Monitorizarea video-electroencefalografică (EEG) se realizează prin înregistrarea activității electrice a creierului simultan cu înregistrarea video a comportamentului pacientului. Prin asocierea celor două, medicul poate obține informații relevante pentru diagnosticarea epilepsiei, dar poate fi de ajutor și pentru identificarea posibilelor cauze ale crizelor epileptice.
Este important ca pacientul să fie testat în timpul crizei. Acest lucru permite medicului să afle ce funcții cerebrale sunt afectate de modificarea semnalului EEG din timpul crizei. Pacientul este rugat, în acest timp, să vorbească sau să execute diverse comenzi, precum să ridice mâinile, și să relateze ce simte pe toate durata crizei.
În diagnosticarea epilepsiei se utilizează în principal înregistrările video-EEG de 3, 12 sau 24 de ore în care electrozii sunt fixați pe scalp prin intermediul unei căști.
Uneori, în cazul unei epilepsii farmacorezistente, este necesară înregistrarea unei crize pentru a avea informații suplimentare de localizare a focarului epileptic. În acest caz, este nevoie de un montaj care implică lipirea electrozilor pe scalp (pentru ca aceștia să rămână în aceeași poziție tot timpul) și o monitorizare mai îndelungată (3, 5, 7 zile sau până când se înregistrează o criză de epilepsie similară cu crizele obișnuite ale pacientului).