La peste două decenii de la începutul drumului european, Serbia rămâne hotărâtă să adere la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, dosarul Kosovo, sprijinul public în scădere și tensiunile din Balcanii de Vest continuă să frâneze procesul. În timp ce Bruxelles-ul propune un nou model de aderare parțială, Serbia încearcă să convingă partenerii europeni că rămâne un candidat serios, în pofida dificultăților politice și energetice.
Drumul Serbiei spre Uniunea Europeană a început în ianuarie 2001, după căderea regimului lui Slobodan Milošević și victoria partidelor pro-europene.
La acea vreme, unii observatori credeau că Serbia ar fi putut deveni membră UE până în 2007, însă realitatea geopolitică s-a dovedit mult mai complexă.
Kosovo, aflat sub administrația ONU după războiul din 1999, s-a desprins definitiv în 2008, declarându-și independența, pas pe care Serbia nu l-a recunoscut nici până astăzi.
Obstacolele care au frânat integrarea
Chiar și înainte de semnarea Acordului de Stabilizare și Asociere (ASA) și de obținerea statutului de candidat în 2009, Serbia s-a confruntat cu obstacole majore: presiunea cooperării cu Tribunalul Penal Internațional de la Haga, prăbușirea economică și conflictele etnice din regiunile sudice Bujanovac și Preševo, scrie it.euronews.com.
Cu toate acestea, autoritățile de la Belgrad au continuat să-și declare angajamentul european, deși entuziasmul populației a scăzut semnificativ de la peste 70% în favoarea integrării, la începutul anilor 2000, la aproximativ 40% în prezent.
Premierul Macut: „Viitorul european este garanția unei vieți mai bune”
Premierul Djuro Macut susține că direcția europeană a Serbiei rămâne „o prioritate strategică”.
„Viitorul european al Serbiei nu este doar un obiectiv politic, ci și o garanție a dezvoltării ulterioare, a progresului și a unei vieți mai bune pentru cetățenii noștri”, a declarat Macut pentru Euronews Serbia.
Guvernul de la Belgrad afirmă că a atins o aliniere de 61% la Politica Externă și de Securitate Comună a UE, un semnal către Bruxelles că Serbia este hotărâtă să continue reformele.
Independența energetică – o miză strategică
Pe lângă reformele politice, Belgradul se concentrează pe asigurarea securității energetice. Serbia colaborează îndeaproape cu parteneri regionali, inclusiv Ungaria, pentru a-și asigura aprovizionarea cu gaze și petrol.
„Serbia trebuie să mențină independența și stabilitatea energetică completă, chiar și în condiții internaționale complexe”, a subliniat premierul Macut.
Această strategie dublă – integrare europeană și reziliență energetică – este menită să ofere stabilitate internă și credibilitate externă.
Controverse privind aderarea parțială
Bruxellesul analizează un nou model de extindere, prin care țările candidate ar putea adera fără drepturi depline de vot. Propunerea a stârnit reacții puternice în Balcanii de Vest.
Premierul muntenegrean Milojko Spajić a respins ideea, afirmând că „suveranitatea nu poate fi negociată”. La rândul său, premierul croat Andrej Plenković și-a exprimat temerile privind influența sporită pe care Serbia ar putea să o dobândească în instituțiile europene.
„Croația nu ar fi foarte încântată să vadă Serbia în UE, deoarece acest lucru ar consolida poziția Serbiei în cadrul instituțiilor europene”, a declarat Slobodan Zečević, de la Institutul de Studii Europene din Belgrad.
Bosnia și Herțegovina – „cel mai slab elev” al integrării
În timp ce Serbia își menține cursul european, Bosnia și Herțegovina continuă să rămână în urmă.
„Este cel mai slab elev din regiune în ceea ce privește integrarea în UE”, a afirmat Amil Dučić, redactor al publicației Fokus din Sarajevo.
Această discrepanță subliniază complexitatea extinderii UE și echilibrul delicat dintre ambițiile politice și capacitatea instituțională a Uniunii de a absorbi noi membri.
Ministrul Integrării Europene: „Ar fi o greșeală să abandonăm acest drum”
Ministrul Serbiei pentru Integrare Europeană, Nemanja Starović, a recunoscut că ritmul lent al negocierilor a generat frustrare în rândul cetățenilor.
„În ciuda nemulțumirii, abandonarea integrării în UE ar fi o greșeală. Apartenența la UE este în interesul național al Serbiei”, a declarat oficialul pentru Euronews.
Obstacole politice și dependență energetică de Rusia
Deși unii analiști estimează că Serbia ar putea fi pregătită pentru aderare până în 2030, obstacolele persistă. Rivalitățile regionale, dosarul Kosovo și dependența energetică de Rusia continuă să frâneze progresele.
„Ne este foarte dificil să trăim fără gaz rusesc. Există alternative, dar deocamdată suntem foarte dependenți de Rusia”, a spus Zečević.
Extinderea UE, blocată de rivalități istorice
Experții avertizează că modelul de „aderare parțială” ar putea submina principiul egalității între statele membre.
Istoria recentă arată că extinderile succesive au fost marcate de blocaje: Slovenia a blocat Croația, Croația blochează acum Serbia, iar Bulgaria se opune aderării Macedoniei de Nord.
Potrivit lui Zečević, Bruxelles-ul manifestă cea mai mare deschidere față de Muntenegru și Albania, considerate cele mai pregătite pentru integrare până în 2030.
„UE are în prezent cea mai mare simpatie pentru Muntenegru și Albania. Aderarea parțială nu ar face decât să întârzie reforma instituțională”, a conchis acesta.
Drumul european, o cursă de anduranță
Deși Serbia își reafirmă angajamentul european, rivalitățile regionale, problemele interne și dosarul Kosovo fac ca drumul către UE să rămână unul dificil.
În ciuda obstacolelor, liderii sârbi insistă că aderarea la Uniunea Europeană este un obiectiv strategic pe termen lung și o promisiune față de cetățeni.
Comentează