Detaliile care ne arată că Europa și SUA nu-și doresc să câștige războiul împotriva Rusiei

Dacă liderii NATO ar urma să învețe vreo lecție de pe urma celor doi ani duri ai conflictului din Ucraina, aceea ar fi faptul că alianța rămâne extrem de prost pregătită să facă față amenințărilor existențiale pe care Moscova le lansează la adresa viitoarei securități.

Fără îndoială că ajutorul militar primit de Ucraina din SUA și din Marea Britanie în primele etape ale războiului au contribuit la succesul Kievului în a rezista în fața Rusiei mai ales în prima parte a „operațiunii speciale”, după cum numea Putin, în mod eufemistic, invazia din februarie 2022. Rachetele antitanc de tip NLAW, oferite de Marea Britanie, au fost cu osebire eficiente în a ajuta la zădărnicirea avansului rușilor spre capitala ucraineană, unde Putin urmărea să-l asasineze pe președintele Zelenski și să impună în locul lui un regim-marionetă promoscovit.

Sprijinul NATO, mai ales prin furnizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune, le-a fost și el de ajutor ucrainenilor ca să poată repurta câteva victorii importante, cum ar fi recucerirea orașelor Harkiv și Herson, de importanță strategică,  spre sfârșitul anului 2022. Totuși, de atunci, o combinație între niște ezitări, mai ales din partea Administrației Biden, de a răspune cererilor Kievului de armament suplimentar și capacitatea Rusiei de a-și crea o apărare puternică, inclusiv niște sisteme electronice combatante, a făcut ca acest conflict să ajungă în impas.

Ucraina, într-o situație foarte dificilă

Situația extrem de neplăcută în care se află acum Ucraina a fost ilustrată de decizia sa, adoptată la sfârșitul săptămânii, de a-și retrage forțele din Avdiivka, un oraș din regiunea Donețk extrem de disputat, invocând o mare criză de muniție. Pierderea Avdiivkăi, un oraș care fusese un fief important al forțelor ucrainene începând din 2014, când Rusia a invadat pentru prima oară estul Ucrainei, devine astfel o lovitură cu atât mai grea. De luni de zile, comandanții ucraineni au tot avertizat că această criză acută de armament, în special de artilerie cu rază lungă de acțiune, vital pentru a bloca avansul rușilor, le subminează grav capacitatea de a apăra o linie a frontului de 1000 km.

În parte, criza de armament a Ucrainei este rezultatul paraliziei politice de la Washington legată de menținerea ajutorului acordat Kievului, un grup izolaționist de republicani blocând eforturile Administrației Biden de a autoriza un nou ajutor în valoare de 60 miliarde dolari. Dar un alt factor important este și incapacitatea aliaților Ucrainei din Europa – inclusiv Marea Britanie – de a asigura livrările de armament la același nivel ca la începutul conflictului.

Marea Britanie are probleme de producție

Eforturile britanicilor de a livra Ucrainei obuze de artilerie de calibru 155 mm, cele mai căutate muniții din conflict, au fost îngreunate din cauza unor probleme de producție, producătorii căznindu-se să acopere această penurie după ce Marea Britanie livrase deja peste 300000 de obuze. Anii întregi de reduceri din sectorul apărării au dus la îngreunarea reaprovizionării, producătorii de armament trebuind să-și reducă liniile de producție. Experți în industrie estimează că vor fi necesari câțiva ani pentru a readuce producția britanică la nivelul necesar pentru a putea susține un conflict major în Europa împotriva unui agresor ca Rusia.

Hiatusurile din producția britanică de armament sunt asemănătoare în toată Europa, unde, recent, UE a recunoscut că nu va putea să-și respecte promisiunea de a oferi Ucrainei 1 milion de obuze de artilerie până în luna martie, din cauza unei reduse capacități de producție. În schimb, în ultimii doi ani, Rusia, unde cheltuielile pentru apărare au atins circa 7,5% din PIB, a beneficiat de o sporire majoră a producției de armament, după ce Putin le-a ordonat mai marilor din domeniu să-și concentreze eforturile pentru a întări capacitatea de luptă a Rusiei în război.

Dar Europa nu este slab pregătită doar în acest domeniu ca să poată contracara orice eventuală amenințare la securitatea sa din partea Rusiei în anii următori.

O altă cerere importantă a Ucrainei - datând încă din 2022 – este aceea de fi utilată cu  avioane moderne de război occidentale, precum cele americane de timp F-16, și cu mai multe rachete cu rază lungă de acțiune, care le-ar oferi ucrainenilor capacitatea de a contracara forțele ruse cu mult timp înainte ca ele să amenințe fronturile de apărare ale Ucrainei. Si totuși, în pofida numeroselor oferte de instructaj al piloților și a promisiunii de a furniza Ucrainei circa 60 de avioane de tip F-16, potrivit ultimelor estimări ale Pentagonului, până cel puțin la sfârșitul acestui an, piloții ucraineni nu vor putea pilota avioane F-16 în operațiuni ofensive împotriva unor obiective rusești.

Amânări similare au îngreunat și planurile Administrației Biden de a oferi Kievului noile și puternicele rachete tactice cu rază lungă de tip ATACMS, care ar spori serios capacitatea Ucrainei de a-și apăra forțele.

În acest moment, și date fiind și recentele avansuri ale Moscovei pe câmpul de luptă, războiul s-ar putea încheia în favoarea Rusiei cu mult înainte ca tot acest armament occidental de importanță vitală să intre în acțiune – o perspectivă care ar trebui să-i alarmeze pe liderii europeni.

Cu toate discuțiile pe tema confruntărilor cu agresiunea rusă, campania militară tot mai slabă a Ucrainei nu reprezintă doar o acuzație la adresa incapacității Europei de răspunde amenințărilor Moscovei. Asta îl va încuraja pe Putin, după cum el și anticipase atunci când a hotărât pentru prima oară să atace Ucraina, asigurându-l că Occidentul nu prea are poftă să lupte cu Rusia.

În consecință, este esențial ca, pentru a se evita escaladarea unui conflict în Europa, Occidentul să-și dubleze eforturile pentru a oferi Kievului armamentul pe care îl cere ca să poată rezista pe câmpul de luptă. În definitiv, Ucraina nu poartă un război doar pentru propria sa supraviețuire. Ea luptă în apărarea întregii alianțe occidentale.