Maria Corina Machado, din Venezuela, a câştigat vineri Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2025, a anunţat Comitetul Nobel norvegian, potrivit agenţiilor de presă internaţionale. În ciuda presiunilor făcute, Donald Trump nu a primit premiul de la Comitetul Nobel norvegian.
La Premiul Nobel pentru Pace din acest an au fost nominalizate organisme precum Curtea Penală Internaţională sau Agenţia ONU pentru refugiaţii palestinieni (URWA) şi comisarul său general Philippe Lazzarini, scrie Agerpres.
Premiul Nobel pentru Pace este acordat de un comitet format din cinci membri, aleşi pentru un mandat de şase ani de parlamentul norvegian (Stortinget), şi singurul care se decernează la Oslo, premiile pentru celelalte categorii fiind acordate la Stockholm.
Cine este María Corina Machado
María Corina Machado Parisca (n. 7 octombrie 1967) este o politiciană și inginer industrial venezueleană, actualmente lider al opoziției din Venezuela. A fost membru ales al Adunării Naționale a Venezuelei între 2011 și 2014.
Machado a intrat în politică în 2002 ca fondatoare și lideră a grupului de monitorizare a voturilor Súmate, alături de Alejandro Plaz. Ea este coordonatoarea națională a partidului politic Vente Venezuela. În 2018, a fost inclusă în lista celor 100 de femei ale BBC. În 2025, revista Time a inclus-o în lista celor 100 de persoane cele mai influente din lume. Machado este considerată o figură de frunte a opoziției venezuelene; guvernul lui Nicolás Maduro din Venezuela i-a interzis lui Machado să părăsească Venezuela.
Machado a fost candidată la alegerile prezidențiale din Venezuela din 2012, dar a pierdut primarele opoziției în fața lui Henrique Capriles. În timpul protestelor din Venezuela din 2014, Machado a fost una dintre figurile principale în organizarea protestelor împotriva guvernului lui Nicolás Maduro. În 2019, în mijlocul crizei prezidențiale din Venezuela, ea a anunțat că va lansa o a doua campanie prezidențială dacă președintele interimar contestat Juan Guaidó va reuși să convoace alegeri; în cele din urmă, eforturile lui Guaidó nu au avut succes.
Lista celor mai importanți câștigători din istorie
Potrivit site-ului premiilor Nobel, între 1901 şi 2024, premiul Nobel pentru Pace a fost acordat de 105 ori, unui număr de 142 de laureaţi - 111 persoane şi 31 de organizaţii.
Deoarece Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a primit Premiul Nobel pentru Pace de trei ori (în 1917, 1944 şi 1963), iar Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) a primit premiul Nobel pentru Pace de două ori (în 1954 şi 1981), există în fapt 28 de organizaţii individuale care au primit Premiul Nobel pentru Pace.
La 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel şi-a semnat testamentul, oferind cea mai mare parte a averii sale unei serii de premii, Premiile Nobel. Aşa cum este descris în testamentul lui Nobel, o parte a fost dedicată „persoanei care va fi depus cea mai mare sau cea mai bună muncă pentru fraternitatea între naţiuni, pentru abolirea sau reducerea armatelor permanente şi pentru organizarea şi promovarea congreselor pentru pace”.
Premiul Nobel pentru Pace nu a fost acordat în 19 ocazii: în 1914-1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1939-1943, 1948, 1955-1956, 1966-1967 şi 1972. De ce nu au fost acordate premiile pentru pace în aceşti ani? În statutul Fundaţiei Nobel se spune: „În cazul în care niciuna dintre lucrările luate în considerare nu se dovedeşte a fi de importanţa indicată în primul paragraf, banii din premiu vor fi rezervaţi până în anul următor. În cazul în care, chiar şi atunci, premiul nu poate fi acordat, suma va fi adăugată la fondurile restricţionate ale fundaţiei”. În timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial, au fost acordate mai puţine premii Nobel.
Premiul Nobel nu se poate acorda pentru mai mult de trei laureaţi. În statutul Fundaţiei Nobel se spune: „Suma unui premiu poate fi împărţită în mod egal între două lucrări, fiecare dintre acestea fiind considerată ca meritând un premiu. În cazul în care o lucrare care este recompensată a fost realizată de două sau trei persoane, premiul le va fi acordat în comun. În niciun caz valoarea unui premiu nu poate fi împărţită între mai mult de trei persoane”.
