Premium
Cea mai vârstnică olimpică din Germania, Marianne Werner, medaliată la aruncarea greutății la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952, a murit la 99 de ani.
Ea a fost o performeră remarcabilă la aruncarea greutății, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, conform Mediafax.
Werner a câștigat campionatul german de aruncare a discului în 1947 și a fost o figură dominantă la nivel național atât la aruncarea greutății, cât și la aruncarea discului la începutul anilor 1950.
A câștigat titluri naționale la disc între 1951 și 1954 și a fost campioană a Germaniei de Vest la aruncarea greutății între 1953 și 1959, ratând titlul doar în 1955, când a luat bronzul.
Atleta născută la Dülmen a atras atenția selecționerilor pentru Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952 și a fost aleasă pentru ambele discipline, deoarece Germania a revenit în mișcarea olimpică după excluderea din sportul internațional în urma războiului.
La aruncarea discului, ea a ocupat locul al treilea după calificări, dar a coborât pe locul nouă în finală.
Aproape o săptămână mai târziu, ea a concurat la aruncarea greutății.
La începutul rundei finale, se afla pe locul patru, dar aruncarea sa finală de 14,57 metri i-a adus argintul, în urma Galinei Zybina din Uniunea Sovietică, care a înregistrat un record mondial de 15,28 metri.
Într-o epocă în care aruncătorii sovietici erau dominanți, Werner s-a mai clasat pe locul cinci la aruncarea greutății la Campionatele Europene din 1954 de la Berna și pe locul 11 la aruncarea discului.
Werner a fost selecționat din nou pentru echipa combinată a Germaniei la Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956.
Spre deosebire de Helsinki, unde își asigurase medalia cu ultima aruncare, ea a înregistrat cea mai bună distanță de 15,61 m cu primul său efort din finală.
O altă aruncătoare sovietică, Tamara Tyshkevich, a luat aurul, iar Werner a fost din nou învinsă de Zybina, care a câștigat argintul de această dată.
Werner s-a mai clasat pe locul 10 la aruncarea discului la Melbourne.
La Campionatele Europene de la Stockholm din 1958, Werner a obținut singurul ei titlu major.
Aruncarea ei câștigătoare de 15,74 m a fost un record al Campionatelor Europene la acea vreme.
Atunci a învins-o atât pe campioana olimpică din 1956, Tyshkevich, cât și pe viitoarea medaliată cu aur din 1960, Tamara Press, tot din Uniunea Sovietică.
Această performanță i-a adus titlul de sportiva germană a anului 1958.
Werner a primit, de asemenea, Premiul Memorial Rudolf Harbig, fiind doar a doua femeie care l-a primit după ce a fost creat în 1950.
Ulterior, a devenit profesor de științe sportive la Universitatea din Dortmund.
În 1961, a scris, împreună cu primul ei soț, Erich Werner, un manual despre sportul ei, intitulat "Metodologia probelor de aruncări pentru școli și cluburi".
În 1985, a primit, de asemenea, premiul Dr. Hans-Heinrich-Sievert.
Se crede că Werner era cea mai în vârstă medaliată olimpică la atletism în momentul morții sale.
De asemenea, se crede că a fost cea mai în vârstă olimpică germană supraviețuitoare.
Înotătoarea de origine olandeză Erne Herbers, care a concurat în proba de 100 m spate la Helsinki 1952, este considerată în prezent cea mai în vârstă, la 98 de ani.
