Doliu în lumea academică: A murit la două zile după ce a devenit cetățean de onoare al Timișoarei

La două zile după ce a devenit cetățean de onoare al Timișoarei, scriitorul Daniel Vighi s-a stins din viață, discret, așa cum a și trăit. Împlinise în octombrie 66 de ani, notează stiridetimisoara.ro.

„Timișoara pierde azi una din vocile ei cele mai lucide și mai oneste. Dumnezeu să te odihnească în pace, Daniel Vighi!”, a anunțat Vasile Popovici, unul dintre prietenii săi apropiați.

Vighi a devenit joi, după o ceremonie emoționantă, desfășurată la UVT, cetățean de onoare al Timișoarei. Titlul i-a fost înmânat soției lui, Lia.

„Revoluționar fără diplomă și privilegii, ca destui alți membri fondatori ai Societății Timișoara, opțiune deliberată rezultând din convingerea morală că protestele din decembrie ‘89 trebuie să rămână o chestiune de conștiință ce nu se cuvine a fi transformată într-o sursă de avantaje materiale, protestatar aflat în primele rânduri și încă din primele momente ale revoluției, din seara de 16 decembrie, Daniel Vighi a înțeles să militeze timp de câteva decenii pentru valorile democratice, liberale în sens larg și europene, precum și pentru o educație civică în spiritul Timișoarei și al Revoluției sale anticomuniste.

A fondat Societatea Timișoara în ianuarie 1990, s-a aflat mereu în conducerea ei și a fost cel care a inspirat, între altele, punctul 4 al Proclamației, document colectiv inițiat de către unul din camarazii societății și conceput în forma lui definitivă după lungi dezbateri interne, modificări și dezvoltări în cadrul Societății Timișoara, al Consiliului Local Timișoara și al Consiliului Județean Timiș (…) A fondat Alianța Civică, Partidul Alianței Civice și Ariergarda, aceasta din urmă fiind o organizaţie ce promovează de peste 15 ani literatura, arta plastică, muzica și patrimoniul cultural timișorene și regionale (…)

Daniel Vighi n-a fost și nu este un profesor tipic. Mai întâi profesor de școală generală în cartierul Fratelia, din 1980 până la căderea comunismului, apoi profesor universitar, când porțile UVT s-au deschis după 1990 pentru cei care, timp de un deceniu, un deceniu și jumătate, au fost desconsiderați de regim. Rareori titlul acesta prestigios a fost mai temeinic meritat ca acum” – așa a sunat mesajul de Laudatio, citit de jurnalista Melania Cincea.