Premium
Un elev din Belgrad și-a ucis opt colegi și un paznic, rănind grav alți șase colegi și un profesor - E știrea care a șocat nu doar Serbia, ci și România, căci în sufletul oricărui părinte a răsărit groaza gândului că putea să fie copilul lui. Zeci de psihologi au sărit să explice situația punând crimele pe seama jocurilor de noroc sau a familiei în care elevul fusese învățat să tragă cu arma.
Ce nu spune nimeni
Dincolo de jocuri video, de internet și milioanele de idei pe care elevii ajung să le preia din diverse surse, școala în sine, prin modul în care e construită, e un sistem nociv care distruge copilul. Îi distruge spiritul liber, spontaneitatea, curiozitatea și plăcerea de a pune întrebări, căci, se știe, la școală ridici mâna și vorbești numai când și dacă ești întrebat. Se poate observa cu ochiul liber că orice copil învață prin experiențe noi și prin distracție, nu din cărți. Să ții un copil șapte ore într-o bancă, să îl pui să citească din manuale seci, scrise de analfabeți funcțional, să îi dai note și, fără să ții cont de talentele individuale, să îl compari cu colegii lui pe baza unui catalog înseamnă să îl nenorocești. Fix ăsta e sistemul care pe viitor naște adulți anxioși, care nu știu cine sunt și care, așa cum învățău comentarii despre mari opere literare, ajung să învețe de la psiholgi cine și ce sunt ei.
Nu e firesc, dar e extrem de posibil ca elevii școlarizați în astfel de condiții să aibă căderi psihice. Dacă în Serbia a fost una letală și zgomotoasă, în România mii de adolescenți ajung să se drogheze, să fumeze, să își bea mințile, să se refugieze în jocuri de noroc sau în jocuri video și asta pentru că actualul sistem școlar le-a indus ideea că sunt într-o competiție cu toată lumea. Iar dintr-un om mereu sub presiune nu poate ieși decât crima. Una brutală sau una mai soft, zilnică, față de sine.
