte pe fosta judecătoare:
"Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 48/P/2006 din data de 30 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie numiţii Becali Ioan, Becali Victor şi Borcea Cristian (inculpaţi în cauza de faţă), alături de numiţii Copos Gheorghe, Stoica Mihai, Pădureanu Jean, Popescu Gheorghe şi Neţoiu Gheorghe au fost trimişi în judecată pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti (declinat de la Înalta Curte de Casație și Justiție) la data de 28 ianuarie 2009, sub nr. 3134/3/2009 şi repartizat de către preşedintele instanţei Secţiei a II-a Penale (la data respectivă la Tribunalul Bucureşti existau două secţii penale, I şi a II-a, ulterior cele două fuzionând şi formându-se Secţia I Penală). În aceeaşi zi, dosarul a fost repartizat de către de preşedintele Secţiei a II-a Penale, judecătorul Costache (actualmente Cristea) Antonela-Anemary, completului 9, cu termen la data de 24 februarie 2009 (complet condus chiar de către numita Costache Antonela-Anemary).
La aceeaşi dată, 28 ianuarie 2009, numita Costache Antonela-Anemary a întocmit un referat prin care, constatând că dosarul a fost repartizat unui complet care nu este specializat în materia infracţiunilor de corupţie, a dispus înaintarea cauzei completului imediat următor specializat în această materie, respectiv completului C18, cu termen de judecată la data de 26 februarie 2009. În componența completului C18 intra la acea dată, în calitate de judecător, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina.
Instanța a reținut și împrejurarea că „Dosarul transferurilor de fotbalişti”, era unul deosebit de mediatizat, dată fiind notorietatea persoanelor trimise în judecată.
Inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina se afla la acea dată în relaţii amiabile cu inculpatul Petre Daniel Costel (cunoscut sub numele de Buzoianu). Totodată, inculpatul Petre Daniel-Costel cunoştea pe martorul denunțător Manole Teodoris, precum și faptul că acesta este rudă cu inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor.
În aceste împrejurări, inculpatul Petre Daniel-Costel l-a abordat pe martorul Manole Teodoris, făcându-i cunoscut că are influenţă asupra judecătoarei care avea să soluționeze dosarul privindu-i pe inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor şi că are posibilitatea să discute cu aceasta, sens în care inculpatul Petre Daniel-Costel l-a rugat pe martor să îi întrebe pe inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor dacă sunt interesaţi să o abordeze pe judecătoare.
Martorul Manole Teodoris a discutat cu Becali Ioan, acesta din urmă
arătându-se interesat şi solicitând să discute direct cu inculpataTeodorovici (fostă Terceanu) Geanina, pentru a se convinge de disponibilitatea acesteia de a pronunţa o hotărâre judecătorească care să îi fie favorabilă lui şi fratelui său.
În continuare, în primă fază, martorul Manole Teodoris şi ulterior soţia acestuia, martora Manole Gabriela-Veronica, i-au sprijinit pe inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor în demersurile acestora de a da, în mai multe tranşe, sume de bani drept mită inculpatei Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina, în mai multe împrejurări.
După ce martorul Manole Teodoris i-a comunicat inculpatului Petre Daniel Costel interesul manifestat de către inculpatul Becali Ioan, inculpatul Petre Daniel-Costel i-a făcut cunoştinţă celui dintâi cu inculpataTeodorovici (fostă Terceanu) Geanina, fapt care s-a petrecut la restaurantul Manolo din Bucureşti.
Cu prilejul acestei întâlniri, martorul Manole Teodoris şi inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina au convenit ca pe viitor să discute în mod nemijlocit, fără
a-l mai implica pe martorul Petre Daniel Costel. Totodată, pentru a se proteja de eventuale interceptări ale convorbirilor telefonice, cei doi au convenit să comunice doar folosind două telefoane mobile dedicate acestui scop, cu cartele preplătite.
Demersurile descrise mai sus s-au desfășurat în intervalul februarie – martie 2009.
