Premium
În urmă cu două decenii, președintele american George Bush a ordonat invazia SUA în Irak. Bush și înalți oficiali ai administrației le-au spus, în mod repetat americanilor, că dictatorul irakian Saddam Hussein era înarmat până în dinți cu arme de distrugere în masă și că era în ligă cu Al-Qaeda.
Aceste afirmații au făcut ca majoritatea americanilor să creadă că Saddam a fost implicat în atacurile din 11 septembrie 2001. La un an după 11 septembrie, două treimi dintre americani au spus că liderul irakian i-a ajutat pe terorişti, potrivit sondajelor Centrului de Cercetare Pew, chiar dacă nu exista nici măcar o fărâmă de dovezi convingătoare în acest sens, scrie CNN.
Forțele americane și britanice au învins trupele lui Saddam în câteva săptămâni, dar împotriva invadatorilor a apărut o insurgență, care a persistat ani de zile. Pe 13 decembrie 2003, Forțele de Operații Speciale ale SUA l-au găsit pe Saddam ascuns într-o gaură, în care doar un singur om ar fi încăput, din nordul Irakului.
Interogatoriul agentului FBI
FBI a decis că George Piro, un agent special, de origine libaneză, care avea puțin peste 30 de ani și vorbea arabă, era persoana potrivită pentru a-l interoga pe Saddam. Etica de lucru a lui Piro era impresionantă: ajungea la sala de sport FBI din centrul orașului Washington, DC, la ora 6 dimineața, pentru un antrenament, astfel încât să poată începe serviciul la 7, la biroul său, ticsit de cărți de istorie a Orientului Mijlociu.
Miza nu ar fi putut fi mai mare pentru FBI. Piro a fost supus unei presiuni extraordinare pentru a afla de la Saddam adevărul despre armele de distrugere în masă ale Irakului și despre presupusele legături cu Al Qaeda. Sute de soldați americani fuseseră deja uciși în Irak, până în momentul arestării lui Saddam.
CIA l-a interogat mai întâi pe Saddam. Și apoi, pe o perioadă de șapte luni, Piro a vorbit cu el multe ore pe zi, fără ca nimeni altcineva să intre în camera de interogatoriu. El a descoperit de la dictatorul irakian că nu există arme de distrugere în masă și că Saddam îl disprețuia pe Osama bin Laden, liderul Al-Qaeda.
Discuțiile dictatorului cu Piro au confirmat că Războiul din Irak a fost păcatul originar al Americii, la început de secol 21 - un război purtat pe baza unor presupuneri false, un conflict care a ucis mii de trupe americane și sute de mii de irakieni.
Războiul a afectat, de asemenea, poziția Americii în lume și credibilitatea guvernului SUA în rândul cetățenilor săi. Chiar și istoria oficială, concluzia a fost că adevăratul câștigător al războiului din Irak nu a fost America, ci Iranul.
După ce l-a interogat pe Saddam, Piro a urcat în funcții de rang înalt la FBI, retrăgându-se în iulie, din poziția de agent special responsabil al biroului de teren din Miami. Acum scrie o carte legată de interogatoriile lungi ale dictatorului irakian.
Pe măsură ce se apropie cea de-a 20-a aniversare de la începutul războiului din Irak, CNN a vorbit cu Piro despre ceea ce unii consideră cel mai de succes interogatoriu din istoria FBI.
„Am primit un apel în ajunul Crăciunului, pe la ora 5 seara, de la un director executiv în cadrul Diviziei Antiterorism. Și m-a informat că tocmai am fost selectat să-l interoghez pe Saddam Hussein în numele FBI”, își amintește George Piro.
Prima sa reacție a fost să intre în panică..
„A fost înfricoșător să știu că acum urma să interoghez pe cineva care a fost pe scena mondială atât de mulți ani. Părea o responsabilitate atât de importantă din partea FBI. Am cumpărat două cărți despre Saddam Hussein pentru a putea începe să-mi îmbunătățesc înțelegerea despre cine era el și despre toate lucrurile care urmau să fie importante în dezvoltarea unei strategii de interogatoriu”, a continuat agentul FBI.
Fusese deja, o dată, în Irak și a început să dezvolte o înțelegere a culturii irakene și a Partidului Baath, care era condus de Saddam.
Copilăria lui Saddam Hussein
Saddam s-a născut pe 28 aprilie 1937, într-un mic sat numit al-Ajwa (lângă Tikrit). A avut o copilărie extrem de grea, neavând tată, iar mama lui s-a căsătorit cu unchiul său, care i-a devenit tată vitreg. Crescând, Saddam și familia lui erau foarte săraci și inițial nu a putut merge la școală, dar acea copilărie l-a modelat pe bărbatul care Saddam a devenit.
