Directorul medical al Institutului Regional de Oncologie (IRO) Iaşi, prof. univ. dr. Gabriel Dimofte, atrage atenţia asupra lipsei unei culturi a voluntariatului în spitalele din România şi subliniază rolul esenţial pe care îl pot avea voluntarii în sprijinul pacienţilor.
Medicul consideră că ideea de voluntariat este "foarte prost văzută" şi există un interes redus din partea societăţii pentru astfel de iniţiative. În opinia sa, pacienţii au nevoie nu doar de tratament medical, ci şi de sprijin uman, chiar şi pentru lucruri simple, precum orientarea în spital sau o vorbă bună, potrivit Agerpres.
"Trăim într-o ţară în care noţiunea de voluntariat şi acceptarea voluntariatului este foarte, foarte prost văzută şi foarte puţini oameni sunt interesaţi. Rolul voluntarilor este esenţial. De multe ori vezi pacienţi dezorientaţi pe coridoare, oameni care caută un cabinet, fie un medic, sau pur şi simplu au nevoie de o indicaţie. Astăzi un pacient îşi căuta nevasta, un altul căuta toaleta, altcineva căuta un cabinet. Fiecare dintre ei dorea să meargă undeva, iar pentru ei era foarte important ca cineva să le zâmbească şi să le ofere o indicaţie, să îi îndrume", a explicat prof. dr. Gabriel Dimofte, pentru AGERPRES.
Acesta consideră că un gest simplu, precum oprirea pentru câteva minute lângă un pacient, poate face diferenţa.
"Este foarte frumos ca atunci când mergi pe un coridor şi vezi un pacient care e dezorientat, să te opreşti pentru două minute să întrebi ce nevoie are şi poate doar dându-i o indicaţie schimbi o zi. Asta poate face o zi mai frumoasă. Când eşti stresat şi ai o problemă mare, o faţă care zâmbeşte îţi poate schimba ziua. Deci, dacă undeva greşim noi. Cu siguranţă greşim, pentru că nu avem timpul, nu avem poate înclinarea să zâmbim tot timpul unui pacient, sau poate să îl îndrumăm când are nevoie", a declarat dr. Gabriel Dimofte.
Medicul a subliniat că responsabilitatea nu aparţine doar voluntarilor, ci şi personalului medical, care ar trebui să manifeste mai multă deschidere faţă de nevoile pacienţilor.
În acelaşi timp, prof. dr. Dimofte a evidenţiat dificultăţile în dezvoltarea voluntariatului în spitale, inclusiv lipsa de timp a studenţilor sau a altor potenţiali voluntari. Cu toate acestea, el consideră că există un început promiţător, mai ales în rândul persoanelor care au trecut prin experienţe dificile şi aleg să îi ajute pe alţii.
"Nu cred că există încă o cultură a voluntariatului în România, dar faptul că aceasta începe să se formeze este un lucru foarte important", a concluzionat dr. Dimofte.
Pentru a veni în întâmpinarea pacienţilor, în sprijinul angajaţilor Institutului Regional de Oncologie (IRO) Iaşi au venit mai mulţi voluntari. Foşti pacienţi, aceştia ajută personalul medical în îndrumarea celor care trec pragul unităţii medicale.
"Harta şi traseul nu sunt întotdeauna acelaşi lucru. Ce văd eu ca fiind foarte important, ca medic, adică de pe partea cealaltă a baricadei, poate nu are întotdeauna legătură cu ce vede omul din faţa mea ca fiind important. Şi e important pentru noi să găsim o cale de mijloc pentru ca pacienţii să aibă o experienţă cât mai bună cu sistemul medical în oncologie", a declarat, pentru AGERPRES, medicul oncolog Teodora Alexa Stratulat.
Voluntarii, spun medicii de la IRO Iaşi, sunt un real ajutor pentru că ajută să ghideze pacienţii prin unitatea medicală.
"Suntem la început în ceea ce priveşte voluntariatul în unitatea medicală, dar cred că e de ajutor chiar şi simplul fapt că în faţa ta ai un om care a trecut prin toate astea şi împărtăşeşte, fără a intra în prea multe detalii sau să se erijeze în psiholog, simplul fapt că discută cu o persoană care se teme că va fi expusă la radioterapie, sau ajută să se descurce pe la holurile din ambulator", a explicat dr. Teodora Alexa Stratulat.
"Prin implicarea activă a voluntarilor în activitatea de ghidare a pacienţilor nou-diagnosticaţi, echipa medicală are în vedere propunerile de mapare procedurală în cadrul 'traseului pacientului', pentru a aduce plus valoare şi a afla din experienţa proprie ce şi cum putem îmbunătăţi în gestionarea cazurilor oncologice", a precizat Mirela Grosu, managerul IRO Iaşi.
În prezent, la IRO Iaşi sunt 12 voluntare, toate fiind foste paciente ale unităţii medicale. Printre ele este şi Anca. Ea a aflat că este bolnavă într-un moment tragic al vieţii sale: tocmai îşi înmormântase mama. După câteva luni de la diagnosticare, la doar o săptămână de la finalizarea tratamentului post-operator, ea a decis să devină voluntar.
"Sunt un pacient oncologic operat şi tratat la IRO Iaşi. Cumva am simţit nevoia, din recunoştinţă pentru acest spital care mi-a salvat viaţa, faţă de doctorii care mi-au redat cumva încrederea în sistemul medical românesc, ca după terminarea radioterapiei să mă implic cumva în acest proiect. Asta şi pentru că ştiu ce înseamnă emoţiile avute ca pacient, pentru că la rândul lor alte paciente m-au ajutat şi mi-au ridicat moralul. Aşa că am zis că pot să fac şi eu lucrul ăsta. Cred că e nevoie de voluntari nu numai de partea administrativă pentru a arăta oamenilor cu cine să se ducă, cu cine să vorbească pentru anumite proceduri, dar şi să le transmitem câte o vorbă bună, o încurajare. Uneori nimeni nu are timp să le spună o vorbă bună, aşa că îi vezi plângând pe hol, sau privind îngrijoraţi, chiar disperaţi. Îi încurajez spunându-le că e un început, că acum cancerul e o boală tratabilă, să le dau o speranţă în plus", a spus Anca Grădinariu, pentru AGERPRES.
Managerul IRO Iaşi, Mirela Grosu, afirmă la rândul său că activitatea voluntarilor este importantă pentru această unitate medicală, motiv pentru care a decis implementarea, în calitate de partener afiliat, a proiectului EUnetCC JA ("The European Comprehensive Cancer Netework", finanţat de către Agenţia Executivă Europeană pentru Sănătate şi Digitalitate (HADEA) în cadrul Parlamentului European de combatere a cancerului lansat de Comisia Europeană în 2021.
Comentează