Premium
Investigatia Consiliului Concurentei din piata muncii este o idee foarte buna, desi poate nu asa cum ne-am putea imagina, si ar putea semnala inceputul unei schimbari de abordare si atentie din partea autoritatilor.
Investigatia este in zona practicilor “no-poach” (traducere “nu bracona”) – prin care unele companii par a se intelege să nu contacteze, recruteze şi/sau angajeze persoane care lucrează şi/sau care au lucrat la vreuna dintre firmele implicate, elimină concurența reală între companii pentru atragerea angajaților, creând bariere artificiale pe piață, scăzând mobilitatea forței de muncă, chiar ținând-o captivă. Practic, aceste acorduri au drept consecință menținerea nivelului salariilor pentru respectivele specializări la un nivel artificial, inferior celui real.
Dar exista inca o fata a povestii si este bine insa ca iese la suprafata mai mult din “varful iceberg-ului” dezastrului si mizeriei din piata muncii. Mai multi angajatori trebuie sa-si strige pasul. Adica esti investigat pentru “no-poach”, dar nimeni nu investigheaza pe nimeni daca vine o companie la tine si iti ia fara rusine 10-15-20 de oameni bine pregatiti de tine pe bani grei - se cheama “over-poach” sau “targeted-poach” - si te aduce in incapacitate functionala. Si, apropos, competitorul de multe ori nu ii plateste mult mai bine – are o oferta mai “creativa”, dar daca tragi linie intr-un an castigul este similar. Nu in cele din urma si asta poate fi considerata o practica anticoncurentiala, sa iti “ranesti” sau “omori” competitorul luandu-i angajatii?
Nu e un repros catre Consiliul Concurentiei, care cred ca face o treaba foarte buna si care ar avea nevoie de o triplare de personal ca sa depisteze toate practicile murdare din toate coltisoarele economiei romanesti, este doar un apel, asa cum am spus, la a privi ambele parti ale povesti...
In plus, daca-i intrebi, 9 angajatori din 10 iti vor spune ca haosul din piata muncii este creat tocmai de firmele de plasare de forta de munca, care dau iama la angajat si angajator si le indruga verzi si uscate ca sa mai “vanda o resursa”.
Iata, daca privim aceasta problema din alta perspectiva, ar trebui sa nu ne mai pierdem vremea si banii cu burse la copiii din invatamant dual, la studenti, cu infiintarea de laboratoare de practica in licee si facultati, asadar cu pregatirea tinerei generatii pentru piata muncii si pentru a-i tine in tara. Par a fi bani aruncati pe geam. Sa dam iama la competitie sa le luam oamenii gata pregatiti.
Asadar, “no-poach” si “over-poach” sunt practici mizerabile, nu duc la nimic, eventual ii atipesc o vreme pe directori crezand ca au rezolvat problema. Problema de la radacina insa este deficitul de forta de munca care ramane infernal. Iar totul pleaca de la sistemul de invatamant, placa turnanta gen “sa ne mintim pentru totdeauna” care continua sa tolereze sinecuri in scoli, licee si facultati, in loc sa produca personalul calificat necesar pietei muncii…Profesori narcisisti care ii pun pe studenti sa le recite la examen cursurile, in loc sa-i pregateasca in mod real pentru piata muncii.
Nu te miri ca sunt pline mall-urile de vanzatori absolventi de universitate. In plus, Romania are cel mai mare procent din Europa de NEET, circa 22% - Not in Employment, Education and Training – in grupa de populatie 15-29 de ani – adica peste 22% din tinerii din Romania nu sunt angajati nicaieri si nici nu urmeaza vreo forma de educatie sau instructie. Stau pe pomana de la stat si parinti.
Si, varf de gama, nu investigheaza nimeni angajatorii care pun in contract salariul minim si dau la “gri”, in mana, diferenta pana la suma la care s-au inteles cu angajatul. Hilar, sunt voci politicianiste care propun 0 taxe pe salariul minim... Probabil ca sa le faca un bine tocmai acelor angajatori, care nu vor mai trebui sa dea angajatului nimic la “gri”, in mana.
Multe probleme in piata muncii, ascunse sub pres atat de autoritati cat si de mediul economic. Si totusi, singura sansa pe termen lung pentru angajatorii din Romania este sa inteleaga ca sistemul de invatamant isi bate joc de viitorul economiei si ca trebuie sa se descurce pe cont propriu. Abordari gen “no-poach” sau “over-poach” nu rezolva problemele, ci intensificarea pregatirii de elevi si studenti pentru piata muncii. Si un apel pentru angajatori: vorbiti mai des in spatiul public despre deficitul de forta de munca, in final o sa va auda cineva, poate chiar Romania Educata.