Copilăria i-a insuflat dorința profundă de a dovedi că toată lumea greșește în privința lui. Nu avea încredere în nimeni și se baza doar pe instinctele proprii.
De tânăr, s-a alăturat Partidului Baath, iar una dintre misiunile sale timpurii a fost să-l asasineze pe primul ministru de atunci. Tentativa de asasinat a eșuat, iar Saddam a fost forțat să fugă din Irak. La întoarcere, a fost văzut ca un tip dur, o imagine pe care avea să o promoveze de-a lungul carierei sale.
„La prima întâlnire cu Saddam, după numai 30 de secunde, el știa deja două lucruri despre mine. I-am spus că mă numesc George Piro și că eu sunt la conducere, iar el a spus imediat: „Ești libanez”. I-am spus că părinții mei sunt libanezi, iar apoi el a adăugat: „Ești creștin”, a spus George Piro.
Agentul l-a întrebat dacă asta a reprezintă o problemă, iarl el a spus că nu. Iubea poporul libanez. Libanezii l-au iubit. George Piro i-a răspuns:
„Ei bine, grozav. Ne vom înțelege de minune.” (Saddam a fost un musulman sunit, în timp ce majoritatea irakienilor sunt musulmani șiiți.)
Interacțiunea dintre cei doi a durat aproximativ șapte luni. Inițial, întâlnirile erau numai dimineața. Discuțiile formale erau o dată sau de două ori pe săptămână, timp de câteva ore.
„Pe măsură ce timpul a trecut, am început să petrec din ce în ce mai mult timp unu-la-unu cu el pentru că puteam comunica direct și foarte rapid cu el. Am ajuns la aproximativ cinci până la șapte ore în fiecare zi, discuții unul la unu, câteva ore dimineața, câteva ore după-amiaza și apoi o sesiune oficială de interogatoriu sau două pe săptămână. Și am vorbit despre toate. Deci, mai ales în primele două luni, scopul meu a fost doar să-l fac să vorbească. Am vrut să știu ce prețuiește el în viață și care sunt plăcerile, antipatiile și procesele de gândire. Așa că am vorbit despre orice, de la istorie, artă, sport la politică. Am vorbit despre lucruri despre care știam că nu va avea nicio rezervă sau ezitare să vorbească.”, a dezvăluit George Piro, în interviul acordat CNN.
Oamenii au fost curioși să afle subiectul primului interogatoriu cu Saddam. Cea mai mare parte a primei discuții ar fi fost despre romanul său publicat, pe care îl studiase bine în prealabil. Agentul a stiut clar că fostul dictator nu avea de gând să mintă în privința asta.
„Am vrut să-l înțeleg pe Saddam și să-l cunosc pe Saddam la fel de bine cum se cunoștea el pe sine. Ca să vă dau un exemplu: decizia lui Saddam de a invada Kuweitul în 1990. I-am intervievat pe toți ceilalți „deținuți de mare valoare” și am vorbit în mod special despre acea decizie. Aflasem unde stătea toată lumea în sala de conferințe, ce a făcut Saddam, unde și-a pus chiar centura pentru arme și cum a poziționat-o”, a continuat George Piro.
Atunci când vorbea cu el, agentul aducea în discuție acele mici detalii, pentru a-i arăta cât este de informat și cât de dificil ar fi să denatureze sau să mintă despre fapte. Punea o presiune enormă asupra deținutului, pentru că acesta vedea că are de-a face cu un expert în domeniu. Trebuia să se gândească mult pentru a putea dezvolta orice fel de minciună, iar șansele de reușită erau minime.
Implicarea lui Saddam în atentatele din 11 septembrie
După atentatele 11 septembrie 2001, mulți americani au crezut că Saddam a fost implicat personal.
„După cum vă amintiți, înainte de invazia Irakului, existau oficiali din cadrul Departamentului Apărării care susțineau că Irakul a fost implicat operațional în atentatele din 11 septembrie și a trebuit să stabilim dacă acest lucru era real sau nu. Aceasta a fost a doua prioritate a noastră. În primul rând am vrut sp aflăm despre armele de distrugere în masă ale Irakului. În al doilea rând, amploarea relației dintre Al Qaeda și Irak.”, a spus George Piro.
Saddam i-a dezvăluit spus că nu-l plăcea pe Osama bin Laden și că nu credea în ideologia Al-Qaeda, deoarece își propunea să creeze un stat islamic în întreaga lume arabă. Saddam nu dorea să predea puterea sau să o împartă cu nimic altcineva.
