OFICIAL - Dorin Cocoș, Niro și Pinalti reținuți de DNA

„În cursul anului 2008 sau 2009, în contextul finalizării contractului dintre Guvernul României şi Microsoft, Florică Claudiu a apelat la Dinu Pescariu, despre care era cunoscut că avea o relaţie bună cu Dorin Cocoş pentru a-l susţine în cadrul licitaţiei ce urma a se realiza.

Ştiu că Pescariu Dinu a intermediat legătura dintre Florică Claudiu şi Dorin Cocoş. În perioada respectivă au fost organizate diverse întâlniri între Florică Claudiu şi Gabriel Sandu, fie la Ministerul Comunicaţiilor, fie în alte locaţii.  Aceste întâlniri au fost intermediate de Dorin Cocoş. La unele dintre întâlniri a participat şi Gheorghe Ştefan, despre care se discuta că  avea o oarecare autoritate asupra lui Gabriel Sandu.

Ulterior adjudecării licitaţiei de către firma D.Con.Net., Dorin Cocoş a stabilit modul în care trebuie distribuite sumele transferate de la D.Con.Net către Barringwood Investment Ltd.  Cred că această societate era controlată de Dinu Pescariu. Ştiu că printre beneficiarii acestor sume se regăseau Gabriel Sandu, Gheorghe Ştefan, Dorin Cocoş, Pescariu Dinu, Nicolae Dumitru. Firmele în care urma să se facă plata i-au fost indicate lui Florică Claudiu de fiecare dintre persoanele mai sus menţionate, la fel şi persoanele de contact.

Din discuţiile purtate am înţeles  că plata efectuată către Nicolae Dumitru  (sau firma acestuia) a fost făcută în considerarea faptului că dânsul a emis o scrisoare de garanţie absolut necesară contractului.

Tot din discuţiile purtate am înţeles că sumele remise lui Dorin Cocoş au fost în cea mai mare parte remise în numerar, banii fiind retraşi numerar din Elveţia de Pescariu Dinu şi înmânaţi personal de acesta lui Dorin Cocoş.

Din câte am auzit, Dorin Cocoş a primit aproximativ 8 – 9 milioane euro, iar Gheorghe Ştefan circa 3 milioane de euro. Tot în jur de 3 milioane a primit şi Gabriel Sandu. Cred că banii pentru Gabriel Sandu au fost viraţi în off-shore.

Din cunoştinţele mele Dorin Cocoş. Dinu Pescariu şi Gheorghe Ştefan nu aveau firme prin intermediul cărora să presteze servicii IT.

Cred că în privinţa lui Dinu Pescariu se discuta despre o sumă de circa 3.000.000 euro.”

„În mod direct  am fost implicat şi în procedura de achiziţii publice de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a licenţelor Microsoft destinate utilizării în administraţia publică în anul 2009.

Având în vedere că începând cu anul 2009 (luna mai, pentru licenţele guvernamentale şi noiembrie, pentru licenţele educaţionale) administraţia  publică românească nu mai avea dreptul să utilizeze, legal licenţele Microsoft contractate în anul 2004 se previziona încheierea unui nou contract de achiziţie a acestor licenţe. În aceste condiţii am luat legătura din nou cu Dinu Pescariu pe care l-am rugat să caute relaţii în mediul guvernamental, cunoscând posibilităţile sale în acest sens. După un timp, în cursul lunii ianuarie 2009, Dinu Pecariu mi-a făcut cunoştinţă cu Dorin Cocoş, care m-a primit în biroul său din Euro Hotel, situat lângă Arcul de Triumf. Aici mai erau de faţă Gabriel Sandu, Ministrul Comunicaţiilor şi Gheorghe Ştefan, vicepreşedintele PDL. În cursul discuţiilor i-am informat despre intenţia mea de a participa la procedura de achiziţie a licenţelor Microsoft destinate administraţiei publice iar cei trei s-au arătat dispuşi să se implice în această procedură în schimbul unor sume de bani. Chiar au fost interesaţi de marja de profit şi de procentul pe care urma să îl ofer.

