Premium
Eșecul UE în criza din Nagorno-Karabah (analiză France Presse)
Niciun fel de sancţiuni împotriva Azerbaidjanului, cerute de Armenia, câteva anunţuri umanitare şi multă tăcere: Uniunea Europeană, după ce a condamnat ofensiva de acum o săptămână a Baku împotriva Nagorno-Karabah, pare să practice o diplomaţie minimală în legătură cu acest conflict puţin cunoscut, notează miercuri France Presse într-o amplă analiză, relatează Agerpres.
Capitalele europene, care în cea mai mare parte au recunoscut genocidul armean din 1915, nu au putut rămâne surde la acuzaţiile de "purificare etnică" aduse de Erevan împotriva Baku şi au condamnat ofensiva azeră.
ONU nu a făcut nimic
Dar acestea nu au mers mai departe de nişte declaraţii formale. Iar la ONU, unde Consiliul de Securitate s-a reunit a doua zi după ofensiva fulgerătoare a Baku împotriva enclavei separatiste, nu a fost adoptată nicio rezoluţie.
Spania - care asigură în prezent preşedinţia Consiliului UE şi unde liderii armean şi azer, Nikol Paşinian, respectiv Ilham Aliev, se vor întâlni la 5 octombrie în Granada - iniţial "a respins acţiunile militare ale Azerbaidjanului". De atunci, nu a mai abordat problema.
În Italia şi în Europa de Nord, ofensiva azeră nu suscită prea multe dezbateri, în pofida sutelor de morţi şi răniţi. La Bruxelles, Ungaria a blocat o declaraţie comună în care UE se declara "pregătită să ia măsuri adecvate în cazul în care situaţia se deteriorează".
La rândul său, Germania a cerut miercuri Azerbaidjanului să permită accesul observatorilor internaţionali în Nagorno-Karabah.
Franța are cel mai mare interes
Franţa, unde se află cea mai mare comunitate armeană din Europa, se implică mai mult, notează AFP. Preşedintele Emmanuel Macron şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la "ameninţările" azere la adresa "integrităţii teritoriale" a Armeniei. Marţi, ministrul său de externe a făcut apel la o "acţiune diplomatică internaţională".
Germania, Franţa şi UE au deblocat 5 milioane de euro, 12 milioane de euro, respectiv 5 milioane de euro pentru a ajuta Armenia să facă faţă sosirii a peste 50.000 de refugiaţi din Karabah, un teritoriu populat de 120.000 de etnici armeni înainte de ultima ofensivă, dar recunoscut la nivel internaţional ca parte a Azerbaidjanului.
Între altele, acest element este cel care justifică moliciunea diplomatică a Europei, potrivit cercetătorului Bayram Balci de la Science Po.
Istoricul celor două războaie
Baku şi Erevan au purtat două războaie sângeroase pentru controlul Karabah de la prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, primul câştigat de Armenia, al doilea de Azerbaidjan, şi niciun stat membru ONU nu a recunoscut niciodată independenţa acestei regiuni (nici măcar Armenia).
"Europa nu poate face nimic (împotriva Azerbaidjanului) din moment ce recunoaşte principiul inviolabilităţii frontierelor", observă Balci.
Mai mult, în ultimii ani, raportul de forţe s-a schimbat în favoarea Azerbaidjanului. Din 1991, Baku, cu resursele sale considerabile de hidrocarburi, s-a dezvoltat puternic din punct de vedere economic, mult mai mult decât Erevanul. Armata sa, echipată în mare parte de Israel, este susţinută şi de Turcia, Ankara practicând de aproximativ 15 ani pan-turcismul - o doctrină care pledează pentru unificarea popoarelor turcice.
Or, Turcia este membră a NATO, la fel ca aproape toate statele membre ale UE, care s-a apropiat de Baku de la invazia rusă în Ucraina. În acelaşi timp, Moscova, aliatul tradiţional al Erevanului, s-a concentrat pe războiul său cu Kievul.
Azerbaidjanul devine un „partener de încredere”
În iulie 2022, preşedinta Comisiei, Ursula Van der Leyen, aflată într-o vizită la Baku, a calificat Azerbaidjanul drept un partener "de încredere", în pofida acuzaţiilor de încălcare a drepturilor omului la adresa regimului lui Ilham Aliev, notează AFP.
În luna mai, la Bruxelles, însuşi premierul Nikol Paşinian s-a declarat pregătit să recunoască, în anumite condiţii, apartenenţa Karabahului la Azerbaidjan.
"Europenii au jucat un rol în asta, nu neapărat pozitiv pentru partea armeană. În fond, Europa a obţinut ceea ce voia", afirmă Taline Ter Minassian, profesor la INALCO, care denunţă o "tăcere satisfăcută" a UE de o săptămână.
În timp ce preşedintele Comisiei pentru afaceri externe din Franţa, Jean-Louis Bourlanges, a criticat luni "ipocrizia" europeană, omologul său german Michael Roth a respins orice "şantaj" în privinţa hidrocarburilor.
Cele 12 miliarde de metri cubi de gaze azere promise UE în 2022 nu sunt "uriaşe" în comparaţie cu volumul de 300 de miliarde de metri cubi consumat de Uniune în fiecare an, chiar dacă reprezintă o contribuţie "deloc neglijabilă", argumentează Catherine Locatelli, cercetător în economie la CNRS.
"Azerbaidjanul este important pentru Europa", dar eventualele sancţiuni, dacă vor fi adoptate, vor fi deosebit de "dificile pentru Azerbaidjan", ale cărui hidrocarburi merg în primul rând spre UE şi pentru care "ar fi foarte complicat să găsească o piaţă de substituţie", afirmă ea.