La data de 04 aprilie 2009, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina, însoţită de martorul Manole Teodoris, a asistat la meciul de fotbal Steaua Bucureşti – Gloria Bistriţa, care a avut loc pe stadionul Ghencea din Bucureşti. În timpul desfăşurării meciului de fotbal, martorul Manole Teodoris a condus-o pe inculpată într-un spaţiu privat situat în incinta stadionului, unde i-a făcut acesteia cunoştinţă cu inculpatul Becali Ioan. Cu acest prilej, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina l-a asigurat pe inculpatul Becali Ioan că va pronunţa o hotărâre favorabilă inculpaţilor judecaţi în dosarul transferurilor (spunându-i că speră să pronunţe o soluţie de achitare). Cu prilejul acestei prime întâlniri, inculpatul Becali Ioan i-a dat inculpatei suma de 10.000 de euro, banii aflându-se într-un plic pe care cel dintâi inculpat i l-a înmânat lui Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina.
În continuare, în luna mai 2009, însoţită de martorul Manole Teodoris, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina s-a deplasat în localitatea Voluntari, satul Pipera, la locuinţa inculpaților Becali Ioan și Becali Victor. Aici, inculpata i-a reasigurat pe inculpații Becali Ioan şi Becali Victor că vor beneficia de o soluţie favorabilă în dosar, prilej cu care le-a făcut cunoscut faptul că are nevoie de suma de 70.000 de euro. Dat fiind că inculpaţii Becali aveau pregătită doar suma de 10.000 de euro, aceștia i-au dat inculpatei această sumă (remiterea efectivă a plicului de bani fiind făcută de către inculpatul Becali Victor), stabilind ca diferenţa să i-o trimită în zilele următoare prin intermediul martorului Manole Teodoris.
În ziua următoare acestei întâlniri, inculpatul Becali Victor i-a dat martorului Manole Teodoris suma de 40.000 de euro pentru a o da inculpatei Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina (suma de bani astfel dată provenea atât de la inculpatul Becali Ioan, cât şi de la inculpatul Becali Victor). Ulterior, martorul Manole Teodoris s-a întâlnit cu inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina şi i-a dat suma anterior menționată. Remiterea acestei sume a avut loc în zona Pieței Timpuri Noi din Bucureşti.
Sumele de bani primite până la această dată de inculpataTeodorovici (fostă Terceanu) Geanina de la inculpații Becali Ioan şi Becali Victor au fost folosite de către aceasta pentru a-şi cumpăra un apartament, apartament pe care inculpata l-a achiziţionat la data de 20 mai 2009 de la martorul Crişan Ioan-Silviu cu suma de 93.000 de euro.
În condiţiile în care în luna februarie 2011 martorul Manole Teodoris urma să fie încarcerat pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, acesta i-a adus la cunoștință inculpatei Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina că, pentru remiterea restului de tranşe de bani de către inculpații Becali Ioan şi Becali Victor, aceştia din urmă vor fi ajutaţi de către martora Manole Gabriela-Veronica, căreia martorul îi lăsase telefonul mobil folosit pentru a comunica cu inculpata.
La începutul anului 2012, înainte de judecarea dosarului privindu-i pe inculpaţii Becali Ioan, Becali Victor şi Borcea Cristian, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina a chemat-o pe martora Manole Gabriela-Veronica la domiciliul său, prilej cu care i-a cerut să le transmită inculpaţilor Becali Ioan şi Becali Victor faptul că va fi dificil să pronunţe o soluţie de achitare, însă că – pentru a pronunţa o astfel de hotărâre – doreşte să mai primească suma de 105.000 de euro.
După ce – prin intermediul martorei Manole Gabriela-Veronica – a primit confirmarea faptului că inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor sunt de acord să-i dea suma de bani solicitată, inculpata Terceanu Geanina le-a transmis acestora, prin intermediul aceleiaşi martore, să manifeste public îngrijorare cu privire la soluţia ce avea să fie pronunţată în cauză, precum şi faptul că avea să amâne pronunţarea. Totodată, inculpata Terceanu Geanina i-a cerut martorei Manole Gabriela-Veronica ca, în momentul în care avea să primească banii să îi comunice acest fapt prin iniţierea a două apeluri telefonice („bip-uri”), după care să se deplaseze cu banii în localitatea Movila din judeţul Ialomiţa, acolo unde locuiesc părinţii şi surorile inculpatei Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina (explicându-i cum să ajungă în localitate şi unde este casa surorii sale Ciuciulă Livia).
