Premium
Elon Musk a anunțat pe platforma X (fost Twitter) că va acționa în judecată guvernului Irlandei pentru promovarea unei legislații care ar restrânge puternic libertatea de exprimare.
”X va depune o acțiune în justiție pentru a opri acest lucru. Abia aștept să înceapă descoperirea!”, a scris Musk. Nu este clar dacă X se va îndrepta și împotriva fundațiilor lui Soros sau doar numai împotriva fundațiilor.
În sprijinul său șeful Tesla îl citează pe jurnalistul Ben Scallan care desființează analizele publice susținute și promovate de rețeaua de ONG-uri Open Society Foundation finanțate de George Soros, analiza care nu s-ar baza pe adevăr. Potrivit acestuia noua legislație irlandeză care își propune să limiteze ”discursul urii” ar da poliției dreptul să facă percheziții domiciliare și informatice pe baza unor simple reclamații.
Exactly.
X will be filing legal action to stop this. Can’t wait for discovery to start! https://t.co/ROxXEuO8it— Elon Musk (@elonmusk) August 23, 2023
Mai jos Comentariul jurnalistului irlandez la care a reacționat Elon Musk:
ONG-uri susținute de Open Society Foundations care promovează agenda de cenzură în Irlanda și Scoția, care include percheziții ale poliției în case și telefoane personale și computere
de
@Ben_Scallan
Ura față de minoritățile rasiale, religioase și sexuale crește periculos în Irlanda, spun liderii țării. „Infracțiunile bazate pe ură au devenit din ce în ce mai frecvente în ultimii ani”, a declarat ministrul justiției din Irlanda, Helen McEntee, în iunie anul trecut. Poliția irlandeză, a spus ea, „a raportat o creștere cu 29% a crimelor motivate de ură raportate în 2022, comparativ cu anul precedent”.
Cu toate acestea, o creștere a raportării infracțiunilor motivate de ură este diferită de o creștere reală. Pentru ca poliția să clasifice ceva drept infracțiune motivată de ură, care este fie o infracțiune, fie un „incident”, care este un act de ură care nu este incriminat, nu este necesară nicio dovadă sau dovezi reale, în afară de faptul că cineva o numește pur și simplu așa. Poliția în sine admite că pragul de percepție necesar pentru acest lucru este „foarte scăzut”.
De fapt, nici măcar nu trebuie să fii victima presupusei infracțiuni pentru a o raporta. Un spectator aleatoriu care nu are nimic de-a face cu evenimentul poate spune: „Cred că s-a bazat pe prejudecăți” și va fi catalogat ca atare. Cineva ar putea raporta poliției ceea ce era o glumă evidentă între prietenii care râdeau ca un „incident de ură”.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că Irlanda este liberă de ură. Cu siguranță, de-a lungul istoriei, Insula de Smarald a avut perioade de animozitate și ceartă. Deși este cu siguranță adevărat că există un anumit bigotism în Irlanda, acest lucru este valabil pentru toate societățile.
Dar creșterea „infracțiunilor bazate pe ură” se datorează în mod clar unei creșteri a raportărilor, nu a crimelor motivate de ură sau a „incidentelor”. Din 2019, poliția și guvernul au îndemnat în mod deschis oamenii să se prezinte și să raporteze incidentele de ură. În 2021, poliția a spus că scopul lor a fost „să crească nivelul de infracțiuni motivate de ură raportate”. Ideea era că aceste crime motivate de ură au avut loc deja, dar nimeni nu a vrut să le raporteze dintr-un motiv oarecare - deși nu există dovezi care să susțină această afirmație.
Și o mare parte de cercetări constată că oamenii din întreaga lume etichetează mai multe lucruri ca „dăunătoare” sau „odiosoare” astăzi decât au făcut-o în trecut. Așa pare să fie cazul în Irlanda.
Datele proprii ale guvernului arată că Irlanda este, în cele din urmă, o țară incredibil de tolerantă. Aproximativ 80% dintre irlandezii chestionați recent spun că se simt foarte confortabil să trăiască alături de persoane cu diferite naționalități, etnii, genuri, orientări sexuale, dizabilități, convingeri religioase (și niciuna) sau stări maritale; 76% dintre oameni cred că guvernul ar trebui să ajute solicitanții de azil (solicitanți de protecție internațională); iar 72% consideră că imigranții contribuie mult la Irlanda.
În calitate de jurnalist irlandez de rasă mixtă, care am raportat îndeaproape despre această problemă în ultimul an, vă pot asigura că nu există dovezi bune că infracțiunile motivate de ură de orice fel sunt în creștere în țara mea, inclusiv împotriva persoanelor provenite din familii de migranți, dintre care eu sunt unul.
Oamenii irlandezi, care au trăit secole de lupte religioase între protestanți și catolici, știu bine ce pot face bigotismul și răutatea etnică asupra societății; nu există nicio poftă de a reveni la asta sub nicio formă. Și din motive întemeiate, atât de mulți vizitatori străini tind să se gândească la Irlanda ca la o națiune prietenoasă. Sloganul național al țării este „Céad Míle Fáilte”, care se traduce prin „O sută de mii de bun venit”.
Toată această exagerare cu privire la ură este un pretext pentru efortul politicienilor irlandezi de a adopta o nouă lege strictă privind „discursul instigator la ură”, care ar constitui o infracțiune penală deținerea de „material instigator la ură” – pe hârtie sau digital – asupra persoanei dumneavoastră sau în casa ta.
Dacă poliția v-ar percheziționa acasă în căutarea unui astfel de conținut și v-ar confisca dispozitivele, legea ar presupune o potențială pedeapsă de un an de închisoare și o amendă € 5.000 de euro dacă ați refuza să predați parolele autorităților.
În cuvintele politicienilor guvernamentali înșiși, legea este menită să „restrângă libertatea” și să „ușoare asigurarea urmăririlor și condamnărilor”. Mai mult decât atât, proiectul de lege inversează sarcina probei conform legii - dacă sunt acuzați că plănuiesc să distribuie presupuse materiale de „ura”, sarcina acuzatului este de a dovedi propria nevinovăție.
Irlanda nu este doar o societate tolerantă, dar a fost chiar o victimă a colonialismului britanic și a părtinirii etnice din punct de vedere istoric. Cu o generație în urmă, Irlanda a îndurat condiții de viață îngrozitoare și sărăcie generalizată. Înrădăcinați în luptele istorice, poporul irlandez empatiză adesea cu provocările cu care se confruntă populațiile colonizate și comunitățile marginalizate din străinătate.
Toate acestea, și totuși doar 14 TD (membri ai camerei inferioare a parlamentului) au votat împotrivă din 160. Legislația merge la camera superioară a parlamentului în octombrie, care ar putea-o trece în lege.
De ce este asta? De ce o națiune atât de aparent prietenoasă suferă un atac atât de fără precedent asupra libertății sale? Și ce se poate face în privința asta?