Cel mai tânăr laureat al premiului pentru pace a fost, în 2014, Malala Yousafzai, premiată la vârsta de 17 ani, „pentru lupta împotriva suprimării copiilor şi tinerilor şi pentru dreptul tuturor copiilor la educaţie”.
Cel mai bătrân laureat al premiului pentru pace a fost, în 1995, Joseph Rotblat, în vârstă de 86 de ani, „pentru eforturile lor de a diminua rolul jucat de armele nucleare în politica internaţională şi, pe termen lung, de a elimina aceste arme”.
Din cele 111 persoane care au primit Premiul Nobel pentru Pace, 19 sunt femei. Prima dată când un premiu Nobel pentru Pace a fost acordat unei femei a fost în 1905, când laureata a fost Bertha von Suttner, „pentru îndrăzneala ei de a se opune ororilor războiului”.
Lista competă a laureaţilor premiului Nobel pentru Pace poate fi consultată aici, dar Reuters se opreşte asupra câtorva figuri care au marcat într-adevăr soarta omenirii, plus o persoană care nu a câştigat, dar ar fi trebuit să câştige.
MARTIN LUTHER KING
Liderul mişcării pentru drepturile civile din SUA a fost „prima persoană din lumea occidentală care ne-a arătat că se poate lupta fără violenţă”, potrivit preşedintelui de atunci al comitetului de atribuire a premiului, Gunnar Jahn. „El este primul care a transformat mesajul iubirii frăţeşti în realitate în cursul luptei sale şi a dus acest mesaj tuturor oamenilor, tuturor naţiunilor şi raselor”, a motivat comitetul Nobel.
La 35 de ani, el a fost şi cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace la acea vreme. Astăzi, cea mai tânără câştigătoare este activista pakistaneză pentru educaţie Malala Yousafzai.
NELSON MANDELA
Premiul Nobel pentru Pace a fost controversat în multe ocazii, dar majoritatea au fost de acord în 1993 că în cazul militantului antiaparheid Nelson Mandela câştigarea premiului era „evidentă”, potrivit lui Geir Lundestad, secretarul de atunci al Comitetului Nobel norvegian.
Mandela a petrecut 27 de ani în închisoare şi a continuat să militeze pentru o tranziţie paşnică către sfârşitul apartheidului în Africa de Sud.
Ceea ce nu era evident a fost acordarea premiului împreună cu Frederik Willem de Klerk, ultimul lider alb al Africii de Sud, a spus Lundestad în memoriile sale din 2015.
Mulţi au spus că Mandela ar fi trebuit să câştige singur, în timp ce alţii au spus că Mandela nu putea face pace fără un partener, a povestit Lundestad. În cele din urmă, premiul a fost acordat amândurora pentru a încuraja tranziţia paşnică către o Africă de Sud democratică, care nu era încă finalizată la momentul acordării premiului.
HENRY KISSINGER ŞI LE DUC THO
Printre cele mai controversate premii se numără cel din 1973, acordat diplomatului american Henry Kissinger şi lui Le Duc Tho din Vietnamul de Nord pentru încheierea Acordurilor de pace de la Paris din ianuarie 1973, în baza cărora Washingtonul a finalizat retragerea militară din Vietnamul de Sud.
Decizia comitetului a şocat pe mulţi la momentul respectiv, deoarece Kissinger a jucat un rol major în strategia militară a SUA în etapele finale ale războiului din Vietnam din 1955-1975.
Le Duc Tho a refuzat premiul pe motiv că pacea nu fusese încă instaurată. A fost singurul laureat care a refuzat premiul pentru Pace. Doi dintre cei cinci membri ai comitetului au demisionat în semn de protest.
Kissinger, deşi a acceptat premiul, dar nu s-a deplasat în Norvegia pentru ceremonie şi a încercat ulterior, fără succes, să returneze premiul.
Documentele interne publicate în 2023 au arătat că comitetul de atunci a acordat premiul ştiind foarte bine că războiul din Vietnam nu se va termina în curând.
AUNG SAN SUU KYI
Una dintre puţinele femei care au câştigat premiul, Suu Kyi a fost unul dintre numeroşii militanţi pentru drepturile omului din anii 1990 care au primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru lupta sa non-violentă pentru democraţie, împotriva dictaturii militare din Myanmar.
