Premium
Emanoil Gojdu, desemnat cel mai mare filantrop ortodox român laic, a fost pomenit miercuri la Sibiu. Parastasul a fost oficiat, la statuia acestuia amplasată în Parcul „ASTRA”, cu prilejul împlinirii a 151 ani de la trecerea sa în veşnicie, informează Mitropolia Ardealului., informează Basilica.ro.
Citește și: Răsare o bombă din Guvern: Poliția Militară va avea drepturi asupra populației civile/ Proiect al MApN
Slujba de pomenire a fost prezidată de pr. prof. Aurel Pavel de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu şi secretarul Fundaţiei Gojdu, organizaţie care a ajutat de-a lungul vremii mii de tineri români prin burse de studii.
Clericul a evidențiat că este o datorie a noastră, a tuturor românilor, de a-l cinsti pe Emanoil Gojdu, deoarece „prin cele peste 4500 de burse şi ajutoare oferite tinerilor români s-a împlinit dorinţa marelui mecena de a sprijini emanciparea neamului românesc din Transilvania şi nu numai”.
„Am identificat 1076 de mari personalităţi care au studiat pe baza burselor şi ajutoarelor primite de la Fundaţia Gojdu, în cele mai variate domenii şi în cele mai prestigioase universităţi ale Europei. Aceştia au constituit elita românească dinainte de 1918, deci au fost cei care au contribuit la păstrarea identităţii româneşti şi a identităţii ortodoxe”,
La momentul comemorativ au fost lansate volumele: “Elită şi naţiune. Fundaţia «Gojdu» (1870-2008)” şi “Emanoil Gojdu în presa românească din Transilvania şi Ungaria” dedicate personalităţii marelui Emanoil Gojdu şi fundaţiei care îi poartă numele.
Moştenirea lui Gojdu
Emanoil Gojdu a fost un mare avocat de origine aromână, ale cărui rădăcini provin din oraşul Moscopole. S-a născut la 9/21 februarie 1802 în familia lui Atanasie şi Ana Popovici. A urmat studiile preuniversitare la liceul romano-catolic din Oradea (în prezent Colegiul Național Mihai Eminescu din Oradea) şi la cel din Bratislava.
Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Pojon (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, iar mai târziu a obţinut diploma de “notar cambial”. După ce a absolvit cursurile Academiei de Drept, in 1824, s-a stabilit la Budapesta, ca avocat și politician, unde a fost numit practicant la Tabla Regească.
În 1824 a trecut examenul de avocat şi s-a angajat la biroul lui Mihail Vitcovici. În perioada următoare, Emanuil Gojdu şi-a deschis propriul birou de avocatură şi va deveni, în scurt timp, faimos pentru pledoariile şi rechizitoriile sale.
A fost implicat în evenimentele de la 1848, a redactat “Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat“ prin care se exprima aderenţa la Casa de Habsburg şi se cerea independenţa românilor faţă de Mitropolia sârbească de la Carloviţ.
În anul 1861, Emanoil Gojdu a fost numit prefect al judeţului Caraş, care avea populaţie majoritar românească. În anul 1866, Emanuil Gojdu a fost ales deputat de Tinca.
Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Casa lui din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români.
La 4 noiembrie 1869, la Budapesta, Emanuil Gojdu şi-a redactat testamentul, act prin care se năştea Fundaţia Gojdu, destinată întrajutorării românilor ortodocşi care doreau să studieze, dar nu aveau mijloacele materiale necesare. El lăsa naţiunii române din Transilvania imensa sa avere, pe care reuşise să o adune în timpul vieţii, cu scopul de contribui la ridicarea culturală a acesteia.
Acestă fundație a funcționat între anii 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După anul 1918, sediul Fundaţiei s-a mutat la Sibiu.
După 1945, in urma instaurarii regimului comunist în Ungaria, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Fundaţia Gojdu a fost naţionalizată de statul maghiar şi şi-a întrerupt activitatea în anul 1952. După prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est, în anul 1989, a început o serie de procese care vizau recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu.
Emanoil Gojdu a trecut la cele veşnice în 1870, la Budapesta şi este înmormântat în cimitirul Kerepesi, din capitala Ungariei.
