CITESTE AICI ÎNTREAGA MOTIVATIE
Numirea judecătorilor la CCR aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constituţie şi implică o apreciere subiectivă .
Curtea susţine că autorităţile competente în numirea judecătorilor constituţionali au libertate absolută de a alege o anumită persoană apreciată a întruni condiţia „înaltei competenţe profesionale", care nu poate fi cenzurată nici de instanţe nici de CCR.
Curtea a publicat joi motivarea deciziei din 16 septembrie prin care a constatat că dispoziţiile art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că decretele preşedintelui privind numirea judecătorilor la CCR sunt excluse din sfera controlului judecătoresc sub aspectul verificării îndeplinirii condiţiei „înaltei competenţe profesionale”.
Excepţia a fost ridicată de preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială la CAB în procesul în care Asociaţia Magistraţilor din România a cerut anulare a decretului preşedintelui de numire a lui Daniel Morar la CCR pentru neîntrunirea condiţiei referitoare la înalta competenţă profesională a acestuia.
Numirea judecătorilor CCR este condiţionată de îndeplinirea a trei condiţii cumulative: pregătire juridică superioară; cel puţin 18 ani vechime în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior; înalta competenţă profesională.
Potrivit CCR, dacă în privinţa primelor două condiţii verificarea are la bază date concrete, obiective, susceptibile a fi supuse unui control judecătoresc al instanţelor de drept comun sau al Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, înalta competenţă profesională, aceasta implică evaluarea şi decizia exclusivă a autorităţilor abilitate de Constituţie să facă numirea, în temeiul unor aprecieri proprii.
Curtea atrage atenţia că marja de apreciere a preşedintelui României, a Senatului şi a Camerei Deputaţilor în exercitarea atribuţiei de a numi judecătorii constituţionali nu este limitată la verificarea aspectelor de legalitate pe care le presupune îndeplinirea condiţiilor obiective, cuantificabile (legea stabilind în ceea ce priveşte rangul studiilor şi al vechimii juridice nivelul minimal al condiţiilor pe care persoana numită trebuie să le respecte), ci vizează şi aspecte de oportunitate, autorităţile competente având libertate absolută, în acest caz, de a alege o anumita persoană apreciata a întruni condiţia - înaltei competenţe profesionale.
CCR arată că decizia de numire în funcţia de demnitate publică aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constitutie şi implică o apreciere subiectivă, întemeiată pe informaţiile care sunt evaluate în mod personal, de către fiecare deputat sau senator, prin acordarea votului în cadrul deciziei colective a fiecărei Camere a Parlamentului, respectiv de către preşedintele României, care manifesta o opţiune personală, în cadrul unei decizii individuale.
„Odată adoptate aceste decizii, opţiunea fiecărui for decident este asumată în plan instituţional şi politic, răspunderea pentru alegerea realizată fiind circumscrisă acestui cadru. (…) O interpretare contrară ar însemna că, analizând condiţia subiectivă a „înaltei competenţe profesionale”, instanţele judecătoreşti, învestite cu exercitarea controlului de legalitate a decretului preşedintelui, sau Curtea Constituţională, învestită cu controlul de constituţionalitate al hotărârilor Parlamentului, s-ar substitui prerogativelor constituţionale ale preşedintelui României, Senatului sau Camerei Deputaţilor, după caz, în ceea ce priveşte numirea unor persoane în funcţiile de demnitate publică, decizia acestor autorităţi putând fi invalidată în urma efectuării unui control fundamentat pe aprecieri în egala măsură subiective, de către un for judiciar care ar pronunţa o hotărâre judecătorească întemeiată pe standarde relative, variabile şi echivoce, ceea ce este în evidentă contradicţie cu prevederile legale. (…) A accepta o atare teză echivalează cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale celor două Camere ale Parlamentului şi a preşedintelui României, care ar deveni atribuţii comune/partajate cu Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, ceea ce contravine prevederilor din Legea fundamentală referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi celor care consacră principiul supremaţiei Constituţiei”, spune Curtea.
Astfel, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei înaltei competenţe profesionale, nici instanţele judecătoreşti şi nici Curtea Constituţională nu au vreo competenţă de control şi cenzură.
„ Mutatis mutandis, instanţele judecătoreşti nu pot analiza şi cenzura opţiunea preşedintelui României prin cercetarea motivelor pentru care acesta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională cu privire la o persoană apreciată a întruni cerinţa înaltei competenţe profesionale, în condiţiile stabilite de Constituţia României, ci pot doar să verifice şi să decidă în legătură cu îndeplinirea condiţiilor obiective prevăzute de lege", se mai spune în motivarea Curţii.
Comentează