Premium
Luna trecută, o tânără s-a dus să lucreze la Sarzamineh Shadi, sau Tărâmul Fericirii, un parc de distracții acoperit la est de capitala Iranului, Teheran. După ce o fotografie cu ea fără hijab a circulat pe rețelele de socializare, parcul de distracții a fost închis, potrivit mai multor relatări din presa iraniană. Se pare că procurorii din Teheran au deschis o anchetă, notează wired.com.
Închiderea unei afaceri pentru a forța respectarea legilor stricte ale Iranului în ceea ce privește îmbrăcămintea femeilor este o tactică familiară pentru Shaparak Shajarizadeh. Ea a încetat să mai poarte hijab în 2017, deoarece îl consideră un simbol al suprimării guvernamentale, și își amintește că proprietarii de restaurante, temându-se de autorități, au făcut presiuni asupra ei pentru a-și acoperi capul.
Dar Shajarizadeh, care a fugit în Canada în 2018 după trei arestări pentru că a încălcat legea hijabului, se teme că femeile precum lucrătoarea din parcul de distracții ar putea fi acum vizate cu ajutorul algoritmilor de recunoaștere facială, precum și prin munca poliției convenționale.
După ce legislatorii iranieni au sugerat anul trecut că recunoașterea facială ar trebui să fie folosită pentru a supraveghea legea hijabului, șeful unei agenții guvernamentale iraniene care aplică legea moralității a declarat într-un interviu din septembrie că tehnologia va fi folosită "pentru a identifica mișcările nepotrivite și neobișnuite", inclusiv "nerespectarea legilor hijabului". Indivizii ar putea fi identificați prin verificarea fețelor în baza de date națională de identitate pentru a aplica amenzi și a face arestări, a spus el.
Două săptămâni mai târziu, o femeie kurdă în vârstă de 22 de ani pe nume Jina Mahsa Amini a murit după ce a fost reținută de poliția iraniană pentru moralitate pentru că nu purta hijab-ul suficient de strâns. Moartea ei a declanșat proteste istorice împotriva regulilor vestimentare ale femeilor, soldate cu aproximativ 19.000 de arestări și peste 500 de decese. Shajarizadeh și alte persoane care monitorizează protestele în curs au observat că unele persoane implicate în proteste sunt confruntate de poliție la câteva zile după un presupus incident - inclusiv femei citate pentru că nu purtau hijab. "Mulți oameni nu au fost arestați în stradă", spune ea. "Au fost arestați la domiciliul lor una sau două zile mai târziu".
Deși există și alte modalități prin care femeile ar fi putut fi identificate, Shajarizadeh și alții se tem că acest model indică faptul că recunoașterea facială este deja folosită - poate primul caz cunoscut al unui guvern care folosește recunoașterea facială pentru a impune legea vestimentației femeilor pe baza convingerilor religioase.
Mahsa Alimardani, care cercetează libertatea de exprimare în Iran la Universitatea din Oxford, a auzit recent rapoarte despre femei din Iran care au primit prin poștă citații pentru încălcarea legii hijabului, deși nu au avut nicio interacțiune cu un ofițer de poliție. Guvernul iranian a petrecut ani de zile construind un aparat de supraveghere digitală, spune Alimardani. Baza de date națională de identitate a țării, construită în 2015, include date biometrice, cum ar fi scanarea feței, și este utilizată pentru cărțile naționale de identitate și pentru a identifica persoanele considerate disidente de către autorități.
Cu zeci de ani în urmă, legea iraniană a impus femeilor să își dea jos vălul de pe cap, în conformitate cu planurile de modernizare, poliția forțând uneori femeile să facă acest lucru. Dar purtarea hijabului a devenit obligatorie în 1979, când țara a devenit o teocrație.
Președintele iranian Ebrahim Raisi a introdus restricții suplimentare privind hijab-ul și castitatea în luna august. Femeile considerate că încalcă legea pot pierde accesul la bănci, la transportul public și la alte servicii guvernamentale esențiale. Recidiviștii pot petrece ani de zile în închisoare sau în școlarizare forțată pentru moralitate. O bază de date întreținută de organizația non-profit United for Iran, care cuprinde peste 5 000 de persoane încarcerate începând cu 2011, indică faptul că nu era deja neobișnuit ca încălcarea regulilor privind hijab să ducă la ani de închisoare.
Cathryn Grothe, analist de cercetare la Freedom House, o organizație nonprofit susținută de guvernul SUA care se ocupă de drepturile omului, spune că a observat în ultimii ani în Iran o schimbare, de la dependența de informatori și patrule fizice la forme de supraveghere digitală automatizată pentru a viza criticii.
