Dragnea îi acuză pe români că sunt ușor confuzi. Că n-au înțeles, că au fost manipulați, că el le vrea binele, că e promotorul toleranței, nu al anti-defăimării.
De fapt, cel confuz e Dragnea. Ceea ce îi scapă - și cred că nu trebuie condamnat pentru asta - este ideea de ”libertate de exprimare”. Nu ar trebui să-l condamnăm pentru că datele lui de intrare nu-i permit să înțeleagă conceptul.
Dragnea provine din PSD. Un partid care a crezut timp de un sfert de secol că cenzura (hard sau soft) este cea mai bună modalitate de a controla starea de spirit a populației. După greșeala pe care Ion Iliescu a făcut-o în 1990, când a acceptat binevoitor hoardele de mineri să spulbere protestatarii din Piața Universității, FSN/PDSR,/PSD și-a pus mănuși de catifea. Așa e, nu mai merge cu ”bâta și lămpașul”. Era nevoie de un alt mod de a reprima libera exprimare a omenilor.
Așa a apărut guvernul Năstase, cel cu față europeană, care a pus botniță ziariștilor, i-a luat de pe stradă, i-a dat afară cu un telefon dat patronului. Și uite așa au apărut marii moguli de presă. Care s-au prins repede că PSD a schimbat tactica. Nu mai dă în cap gălăgioșilor, ci le taie canalele de exprimare. Așa au apărut Voiculescu, Vântu și Patriciu, care au monopolizat canalele de exprimare pentru a avaea ce să negocieze politic cu partidul lui Iliescu, în folosul propriilor afaceri.
De când au apărut mediile de socializare și Internetul, tactica PSD a devenit inutilă și ineficientă. Cum să controlezi o rețea pe socializare cu sediul în SUA? De unde să-i apuci pe patronii facebook? Așa a apărut inițiativa lui Dragnea cu legea defăimării - un fel de mijloc autohton de a pune botniță celor care se exprimă liber (uneori ofensator) în mediul online. Sub pavăza unei mai mari toleranțe, se ascundea Diavolul cu secera și ciocanul pictate între coarne.
Zdrobit pe facebook, Dragnea și-a îndreptat privirea spre susținătorii lui: PSD, UNPR, ALDE. Care s-au strâns în jurul conducătorului mult iubit și au declarat că merg până la capăt. A făcut la fel ca la Congres. A vrut să arate că sute de mii de oameni ies pe ploaie și pe vânt să-l susțină pe el, chiar dacă Ponta era mai popular în partid.
Când se aștepta mai puțin, când credea că a scăpat și are cel mai puternic scut, partidul (amintiți-vă că și Ceaușescu făcea la fel când era în încurcătură - strângea partidul în jurul lui), o rachetă sol-sol a plecat chiar din curtea Ambasadei SUA. Dragnea era convins că ”toleranța” va suna atât de bine în urechile americanilor, încât aceștia vor uita de libertatea de expresie. Numai că americanii au ”Primul Amendament” înscris între valorile fundamentale. Acolo nu te joci nici cu libertatea presei, nici cu libertatea de opinie.
Așadar, ambasadorul SUA a reacționat prompt și dur, provocând stupoarea pesediștilor care dădeau semne că se vor cuminți cu justiția și statul de drept. De fapt, e posibil ca în mintea lui Dragnea să fi fost tocmai acest târg tacit - noi nu mai atacăm justiția, dar putem să mai umblăm nițel, pe ici, pe colo, la democrație, la libertatea de exprimare, de pildă.
Nu i-a mers. Americanii n-aveau în minte un asemenea târg. Era doar în capul lui Dragnea, cel lăsat azi în offside chiar de cei care, credea el, vor reacționa foarte bine la faimoasa lui lege a toleranței (sanchi!).
Comentează