Cu cei trei am avut mai multe întâlniri şi atunci când am cunoscut cifra aproximativă a marjei de profit (în mai 2009) am stabilit sumele pe care puteam să le ofer pentru influenţa pe care Cocoş şi Gheorghe Ştefan urmau să o exercite asupra funcţionarilor publici. În ceea ce-l priveşte pe Gabriel Sandu procedura depindea şi de el, astfel încât suma pe care a solicitat-o era cu titlu de mită.

Am convenit – de fapt Dorin Cocoş a făcut repartizarea sumelor (ca suma de 2.300.000 euro să ajungă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, un anume Dan), suma de 4.000.000 la Gheorghe Ştefan  (prin intermediul societăţii DD Land Oil din Cipru) iar diferenţa de circa 9.000.000 euro  să fie transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu  să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”.

„În anul 2008, Călin Tatomir a fost numit director general la Microsoft. El a declarat în piaţă că a acceptat această funcţie  doar pentru a se ocupa împreună cu Claudiu Florică de reînnoirea contractului de licenţiere cu Guvernul României. De altfel, Călin Tatomir a părăsit Microsoft în 2010, după semnarea acestui contract. Călin Tatomir se cunoştea foarte bine cu Claudiu Florică, ambii lucrând împreună la Compaq şi apoi lucrând în diverse proiecte. Claudiu Florică nu mai dorit să folosească FSC , preferând să aibă direct control asupra firmei care va câştiga noul contract.  El a demarat un lobby intens cu ajutorul lui Dinu Pescariu, prin Dorin Cocoş şi Gheorghe Ştefan asupra premierului Emil Boc şi a miniştrilor Gabriel Sandu – MCSI şi Gheorghe Pogea – MF, pentru a obţine acceptul pentru reînnnoirea contractului de licenţiere.

Claudiu Florică i-a cerut lui Călin Tatomir să obţină un discount de 65% de la Microsoft având în vedere cantităţile foarte mari de licenţe pentru care se semna noul contract precum şi investiţiile făcute deja de Guvernul României în licenţele Microsoft.

După obţinerea acestui discount Claudiu Florică a cerut MCSI demararea procedurii de licitaţie. Claudiu Florică cu sprijinul ministrului Gabriel Sandu, a impus condiţii foarte restrictive de participare la licitaţie pentru nu avea competitori.

Se cereau diverse certificări pentru persoanele din cadrul firmelor ce participau la licitaţie, cifre de afaceri pe acest tip de contract în zona guvernamentală din România şi astfel erau eliminaţi competitorii.

În aceste condiţii la licitaţie s-a prezentat un singur consorţiu de firme, majoritatea acestor firme fiind deţinute direct sau prin interpuşi de Claudiu Florică.  Acest consorţiu a câştigat licitaţia şi a semnat contractul cu MCSI. Preţurile licenţelor  au fost şi de această dată mult mai mari decât costurile, ascunzând mita cerută de autorităţi. Ca şi în trecut Claudiu Florică a cesionat acest contract către Unicredit România, a încasat suma pentru întreaga perioadă de 3 ani şi a plătit mita cerută de autorităţi prin intermediul mai multor firme off-shore. Pe modelul din 2004, contractul a fost extins printr-un act adiţional semnat în august 2011,  cu licenţele educaţionale pentru Ministerul Educaţiei.

Lobby-ul pentru miniştrii Valerian Vreme şi Daniel Funeriu au fost făcut tot prin intermediul lui Dorin Cocoş şi Gheorghe Ştefan.

Acest act adiţional a fost semnat fără licitaţie publică aşa cum ar fi fost necesar. De altfel, Corpul de Control al primului -  ministru a descoperit mai multe ilegalităţi legate de semnarea acestui act adiţional.

În urma articolului din Wall Street Journal privind suspiciunile de mită legate de contractul semnat în 2009, precum şi a investigaţiilor DOJ, la finalul contractului în 2013, guvernul a decis să achiziţioneze licenţele din contract, opţiune pe care o avea conform contractelor de licenţă, Microsoft.

Prin opţiunea de închiriere Guvernul a plătit mult mai mult bani în cei 8 ani de contract, o mare parte din aceştia reprezentând mita, opţiunea de cumpărare care era mai economică a fost ignorată de autorităţi  pentru că nu permitea diferenţele mari de preţ între vânzare şi cumpărare, diferenţe care reprezentau mita pentru aceste contracte, respectiv aproximativ jumătate din ceea ce s-a plătit.”