Ca și Alimardani, ea a primit rapoarte de la persoane care folosesc platforme online pentru a se organiza în Iran și care suspectează că au fost cumva recunoscute și apoi vizate de autorități offline. Guvernul iranian monitorizează de ani de zile mediile sociale pentru a identifica opozanții regimului, spune Grothe, dar, dacă afirmațiile guvernului privind utilizarea recunoașterii faciale sunt adevărate, este primul caz pe care îl cunoaște despre un guvern care folosește această tehnologie pentru a aplica legea privind îmbrăcămintea legată de sex.
Recunoașterea facială a devenit un instrument dezirabil pentru regimurile autoritare din întreaga lume ca modalitate de suprimare a disidenței, spune Grothe, deși multe dintre ele nu dispun de infrastructura tehnică necesară. "Iranul este un caz în care au atât voința guvernamentală, cât și capacitatea fizică", spune ea.
Mai multe instituții ale guvernului iranian au acces la tehnologia de recunoaștere facială. Agenții de circulație iranieni au început să o folosească în 2020 pentru a da amenzi și a trimite femeilor avertismente prin SMS cu privire la purtarea hijabului atunci când se află în interiorul unui vehicul. Mousa Ghazanfarabadi, șeful comisiei parlamentare juridice și judiciare din țară, s-a pronunțat anul trecut în sprijinul ''excluderii de la serviciile sociale și a amenzilor financiare'' pentru încălcarea hijabului. "Utilizarea camerelor de înregistrare facială poate implementa sistematic această sarcină și poate reduce prezența poliției, în urma căreia nu vor mai exista ciocniri între poliție și cetățeni", a declarat el pentru postul de știri iranian Enghelabe Eslami.
O parte din sistemele de recunoaștere facială utilizate în Iran în prezent provin de la compania chineză de camere și inteligență artificială Tiandy. Afacerile acesteia în Iran au fost prezentate într-un raport din decembrie 2021 al IPVM, o companie care urmărește industria de supraveghere și securitate.
Tiandy este unul dintre cei mai mari producători de camere de securitate din lume, dar vânzările sale sunt în mare parte în China, spune autorul raportului, Charles Rollet, iar compania a părut să profite de oportunitatea de a se extinde în Iran. IPVM a descoperit că site-ul web al Tiandy Iran a enumerat, la un moment dat, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, poliția și o organizație guvernamentală de muncă în închisori ca fiind clienți - agenții pe care Rollet le descrie ca fiind "genul de locuri care ridică semnale de alarmă din perspectiva sancțiunilor sau a drepturilor omului".
În decembrie, Departamentul de Comerț al SUA a impus sancțiuni împotriva Tiandy, citând rolul acesteia în reprimarea musulmanilor uiguri din China și furnizarea de tehnologie originară din SUA către Garda Revoluționară din Iran. Compania a folosit anterior componente de la Intel, dar producătorul american de cipuri a declarat luna trecută pentru NBC că a încetat să mai lucreze cu compania chineză.
Exporturile din China au contribuit la o răspândire recentă rapidă a tehnologiei de supraveghere. Atunci când Steven Feldstein, un fost expert în supraveghere al Departamentului de Stat al SUA, a analizat 179 de țări între 2012 și 2020, a constatat că 77 dintre acestea utilizează în prezent o formă de supraveghere bazată pe inteligență artificială. Recunoașterea facială este utilizată în 61 de țări, mai mult decât orice altă formă de tehnologie de supraveghere digitală, spune el.
În recenta sa carte The Age of Digital Repression (Era represiunii digitale), Feldstein susține că țările autoritare au reușit în mare măsură să contracareze impulsul mișcărilor de protest bazate pe internet. "S-au adaptat și folosesc noi instrumente pentru a-și consolida controlul asupra puterii", scrie Feldstein.
În pofida utilizării tehnologiei represive și a supravegherii în masă, în ultima lună, atât China, cât și Iranul au fost martorii unora dintre cele mai mari proteste din ultimele decenii.
După ce o persoană moare, obiceiul musulmanilor șiiți prevede chehelom, o zi de comemorare a morților la 40 de zile de la decesul lor. Această tradiție alimentează acum protestele din Iran, deoarece comemorarea fiecăruia dintre cei peste 500 de oameni uciși de la moartea lui Masha Amini declanșează noi valuri de proteste.
Un ciclu de chehelom în urma uciderii a sute de persoane de către forțele guvernamentale a dus la răsturnarea șahului de către poporul iranian în 1979. Alimardani de la Oxford se așteaptă ca ciclul protestelor actuale - pe care le caracterizează ca fiind cele mai mari și mai diverse de la revoluție încoace - să continue, tinerii și femeile preluând conducerea.