În acord cu cele convenite cu inculpata, martora Manole Gabriela-Veronica, după ce a primit de la Becali Victor suma de 105.000 de euro (sumă provenită atât de la acesta din urmă, cât şi de la inculpatul Becali Ioan), s-a deplasat în localitatea Movila, unde i-a dat inculpatei Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina această sumă. Această sumă de bani a fost lăsată de către inculpată spre păstrare surorii sale Ciuciulă Livia.
Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în cauză la data de 19 noiembrie 2015, din suma de 105.000 de euro a fost găsită cea mai mare parte, respectiv suma de 96.000 de euro.
În vara anului 2009, inculpatul Borcea Cristian i-a cerut inculpatului Iorgovan George-Antonie să îi mijlocească o întâlnire privată cu inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina. Astfel, într-una din zilele verii anului 2009, inculpatul Iorgovan George-Antonie a condus-o pe inculpată la locuinţa inculpatului Borcea Cristian. Aici, inculpata a rămas timp de aproximativ două ore în compania inculpatului Borcea Cristian, timp în care au discutat despre ”Dosarul Transferurilor”, inculpatul afirmând că este nevinovat. La finalul vizitei inculpatei Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina la locuinţa inculpatului Borcea Cristian, acesta din urmă i-a pus în geantă inculpatei un plic în care se afla suma de 10.000 de euro.
La data de 3 aprilie 2012, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina a pronunţat o hotărâre de achitare faţă de toţi inculpaţii trimişi în judecată, pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestora, achitare pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală din 1968 („fapta nu există”). Totodată, s-a dispus respingerea, ca inadmisibile, a acțiunilor civile şi ridicarea tuturor măsurilor asiguratorii luate în cauză.
După pronunţarea hotărârii de achitare şi înainte de redactarea motivării (fapt care a avut loc la dat de 31 mai 2012), inculpata Terceanu Geanina a trimis inculpaţilor Becali Ioan şi Becali Victor, prin intermediul martorei Manole Gabriela-Veronica, un proiect al motivării hotărârii.
Ulterior, inculpații Becali Ioan şi Becali Victor i-au mai trimis inculpatei, tot prin intermediul martorei Manole Gabriela-Veronica, suma de 20.000 de euro, bani pe care martora i-a înmânat inculpatei tot în localitatea Movila, judeţul Ialomița.
Faţă de cele de mai sus, instanța de fond a reținut că – pentru a pronunţa o hotărâre de achitare în dosarul menţionat – inculpata Terceanu Geanina a primit o sumă totală de 195.000 de euro, dintre care suma de 185.000 de euro de la inculpații Becali Ioan şi Becali Victor şi suma de 10.000 de euro de la inculpatul Borcea Cristian.
La data de 08 decembrie 2015 inculpatul Iorgovan George-Antonie a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză,împrejurare în care acesta a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus ceea ce ştie cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat.
Instanța de fond a reținut că împrejurările esenţiale asupra cărora inculpatul Iorgovan George-Antonie a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a declarat aspectele pe care le cunoaşte constau în circumstanţele în care, în perioada vara anului 2009, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina a luat legătura cu inculpatul Borcea Cristian, în condițiile în care inculpata a fost condusă la locuința lui Borcea Cristian chiar de către Iorgovan George-Antonie.
La data de 24 noiembrie 2015, inculpatul Petre Daniel Costel a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză, prilej cu care acesta a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus ceea ce ştie cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat.
Împrejurările esenţiale asupra cărora inculpatul Petre Daniel Costel a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a declarat aspectele pe care le cunoştea constau în circumstanţele în care, în perioada februarie – aprilie 2009, inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina, prin intermediul martorului Manole Teodoris, a luat legătura cu inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor, pentru a purta discuţii cu privire la modalitatea de soluționare a dosarului penal care îi privea pe aceştia din urmă.
Având în vedere diferențele existente între inculpați, referitoare la încadrarea juridică a faptelor, precum și conduita procesuală a acestora, Curtea de Apel București a analizat situația acestora separat, cu excepția inculpaților Becali Ioan și Becali Victor (situațiile juridice ale acestora fiind analizate împreună, existând similitudini între cei doi inculpați).
