Turcia: Erdogan trebuie să găsească o modalitate de a evita ceea ce pare a fi o criză financiară iminentă

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, pare să-și fi asigurat propria realegere. Acum trebuie să găsească o modalitate de a evita ceea ce pare a fi o criză financiară iminentă. Turcia, desigur, are o importanță geopolitică enormă, iar președintele Erdogan este un maestru în utilizarea poziției strategice a Turciei pentru a genera finanțare de urgență, scrie azerbaycan24.com.

Dar finanțele Turciei au fost împinse până la punctul de rupere de eforturile sale de a stimula economia - și de a evita o scădere mare a monedei Turciei - înainte de alegeri.

Turcia este pe punctul de a rămâne cu adevărat fără rezerve valutare utilizabile – și se confruntă cu o alegere între a-și vinde aurul, un default care poate fi evitat sau a înghiți pastila amară a unei inversări complete a politicii și, eventual, a unui program FMI.

Dificultățile financiare ale Turciei sunt cu atât mai interesante cu cât Turcia nu are o problemă fiscală clasică.

Turcia are, de asemenea, o problemă interesantă de bilanț - guvernul Turciei nu are o tonă de datorii publice oficiale.

Dar banca centrală a Turciei a împrumutat multă valută de la propriile bănci ale Turciei și de la alte guverne. Apoi și-a cheltuit valuta împrumutată apărând lira. Rezultatul, în anumite privințe, ar putea fi mai rău decât o criză fiscală standard. Băncile Turciei au împrumutat atât de mult băncii centrale a Turciei (și la o scară mai mică, direct guvernului), încât nu își pot onora depozitele interne în dolari, în cazul în care turcii ar cere vreodată fondurile înapoi.

Finanțele publice ale Turciei nu sunt atât de bune pe cât par, deoarece băncile s-au bazat pe depozitele în lire protejate de cursul de schimb pentru a finanța o mare parte din boom-ul lor de creditare pre-electoral.

Riscul Turciei de criză financiară începe cu nevoia ei de finanțare externă.

Creditul în plină expansiune a impulsionat importurile și a copleșit performanța relativ solidă la export a Turciei. Deficitul de cont curent a scăzut cu mult sub 20 de miliarde de dolari în 2021, dar este pe cale să ajungă la aproape 60 de miliarde de dolari în 2023.

Un deficit extern necesită, prin definiție, capacitatea de a vă împrumuta din străinătate sau dorința de a vă vinde activele existente pentru a acoperi deficitul.

Aceasta este a doua problemă a Turciei: nu este capabilă să atragă în mod constant finanțare externă.

Investitorii străini pur și simplu nu doresc să dețină active în lire atunci când ratele dobânzilor în lire sunt menținute artificial la un nivel scăzut și există un risc clar de depreciere a lirei.

Până de curând, Turcia se putea împrumuta pe piața obligațiunilor în valută străină, dar nu la scara necesară pentru a acoperi pe deplin un deficit extern atât de mare. Chiar și cu sprijin indirect din partea unora dintre țările CCG pentru ofertele sale de obligațiuni.

Rezultatul este o problemă clasică cu care s-au confruntat recent o serie de piețe emergente slabe – un deficit extern care depășește finanțarea disponibilă pe piață.

Asta duce direct la a doua problemă a Turciei: ea rămâne fără rezerve.

Deficitul extern din 2023, spre deosebire de deficitul din 2022, a fost finanțat în mare parte prin vânzarea în jos a rezervelor Turciei.

Amploarea vânzărilor este de fapt mai mare decât se vede, deoarece saudiții (prin Fondul Saudit pentru Dezvoltare) au pus 5 miliarde de dolari în depozit la banca centrală a Turciei în martie.

Turcia raportează acum că deține puțin sub 50 de miliarde de dolari în rezerve valutare și alte 50 de miliarde de dolari în aur. Dar nu toate cele 48 de miliarde de dolari în valută străină ale Turciei sunt cu adevărat utilizabile – aproape 19 miliarde de dolari provin din acorduri de schimb cu Qatar și Emiratele. Turcia are astfel o mare parte din rezervele sale în riyal qatari și dirham emirate. Ambele sunt legate de dolar, iar Turcia ar putea cere dolari față de rezervele sale valutare „soft”, dar, în mod realist, ar putea obține dolari doar cu acordul băncilor centrale din Qatar și Emirate. Rezervele efective valutare ale Turciei se apropie în prezent de 30 de miliarde de dolari.