Timp de ani de zile, ea a fost salutată ca una dintre cele mai merituoase laureate ale premiului, dar acest lucru s-a schimbat după ce armata din Myanmar a comis în 2017 crime în masă şi violuri colective „cu intenţie genocidă” împotriva minorităţii musulmane Rohingya, potrivit unei anchete a Naţiunilor Unite. Suu Kyi, care conducea la acea vreme guvernul civil din Myanmar, a fost criticată pentru că nu s-a pronunţat împotriva represiunii armatei împotriva Rohingya.
În 2021, în urma unei lovituri de stat militare, Suu Kyi a fost arestată din nou. Femeia în vârstă de 80 de ani este deţinută de atunci, iar starea ei de sănătate este precară, potrivit fiului ei.
MAHATMA GANDHI
El a fost pe lista internă de candidaţi a comitetului de cinci ori, iar organismul era pregătit să îi acorde premiul în 1948, anul în care a fost asasinat, potrivit lui Lundestad.
Comitetul ar fi putut să îi acorde premiul postum – era posibil la acea vreme, dar nu mai este acum – dar nu a făcut-o.
Potrivit lui Lundestad, acest lucru s-ar putea datora faptului că decidenţii nu au vrut să ofenseze Marea Britanie, aliata apropiată a Norvegiei şi fosta putere colonială din India, sau pentru că politica lui Gandhi ar fi putut fi percepută ca fiind prea „străină” sau „anti-modernă” de către membrii unui comitet centrat pe Europa.
Violenţa divizării Indiei ar fi putut juca, de asemenea, un rol, a spus el. Cel puţin 1 milion de oameni au fost ucişi şi 15 milioane au fost strămutaţi.
În orice caz, „printre omisiuni, Mahatma Gandhi ocupă un loc aparte”, a scris Lundestad în memoriile sale. „Este, desigur, extrem de regretabil că principalul purtător de cuvânt al non-violenţei din secolul al XX-lea nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru Pace”, a conchis el.
LAUREAŢI AFLAŢI ÎN ÎNCHISOARE ÎN MOMENTUL DECERNĂRII
Narges Mohammadi a luat Premiul Nobel pentru Pace în 2023 pentru lupta sa împotriva opresiunii femeilor din Iran şi pentru lupta sa de promovare a drepturilor omului şi a libertăţii pentru toţi.
Când belarusul Ales Bialiatski, laureatul Premiul Nobel pentru Pace din 2022, a primit distincţia, comitetul Nobel a motivat: „Laureaţii Premiului pentru Pace reprezintă societatea civilă din ţările lor de origine. Timp de mulţi ani, aceştia au promovat dreptul de a critica puterea şi de a proteja drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Ei au depus eforturi remarcabile pentru a documenta crimele de război, încălcările drepturilor omului şi abuzurile de putere. Împreună, ei demonstrează importanţa societăţii civile pentru pace şi democraţie”.
Chinezul Liu Xiaobo a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2010 pentru lupta sa îndelungată şi non-violentă pentru drepturile fundamentale ale omului în China.
Şi Aung San Suu Kyi se afla în închisoare când a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1991 pentru lupta sa non-violentă pentru democraţie şi drepturile omului.
Jurnalistul german Carl von Ossietzky a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1935 pentru „dragostea sa arzătoare pentru libertatea de gândire şi de exprimare şi pentru contribuţia sa valoroasă la cauza păcii”.
UN SINGUR NOBEL PENTRU PACE ACORDAT POSTUM
Există un singur premiu Nobel pentru Pace acordat postum, cel acordat diplomatului suedez Dag Hammarskjöld în 1961 pentru contribuţia sa la dezvoltarea ONU.
Din 1974, statutul Fundaţiei Nobel stipulează că un premiu nu poate fi acordat postum, cu excepţia cazului în care decesul survine după anunţarea premiului Nobel.
Înainte de 1974, un premiu Nobel a fost acordat postum şi lui Erik Axel Karlfeldt (Premiul Nobel pentru Literatură în 1931).
UN (NE)LAUREAT SURPRINZĂTOR
Mulţi cred că Winston Churchill a primit Premiul Nobel pentru Pace, dar de fapt el a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1953. De fapt, Churchill a fost nominalizat atât pentru premiul pentru literatură, cât şi pentru Premiul Nobel pentru Pace.
