'Efectul Picasso' la Muzeul de Artă Recentă din București: Ghid pentru vizitarea expoziției

Expoziţia "Efectul Picasso", vernisată, marţi, la Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti, reprezintă o premieră absolută în peisajul cultural românesc. Este pentru prima când lucrări de mare valoare ale artistului catalan, 135 de milioane de euro fiind valoarea de asigurare a lucrărilor, sunt expuse în România. Organizarea întregului eveniment a costat 1.100.000 de euro, dintre care 165.000 de euro de la Ministerul Culturii, 90.000 de la Primăria Municipiului Bucureşti, 700.000 de euro din surse private.

Muzeul de Artă Recentă prezintă 46 de lucrări ale lui Picasso, cu toate tehnicile, "cu excepţia celor mai vulnerabile, ceramica", spune directorul MARe Erwin Kessler, pentru că astfel de lucrări ar fi fost extrem de sensibile la transport, conform news.ro.

Organizatorii aşteaptă 30.000 de vizitatori.

"Ne-am permis să aducem aceste uriaşe lucrări pe care nimeni nu şi-a imaginat că pot fi aduse în România. Noi avem un singur Picasso, la Muzeul Zambaccian, însă Picasso nu a fost expus niciodată în România. Este extraordinar. Astfel, expoziţia noastră nu este exorbitantă ca preţ, ci din punct de vedere al civilizaţiei româneşti. În 1968, a fost organizată o expoziţie Picasso, dar de gravuri de Picasso, dar erau din acelea pe care le putea cumpăra cineva cu un salariu rezonabil. Toate picturile şi desenele de la noi sunt din colecţia Picasso, pe care le-a păstrat până la sfârşitul vieţii. Au fost donate la moartea lui Picasso de familia sa pentru a fonda Muzeul Naţional Picasso din Paris. Ele sunt cu atât mai relevante. Sunt Picasso pentru Picasso însuşi", a explicat Erwin Kessler, directorul MARe într-un tur oferit jurnaliştilor, la care a participat şi primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan.

Expoziţia se deschide cu un tablou de dimensiuni considerabile, cu un portret al ultimei soţii a lui Picasso, "Femeie pe pernă". "Figura are o dezatracţie pe care o reflectă". Alături, o lucrare remarcabilă a lui Neculai Păduraru, este o sculptură din bronz care pe de o parte se hrăneşte din Picasso, dar din anii 30 în care Picasso se hrănea din propriii săi prozeliţi. O muză căzută, împidicată să se ridice de cam tot ce înseamnă societate", a explicat istoricul de artă.

Mitologia personală a lui Picasso pentru toată lumea constă în modelele şi iubitele sale. În expoziţie se regăsesc potretele lui Jaqueline Rocque, Françoise Gillot, Marie-Thérèse Walter.

Zona albastră din expoziţie cuprinde tablouri care exprimă "bucurie, după terminarea războiului". Tablouri de Picasso în care sunt "reflexe de albastru, albastrul fiind culoarea demonstraţiei în arta modernă. Albastrul este mijlocul cromatic prin care artiştii spun: 'asta este o demonstraţie de forţă a mea', un argument forte".

Matisse l-a influenţat în mare măsură pe Picasso, se vede asta şi din două tablouri ale perioadei albastre. "Picasso şi Matisse au fost doi mici competitori, fiind pe acelaşi segment de piaţă. Şi în ceea ce priveşte posteritatea: amândoi au vizat acelaşi lucru după Al Doilea Război Mondial: paradigma o să fie cea prizată", a afirmat Erwin Kessler, precizând că "Matisse este cel care a influenţat arta occidentală mai mult decât Picasso în realitate, după Al Doilea Război Mondial. Înainte nu. Matisse dă, ceea ce va fi recuperat de către pop-art-ul american. El este cel care inventează şablonul. Dar Picasso, ca întotodeauna, fiind un bătrân veşnic tânăr, ia din stânga, ia din dreapta, şi le pune la un loc şi le face mai frumoase decât toţi ceilalţi".

Există şi o încăpere în expoziţie care nu este recomandată tinerilor şi copiilor. "Este de văzut cu grijă şi în intimitate", a îndemnat directorul MARe.

Foarte interesantă în această expoziţie o reprezintă poziţionarea lucrărilor. "Natură moartă cu vază şi pânză verde" (1908) este o lucrare care duce cu gândul la "Coloana fără sfârşit" a lui Brâncuşi. Ea este pusă în dialog cu un portret al lui Francoise Gillot.