În funcție de ritmul vânzărilor de rezerve în următoarele câteva săptămâni - și de dimensiunea și compoziția celei mai recente slăbiri de finanțare din țările CCG - și Turcia ar putea să nu mai rămână din rezervele utilizabile cândva în această vară.

Cu siguranță, Erdogan intenționează fără îndoială să încheie o nouă rundă de acorduri cu vecinii Turciei pentru a reduce deficitul de finanțare al Turciei.

Erdogan a reușit să obțină fonduri de la aproape toată lumea. Chiar și țările care nu se plac una pe cealaltă i-au dat bani lui Erdogan pentru a încerca să se asigure că Turcia nu se îndreaptă spre rivalii lor. Qatarii și saudiții, de exemplu, nu au cea mai strânsă relație. Dar ambii i-au furnizat lui Erdogan finanțare – qatarii pentru a consolida o alianță cu islamistul Erdogan, iar saudiții și emirații pentru a împiedica Turcia să migreze complet în tabăra Qatarului. Turcia a primit, de asemenea, un depozit de la azeri, linii de schimb din China și Coreea și puțină finanțare de la compania de stat de energie atomică a Rusiei.

Ultima trebuie să fie afacerea secolului. Rosatom construiește o centrală nucleară mare în Turcia. Rosatom nu este sancționat, deoarece este prea strategic pentru a fi sancționat, deoarece furnizează o mare parte din uraniul din lume. Dar pentru a se asigura că Rosatom va putea finanța construcția acestei centrale electrice în cazul unor viitoare sancțiuni, Turcia a convins-o pe Rosatom să pună 5 miliarde de dolari într-un cont în dolari deținut de filiala sa din Turcia. La rândul său, Rosatom a strâns banii de la Gazprombank — așa că achizițiile de petrol din Rusia din Europa în vara trecută au fost efectiv canalizate printr-o bancă rusă și un SoE rus pentru a ajuta la acoperirea deficitului balanței de plăți al Turciei.

Există, de asemenea, rapoarte și zvonuri și mai mari că Rusia furnizează Turciei gaz pe credit — și nu cere ca marele importator de stat de gaz al Turciei (BOTAS) să plătească pentru a-l ajuta pe Erdogan.

Cu toate acestea, Erdogan vinde și drone Ucrainei și este esențial pentru capacitatea Ucrainei de a-și expedia recolta prin Marea Neagră.

Având în vedere succesul său din trecut, Erdogan va fi cu siguranță tentat să încerce să obțină încă o rundă de finanțare de la vecinii Turciei și din Estul global.

Banca centrală a Turciei, care a primit cea mai mare parte a finanțării geopolitice a Turciei, are acum aproximativ 50 de miliarde de dolari în datorii externe (ultimul punct de date NIIP este în martie, iar datele CBRT sugerează împrumuturi suplimentare în ultimele 2 luni).

Datoria externă a băncii centrale a Turciei este de fapt mult mai mică decât datoria internă a băncii centrale a Turciei.

Banca centrală a Turciei se împrumută de la bănci „în bilanţ” — are aproximativ 90 de miliarde de dolari în depozite în valută de la băncile Turciei (deci banca centrală a Turciei, teoretic, datorează dolari băncilor) şi alte 10 miliarde de dolari în depozite de aur.

Și banca centrală a Turciei se împrumută de la bănci în afara bilanțului — a furnizat aproximativ 40 de miliarde de dolari în lire pentru încă 40 de miliarde de dolari cu băncile naționale prin contracte de swap.

Nivelurile scăzute ale datoriei publice ale Turciei nu vor compensa lipsa Turciei de rezerve valutare lichide. Dar va ajuta Turcia să facă față problemelor sale de lichiditate în valută dacă Erdogan va accepta vreodată nevoia de a merge la FMI.

Turcia este o țară rară care îndeplinește atât criteriile excepționale de acces și ar putea avea o mare nevoie de valută.