1. În ceea ce o priveşte pe inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina, aceasta a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod de procedură penală, recunoscând fără rezerve faptele reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise mai sus.
Ca atare, Curtea de Apel București a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților declaraţiile Teodorovici Geanina, Becali Ioan și Becali Victor, ale martorilor Manole Teodoris, Manole Gabriela-Veronica, Roșu Alexandru Constantin, interceptări ale discuţiilor purtate în mediu ambiental, banii şi înscrisurile ridicate la percheziţii, extrasul de cont privind modul de plată a preţului locuinţei cumpărate de inculpată, procesul-verbal privind traseul urmat de inculpată către locuinţa inculpatului Borcea Cristian.
Analizând mijloacele de probă, instanța de fond a constatat că rezultă fără dubiu împrejurarea că inculpata Teodorovici Geanina a comis faptele, astfel cum au fost descrise anterior; așa cum s-a arătat, aceasta a recunoscut detaliat comiterea tuturor faptelor.
În privința încadrării juridice a faptelor, respectiv infracțiunea de luare de mită, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 Cod penal, în condițiile în care între momentul comiterii faptelor și cel al judecării acestora au intervenit legi penale succesive, instanța de fond a reținut următoarele aspecte.
Astfel, inculpata, prin apărător ales, a solicitat reținerea dispozițiilor legii penale în vigoare la data comiterii faptelor, respectiv art. 254 alin. 2 Cod penal din 1969. A argumentat apărarea că ar fi mai favorabilă pentru inculpată legea penală anterioară, întrucât deși maximul special al pedepsei închisorii este mai mare, sunt mai favorabile dispozițiile referitoare la circumstanțe atenuante (respectiv prevederile art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal din 1969), precum și condițiile de acordare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (art. 861 Cod penal din 1969).
În analiza proprie, instanța de fond a observat, cu titlu prealabil, că principiul fundamental în privința modalității de aplicare a art. 5 Cod penal este enunțat în decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial
nr. 372 din 20.05.2014, din care rezultă că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, impunându-se deci determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile în mod global.
Ca atare, instanța a procedat la analiza comparativă a dispozițiilor Codului penal din 1969 și ale Codului penal în vigoare de la data de 01.02.2014, pentru a stabili legea mai favorabilă inculpatei Teodorovici Geanina.
Criteriul pe care instanța l-a avut în vedere în această privință este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită, reduse cu o treime în cazul inculpatei Teodorovici Geanina ca urmare a reținerii dispozițiilor
art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare, iar potrivit dispozițiilor art. 289
alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt cuprinse între 2 ani și 8 luni și 8 ani 10 luni și 20 de zile închisoare. În acest context, în condițiile în care, ținând seama de gravitatea infracțiunii, nu era oportună aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special, instanța a considerat că este mai favorabilă pentru inculpată legea penală ce prevede un maxim mai redus al pedepsei închisorii, respectiv Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Sub acest aspect, s-a considerat că nu sunt temeinice argumentele apărării. Astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu există împrejurări ce ar putea constitui circumstanțe atenuante pentru inculpată, potrivit art. 74 alin. 1 Cod penal din 1969. Instanța a avut în vedere, în acest sens, că nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, respectiv conduita bună înainte de comiterea infracțiunii, reflectată în absența antecedentelor penale, în condițiile în care astfel de împrejurări constituie o stare de normalitate, iar în cazul inculpatei reprezentau condiții esențiale pentru exercitarea funcției de judecător. S-a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, întrucât în cazul infracțiunii de luare de mită nu poate fi vorba de înlăturarea unui rezultat ori de repararea unei pagube. În privința cazului prevăzut de art. 74
alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, instanța a observat că atitudinea sinceră, de colaborare, de care a dat dovadă inculpata, nu poate fi valorificată de două ori, respectiv circumstanță atenuantă, precum și cauză de reducere a limitelor de pedeapsă (art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală). În privința eventualei aplicări a dispozițiilor art. 861 Cod penal din 1969, s-a reținut că se impune ca inculpata să execute efectiv pedeapsa aplicată.