„Saddam a vrut să fie considerat unul dintre cei mai mari lideri arabi musulmani din istorie. În mintea lui, el a fost al treilea cel mai mare războinic din istoria arabă musulmană. Primul era profetul Mahomed, al doilea, Saladin și apoi el”, își amintește agentul.
Mai mult decât atât, Saddam glumea despre Osama bin Laden, spunând: „Chiar nu poți avea încredere în nimeni cu o astfel de barbă”.
Ceilalți deținuți irakieni au confirmat că nu a existat nicio relație operațională cu Al Qaeda. Sadam chiar i-a spus agentului FBI că este imperativ necesar să afle pe ce se concentrează Al Qaeda.
Iranul, cel mai mare dușman al lui Saddam Hussein
„La împlinirea a 67 de ani, în timp ce el era în închisoare și eu îl interogam, poporul irakian a avut ocazia să arate nu numai lumii, ci, mai important, lui, ce simțeau cu adevărat pentru el. Și au făcut-o. Era o ură copleșitoare.”, rememorează George Piro.
Irakienii sărbătoreau că nu au fost forțați să sărbătorească ziua de naștere a lui Saddam, iar în acea zi, el a văzut asta la televizor. Asta l-a afectat. L-a făcut să fie deprimat și, la sfârșitul zilei, singurii oameni cărora le păsa că era ziua lui și și-au făcut timp erau agenți ai FBI. Mama lui Piro a făcut niște fursecuri de casă, pe care el i le-a adus. Cei doi au stat să bea un ceai.
„I-am ridicat moralul și asta a făcut parte din procesul de căutare constantă a diferitelor modalități de a întări relația, pentru că a venit un moment în care a spus: „Nu vreau să răspund la nicio întrebare”, apoi spunea: „Dar încă vreau să vorbesc cu tine.” Și a ajuns la punctul în care am putut să-i spun: „Ascultă, dacă nu vrei să-mi spui ceva, e în regulă, dar nu mă minți. Este lipsit de respect.””, a zis agentul.
Așa că, atunci când a fost vorba de armele de distrugere în masă, discuția a avut loc cam la cinci luni de la începutul interogatoriului
„Ceea ce mi-a spus a fost că, desigur, Irakul nu avea ADM pe care le bănuim că o are; Saddam a ținut un discurs critic în iunie 2000, în care a spus că Irakul are ADM și mulți oameni au vrut să știe de ce - dacă nu avea ADM, de ce a ținut acel discurs? Așa că au vrut să-l întreb despre discurs și am căutat o modalitate sau o oportunitate de a aduce în discuție subiectul și de a putea avea o conversație sinceră, fără ca el să-și dea seama că îl interogheam”, mai povestește agentul FBI.
Cel mai mare dușman al lui nu au fost Statele Unite sau Israel. Cel mai mare dușman al său era Iranul. Cea mai mare teamă a lui Saddam a fost că, dacă Iranul ar descoperi cât de slab și vulnerabil a devenit Irakul, nimic nu i-ar împiedica să invadeze și să cuprindă sudul Irakului. Deci, scopul lui a fost să țină Iranul la distanță.
În anii 1980, Irakul și Iranul au purtat un război de aproape 8 ani în care sute de mii au murit de ambele părți. Deci asta îl ținea treaz noaptea, chiar mai mult decât americanii.
În 1987, Irakul a putut să lovească adânc în Teheran, dar iranienii nu au putut răspunde pentru că nu aveau arme de aceeași capacitate. Deci nu au putut aduce același tip de răspuns. Acest lucru a îngenuncheat Teheranul și l-a forțat pe Ayatollah Khomeini să vină la masa negocierilor.
Saddam nu și-a putut permite să-i lase pe iranieni să-și dea seama că și-a pierdut această capacitate din cauza sancțiunilor SUA și a inspecțiilor cu armele din Irak. El l-a „blufat” în fața celui mai mare dușman al său, făcându-l să creadă că este încă la fel de puternic și la fel de periculos ca și în perioada 1987-’88.
În cele din urmă, Saddam a fost executat de guvernul irakian dominat de șiiți în decembrie 2006. Un videoclip a fost difuzat la televiziunea de stat care arată că cu câteva momente înainte ca Saddam să fie spânzurat, gardienii care l-au adus în camera de execuție l-au batjocorit, strigând numele unui celebru cleric șiit.
Piro spune că Saddam a fost executat pe baza unei condamnări pentru crimele pe care le-a comis împotriva poporului irakian. Totuși, el consideră că modul în care a fost executat „arăta ca o răzbunare.”