NOMINALIZAŢI, DAR NEPREMIAŢI
Cele mai frecvente trei căutări pentru persoane fizice în baza de date a nominalizărilor la Premiul Nobel pentru Pace sunt Adolf Hitler, Mahatma Gandhi şi Iosif Stalin, arată site-ul premiilor Nobel.
Iosif Stalin, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1922-1953), a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1945 şi 1948 pentru eforturile sale de a pune capăt celui de-al Doilea Război Mondial.
Mahatma Gandhi, unul dintre cele mai puternice simboluri ale non-violenţei din secolul al XX-lea, a fost nominalizat în 1937, 1938, 1939, 1947 şi, în cele din urmă, cu puţin timp înainte de a fi asasinat în ianuarie 1948. Deşi Gandhi nu a primit premiul (statutul nu permite acordarea unui premiu postum), Comitetul Nobel norvegian a decis să nu acorde premiul în acel an, pe motiv că „nu exista niciun candidat în viaţă potrivit”.
Adolf Hitler a fost nominalizat o dată în 1939. Oricât de improbabil ar părea astăzi, Adolf Hitler a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace în 1939 de către un membru al parlamentului suedez, E.G.C. Brandt. Se pare că Brandt nu a intenţionat niciodată ca nominalizarea să fie luată în serios. Brandt era un antifascist convins şi intenţionase ca această nominalizare să fie mai degrabă o critică satirică la adresa dezbaterii politice din Suedia. La acea vreme, mai mulţi parlamentari suedezi îl nominalizaseră pe prim-ministrul britanic Neville Chamberlain pentru Premiul Nobel pentru Pace, nominalizare pe care Brandt o privea cu mare scepticism. Cu toate acestea, intenţiile satirice ale lui Brandt nu au fost bine primite, iar nominalizarea a fost retrasă rapid printr-o scrisoare datată 1 februarie 1939.
Alţi oameni de stat şi lideri naţionali care au fost nominalizaţi, dar nu au primit Premiul Nobel pentru Pace:
Cehoslovacia: Thomas G. Masaryk, Edvard Benes,
Marea Britanie: Neville Chamberlain, Anthony Eden, Clement Attlee, Ramsay MacDonald, Winston Churchill
SUA: preşedinţii William Howard Taft, Warren G. Harding, Herbert Hoover, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman şi Dwight D. Eisenhower; miniştrii de externe Charles Hughes, John Foster Dulles
Franţa: Pierre Mendès-France
Germania de Vest: Konrad Adenauer
Argentina: Juan şi Eva Peron
India: Mahatma Gandhi, Jawaharlal Nehru
Finlanda: Juho Kusti Paasikivi
Italia: Benito Mussolini
Artişti nominalizaţi, dar care nu au primit premiul pentru pace:
Leo Tolstoi (scriitor rus), E.M. Remarque (scriitor german), Pablo Casals (violoncelist spaniol catalan şi ulterior dirijor), Nicholas Roerich.
Nominalizaţi care nu sunt cunoscuţi în primul rând pentru activitatea lor în domeniul păcii:
John Maynard Keynes, economist britanic.
Pierre de Coubertin, pedagog şi istoric francez cunoscut mai ales pentru fondarea Comitetului Olimpic Internaţional.
Lord Baden-Powell, locotenent-general în armata britanică, scriitor, fondator al Mişcării Scout.
Maria Montessori, cunoscută mai ales pentru filosofia şi metoda sa de educare a copiilor de la naştere până la adolescenţă. Metoda sa educaţională este încă utilizată astăzi în numeroase şcoli publice şi private din întreaga lume.
Nominalizaţi regali:
Ţarul Nicolae al II-lea (1901), Prinţul Carl al Suediei (1919), Regele Albert I al Belgiei (1922), Împăratul Haile Selassi al Etiopiei (1938), Regele Paul I al Greciei (1950), Prinţesa Wilhelmina a Ţărilor de Jos (1951).
DE CÂTE ORI POATE FI NOMINALIZATĂ O PERSOANĂ?
Americanca Jane Addams, sociolog şi fondatoarea a fondat Ligii Internaţionale a Femeilor pentru Pace şi Libertate, a fost nominalizată de 91 de ori între 1916 şi 1931, când a primit în sfârşit Premiul Nobel pentru Pace.
În schimb, Emily Green Balch, Fridtjof Nansen şi Theodore Roosevelt au primit Premiul Nobel pentru Pace chiar în primul an în care au fost nominalizaţi.
Comentează