Față de toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea în vigoare, astfel încât a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata Teodorovici (fostă Terceanu) Geanina, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de
art. 254 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod penal.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatei Teodorovici Geanina, care în perioada aprilie 2009-mai 2012, în calitate de judecător la Tribunalul București – Secția a II-a Penală, a primit suma totală de 195.000 EUR de la inculpații Becali Ioan, Becali Victor și Borcea Cristian, pentru a pronunța o soluție de achitare a acestora în dosarul penal nr. 3134/3/2009 al Tribunalului București, prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea
art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod penal.
Astfel, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele referitoare la elementul material al laturii obiective a infracțiunii, în condițiile în care inculpata a primit sume de bani de la trei persoane, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpații Becali Ioan, Becali Victor și Borcea Cristian. Inculpata a acționat cu intenție directă, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale. Ținând seama de împrejurarea că inculpata avea calitatea de judecător, s-a constatat că sunt aplicabile în speță și dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
În acest sens, instanța de fond a observat că inculpata a arătat de mai multe ori că ar fi pronunțat oricum o soluție de achitare, întrucât aceasta era opinia sa în urma studierii dosarului respectiv. Cu toate că o astfel de împrejurare nu ar avea oricum nicio consecință cu privire la existența infracțiunii, Curtea de Apel București a apreciat totuși că această afirmație a inculpatei nu corespunde adevărului. Astfel, instanța a observat că inculpata a primit sume de bani chiar înainte de a studia dosarul penal respectiv, după cum rezultă din propriile declarații referitoare la inculpatul Borcea Cristian. Totodată, ulterior, în două cicluri de judecată succesive, în apel, două completuri de judecată diferite au pronunțat condamnări ale tuturor inculpaților din dosar. Prin urmare, față de aceste aspecte, instanța a apreciat că încă din faza inițială inculpata avea în vedere o soluție de achitare cu privire la inculpații din respectivul dosar, primind în schimb sume de bani; ca atare, soluția de achitare a fost determinată, preponderent, de împrejurarea că inculpata a primit sume de bani, tocmai pentru a pronunța o soluție favorabilă.
Instanța a apreciat că în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei sub aspectul comiterii unei infracțiuni unice de luare de mită, iar nu a două infracțiuni ori a uneia continuate.
Astfel, rezoluția infracțională a inculpatei Teodorovici Geanina a fost unică, aceasta acționând încă din faza inițială cu intenția de a primi sume de bani pentru a pronunța o soluție favorabilă în dosarul înregistrat cu numărul 3134/3/2009 la Tribunalul București – Secţia a II-a Penală. Ca atare, în condițiile în care a acționat în virtutea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata nu a comis două infracțiuni de luare de mită, una cu privire la inculpații Becali Ioan și Becali Victor și alta cu privire la inculpatul Borcea Cristian.
Instanța de fond a apreciat că infracțiunea de luare de mită nu are caracter continuat, cu toate că inculpata a primit succesiv diferite sume de bani de la inculpații Becali Ioan și Becali Victor. În acest sens, instanța a avut în vedere că nu are relevanță împrejurarea că inculpata a primit sumele de bani în tranșe, în condițiile în care a existat încă de la început o înțelegere între inculpată, pe de o parte, și Becali Ioan și Becali Victor, pe de altă parte, cu privire la remiterea unor sume de bani pentru pronunțarea unei soluții favorabile; ca atare, infracțiunea de luare de mită s-a consumat încă de la acel moment, actele materiale ulterioare de primire de bani reprezentând o simplă punere în executare a convenției dintre inculpați, fără altă relevanță și fără a interveni alte discuții și convenții între persoanele implicate. În același sens, instanța a mai observat și că înțelegerea dintre părți a vizat o singură prestație din partea inculpatei (respectiv o singură faptă de încălcare a atribuțiilor de serviciu), pronunțarea unei soluții favorabile inculpaților (astfel cum s-a arătat anterior, inculpata a avut în vedere încă de la început o astfel de soluție, independent de actele aflate la dosar). Ca atare, folosind și acest criteriu, instanța a apreciat că infracțiunea de luare de mită comisă de inculpată nu are formă continuată.