Două gravuri extraordinar de fine de Picasso - "În arenă. Tânăr învingând minotaurul" şi "Marie-Thérèse ca vestală veghind minotaurul adormit" - au fost expuse în penumbră, aşa cum au cerut specialiştii de la Musee National Picasso din Paris. "Aici a trebuit să diminuăm lumina dramatic, adică 50 de lucşi pe lucrările din hârtie, maximum, şi 150 de lucşi pe cele în ulei. Pentru cei care vor vedea prima dată Picasso, vor spune că aşa trebuie să fie. Lucrările nu sunt făcute pentru noi, acum, şi nici pentru urmaşii urmaşilor noştri şi trebuie păstrate sute de ani", a precizat Erwin Kessler.

Premieră absolută

"Expoziţia Picasso de la Bucureşti este o premieră din toate punctele de vedere, este din nefericire o premieră absolută. Niciun nume mare artist nu a mai fost expus în România de 55 de ani într-o expoziţie de asemenea amploare. Nu mă refer la Picasso, ci la faptul că nu am avut Cezanne, Jackson Pollock, n-am avut Andy Warhol, nicio expoziţie a unui artist uriaş. Expoziţia de la MARe face parte din cele 42 care marchează 50 de ani de la dispariţia lui Picasso, organizate în opt ţări", a subliniat directorul muzeului.

"Noi trebuie să construim imaginea unui Bucureşti cultural. Expoziţia Picasso este o referinţă pentru ce trebuie să fie fenomenul cultural în Bucureşti", a declarat Nicuşor Dan la vernisaj. Primarul Capitalei a spus că artiştii săi preferaţi sunt: Giotto, Gauguin, dar şi impresioniştii.

Picasso, "un adevărat pirat", preia de la Manet tema din "Dejun pe iarbă", realizând cu "lux, calmul şi voluptatea"

Lucrarea "Françoise visând" este de recomandat să fie văzută de aproape.

La etajul doi sunt cele mai multe lucrări de grafică de Picasso. Vizitatorul va vedea o lucrare în care Picasso este redat de Vladimir Zamfirescu "drept zeu al picturii, cel care întruchipează Dumnezeul picturii, îmbrăcat într-o mantie azur. Pentru mulţi artişti români Picasso este "instanţa ultimă la care te raportezi", spune Kessler.

Albert Nagy îl reprezintă în această expunere pe Picasso primind premiul Lenin pentru Pace în 1963 de la Ilia Ehrenburg. Deasupra este pictat un atlet, cu ramură de măslin, cam bătrân, chel, care seamănă cu Nikita Hruşciov, cel care conducea Uniunea Sovietică. "Picasso n-a fost supus niciodată estetic".

"Capul lui Jaqueline cu pălărie" (1962) este expus la etajul trei, secondat de o lucrare timpurie a lui Dragoş Morărescu şi în dreapta de un "Autoportret" de Aniela Firon, una dintre cele dramatice figuri ale expresionismului românesc din anii 80.

Raluca Turcan, ministrul Culturii, a afirmat că "România intră în circuitul ţărilor cu evenimente de anvergură iar expoziţia "Efectul Picasso" a fost realizată cu efortul mai multor entităţi. Includerea a 50 de lucrări ale artiştilor români inspiraţi de Picasso asigură ţării un loc aparte pe harta lumii artistice". "Pe termen mediu şi lung, evenimentele culturale contribuie şi la creşterea economică". Ministerul Culturii a asigurat 51% din cheltuielile aferente organizării expoziţiei prin programul prioritar "Ciprian Porumbescu" în domeniul artelor vizuale.

Julien Chiappone-Lucchesi, directorul Institutului Francez, a subliniat faptul că "Efectul Picasso este o reuşită culturală şi de cooperare. Aşază pe simeze legăturile artistice dintre ţările noastre".

Evenimente conexe

Expoziţia "Efectul Picasso" este însoţită, timp de patru luni, de proiecţii de film şi o dezbatere despre artistele Dora Maar şi Francoise Gilot, iubite şi muze ale lui Picasso, vor avea loc la Cinema Elvire Popesco de la Institutul Francez din Bucureşti. Filme documentare şi artistice vor fi găzduite de ARCUB şi de MARe, dar şi de Institutul Cervantes din Bucureşti.

ARCUB va organiza o dezbatere despre arta murală (la MARe, au fost create de Radu Pandele, Pisica Pătrată, Irlo şi Kero patru astfel de lucrări inspirate de Picasso).

În 5 ianuarie 2024, Academia Română va organiza un simpozion la care vor participa specialişti din mai multe ţări, precum Polonia, Cehia şi Germania. Tema principală va fi efectul creaţiei lui Pablo Picasso în zona centrală şi de est a Europei, în perioada 1941 - 1989.