Curtea de Apel București a apreciat că unicitatea infracțiunii de luare de mită comisă de inculpata Teodorovici Geanina nu este afectată nici de împrejurarea că aceasta a primit sume de bani atât de la inculpații Becali, pe de o parte, cât și de la inculpatul Borcea Cristian, pe de altă parte și chiar fără a exista o înțelegere între ultimii inculpați sub acest aspect.
În această privință, instanța a constatat că nu există contrarietate de interese între inculpații Becali Ioan și Becali Victor, pe de o parte și inculpatul Borcea Cristian, pe de altă parte, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că între inculpați nu a existat o înțelegere în privința comiterii infracțiunii de dare de mită.
Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că în actul de sesizare se reține, în cuprinsul părții unde este expusă situația de fapt (pagina 10 din rechizitoriu), împrejurarea că inculpatul Borcea Cristian a cunoscut de la inculpații Becali Ioan și Becali Victor despre demersurile întreprinse de aceștia în vederea coruperii inculpatei Teodorovici Geanina.
Instanța de fond a apreciat că împrejurarea menționată, reținută în cuprinsul situației de fapt a actului de sesizare, reprezintă o simplă apreciere subiectivă a procurorului. În acest sens, instanța a constatat că nu rezultă din nici un mijloc de probă o atare împrejurare, respectiv că inculpatul Borcea Cristian ar fi comunicat cu inculpații Becali Ioan și Becali Victor în privința demersurile efectuate de ultimii privind remiterea unor sume de bani inculpatei Teodorovici Geanina ori ar fi cunoscut de la aceștia o astfel de împrejurare. Astfel, în cuprinsul declarațiilor date în faza de urmărire penală, inculpații Becali Ioan și Becali Victor au arătat că niciuna dintre celelalte persoane judecate în ”Dosarul transferurilor” nu a cunoscut că au remis sume de bani inculpatei Teodorovici Geanina. În fața instanței de judecată, fiind ascultat potrivit art. 375 alin. 1 Cod de procedură penală, inculpatul Becali Victor a arătat că nu a comunicat cu Borcea Cristian și cu nicio altă persoană despre inculpata Teodorovici Geanina, iar inculpatul Becali Ioan, ascultat în cadrul aceleiași proceduri, a arătat că își menține afirmațiile din declarațiile în cursul urmăririi penale. Instanța a mai constatat că inculpatul Borcea Cristian, în declarația dată în fața procurorului, a arătat că nu a cunoscut împrejurarea că inculpații Becali Ioan și Becali Victor au oferit sume de bani inculpatei Teodorovici Geanina; ulterior, inculpatul Borcea Cristian și-a exercitat dreptul de a nu da declarații.
În același sens, instanța a reținut că și afirmația martorului Manole Teodoris (din declarația aflată la filele 49-51, volumul VI din dosarul de urmărire penală), în sensul că la un moment i-ar fi comunicat lui Becali Ioan împrejurarea că inculpata Teodorovici Geanina ar fi primit suma de 10.000 EUR de la inculpatul Borcea Cristian, iar acesta i-ar fi răspuns că știa deja acest aspect, de la Borcea Cristian, are caracter izolat, împrejurarea relatată nerezultând și din alte mijloace de probă; afirmația martorului nu demonstrează, chiar dacă ar fi adevărată, că între coinculpații Becali Ioan, Becali Victor și Borcea Cristian ar fi existat o înțelegere comună cu privire la remiterea de sume de bani inculpatei.
Revenind asupra analizei de mai sus, instanța de fond a apreciat că infracțiunea de luare de mită comisă de inculpata Teodorovici Geanina nu are caracter continuat, chiar dacă între ceilalți inculpați în cauză nu a existat o înțelegere în privința remiterii unor sume de bani către inculpată și chiar dacă aceasta a primit sume de bani de la inculpatul Borcea Cristian într-o altă împrejurare, printr-un act material distinct.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că inculpata a acționat în virtutea unei rezoluții infracționale unice, iar aceasta s-a angajat, practic, ca în schimbul sumelor de bani, să pronunțe o soluție de achitare a inculpaților din dosarul înregistrat cu numărul 3134/3/2009 la Tribunalul București – Secţia a II-a Penală, ceea ce presupunea o prestație unică din partea sa. De altfel, dat fiind specificul cauzei sus-menționate, inculpata a pronunțat o soluție de achitare a tuturor inculpaților din dosarul respectiv, inclusiv a persoanelor de la care nu primise sume de bani, tocmai pentru a nu crea suspiciuni, în condițiile în care ar fi pronunțat achitarea numai a persoanelor ce îi remiseseră sume de bani.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, ținând seama și de împrejurarea că inculpatei îi sunt aplicabile și prevederile art. 396 al. 10 Cod procedură penală. Astfel, instanța de fond a constatat că inculpata Teodorovici Geanina a comis o infracțiune gravă, de luare de mită, în calitate de judecător, animată de dorința de a obține facil sume mari de bani, în mod ilicit, încălcându-și de o manieră gravă atribuțiile de serviciu.
Apărarea a argumentat în sensul că pedeapsa stabilită în cazul inculpatei nu poate fi aspră doar pentru împrejurarea că a comis faptele în calitate de judecător, fără a fi avute în vedere și celelalte circumstanțe personale. Cu toate că observația apărării este corectă, instanța a apreciat că infracțiunile de luare de mită comise de către judecători (în analiza sa, instanța a avut în vedere numai judecătorii, nu și alți magistrați, ținând seama de obiectul cauzei) prezintă o gravitate ridicată, ținând seama de natura funcției exercitate de către aceștia, chiar dacă în procesul de individualizare a pedepsei sunt relevante și alte circumstanțe.
În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că funcția de judecător are ca fundament o serie de principii și reguli stricte, ținând seama de importanța covârșitoare a acestei funcții în societate, esența activității judecătorului fiind aceea de asigurare a echilibrului în cadrul comunității, prin aplicarea legii în litigii concrete, de orice natură (penală, civilă, comercială etc.). Judecătorul este însărcinat să aplice legea și să înfăptuiască justiția în orice situație dedusă judecății, atât în raporturile dintre particulari, cât și în raporturile dintre celelalte autorități ale statului și subiecții de drept supuși jurisdicției unui stat; în cadrul procesului penal, sarcina judecătorului este aceeași, respectiv aplicarea legii în cadrul unor litigii concrete, consecința fiind tragerea la răspundere penală a persoanelor ce au încălcat legea penală, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să stabilească dacă un subiect de drept a comis ori nu infracțiuni.
De altfel, funcția socială, precum și aspectele vizând statutul judecătorilor ori aspectele de procedură sunt reglementate chiar prin legea fundamentală, în cadrul Titlului III, Capitolul 6, Secțiunea I din Constituția României. Autoritatea judecătorească reprezintă, de altfel, în sistemul Constituției, ce instituie un stat de drept, democratic şi social, una dintre cele trei puteri în stat, pe lângă cea legislativă și cea executivă (art. 1 alin. 4 din Constituție). Ca atare, autoritatea judecătorească (în cadrul căreia instanțele judecătorești sunt cele însărcinate să înfăptuiască justiția, în numele legii), reprezintă unul dintre cei trei piloni esențiali ai statului de drept.
Ținând seama de importanța deosebită a instanțelor judecătorești, judecătorii se bucură de un statut special, consacrat constituțional (independența, inamovibilitatea etc.), fiind reglementate însă și o serie de principii și obligații ale acestora, destinate tocmai să asigure un cadru pentru ca judecătorii să-și exercite funcția în mod independent și imparțial. Astfel, reguli fundamentale privind drepturile și obligațiile judecătorilor sunt cuprinse în Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 304/2004 ori în alte acte, spre exemplu Codul deontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea
nr. 328/24.08.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, ce cuprinde numeroase reguli privind conduita profesională ori socială a magistratului. Principii vizând statutul judecătorului sunt cuprinse și în acte cu caracter internațional.
Ansamblul actelor ce conțin principii, reguli, drepturi și obligații ale judecătorului conturează fundamentele ce stau la baza acestei profesii, fixând înalte standarde profesionale și etice pentru această categorie de magistrați."
