Premium
Poate că în nicio perioadă nu a existat o presiune atât de mare asupra Ministrului Educației cum e azi. Multă vreme considerat o ”cenușăreasă” a cabinetelor din România, portofoliul Educației pare să capete tot mai mare importanță în ochii publicului. Toate reflectoarele sunt puse pe acest minister.
Adevărul este că s-au adunat în timp prea multe probe că probelemele cronice din sistem nu pot fi privite independent de mediul politic. Plagiatele la cel mai înalt nivel, diplomele eliberate de universitățile private, numirile inspectorilor și directorilor de școli au fost nu doar simple scandaluri de presă, ci simptome ale unui sistem putred în interior. Complicitățile între funcționari, profesori, sindicate și partide au început să iasă la iveală.
Ministrul Adrian Curaj, prezentat ca un tehnocrat și reputat cercetător, a fost încolțit încă din primele zile ale mandatului. O problemă gravă trena de cel puțin trei ani: cea a plagiatului. Victor Ponta, fostul prim-ministru, are ”meritul” de a fi adus chestiunea în atenția presei. Au urmat după el și alți politicieni de rang înalt. Au venit apoi dezvăluirile despre ”literatura șitiințifică de penitenciar”, unde găseam iarăși implicați politicieni de rang înalt, de data asta nefiind însă în libertate.
Pe masa lui Curaj se afla, de un an de zile, o solicitare a Universității din București de retragere a titlului de doctor fostului premier Victor Ponta. Ponta nu mai era șeful Ministrului Educației și de aceea multe speranțe s-au îndreptat spre noul ministru. O vreme, Curaj a ignorat presiunile presei de a lua o decizie în ce privește ”cazul Ponta”, dar, ghinion!, pe cap i-a căzut o problemă și mai mare. Un membru al cabinetului, Ministrul de Interne, Petre Tobă, a fost el însuși acuzat de plagiat. De data aceasta, problema s-a dus până sus, la prim-ministrul Cioloș.
Felul în care Cioloș și Curaj au temporizat o decizie radicală față de vechile și noile cazuri de plagiat a nemulțumit multă lume de bună-credință. Încet-încet au ieșit la iveală și complicitățile.
Curaj a fost descoperit chiar în conflict de interese: membru remunerat al Academiei de Științe ale Securității Naționale, finanțată chiar din bugetul Ministerului Educației. Și asta nu e tot. Academia e fondată de un fost demnitar, Gabriel Oprea, suspectat la rândul lui de plagiat și de coordonarea unor lucrări de doctorat susceptibile a fi fost plagiate.
Stupoarea a fost cu atât mai mare atunci când ministrul Curaj a ”reformat” CNATDCU, fostul organism care se ocupa de plagiatele demnitarilor. Reforma însemna cooptarea în consiliu a unor nume controversate, printre care marea șefă la PSD: Ecaterina Andronescu. CNADTCU ar urma să analizeze și în viitor contestațiile la deciziile universităților privind retragerea unor titluri academice obținute prin fraudă.
Capacul a fost pus la toate aceste peripeții ale Ministrului Educației de soluția de ”autonomizare” a deciziei de retragere a titlului de doctor. Altfel spus, doar universitățile vor putea retrage titlul de doctor în cazul unor ilegalități. Această modificare normativă intră în conflict cu legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, orice persoană care va fi în situația de a i se retrage titlul de doctor de către universitatea emitentă, va putea să conteste în instanță decizia și va avea câștig de cauză (există deja o jurisprudență în acest sens). Asta pentru că universitatea, după eliberarea diplomei, nu mai este singura afectată de o posibilă fraudă. Diploma a intrat într-un circuit civil și universitatea nu mai poate fi singura responsabilă de retragerea titlului.
Greu de crezut că juriștii de la Ministerul Educației, care au propus modificarea prin OUG, nu știau că dau o reglementare lipsită de efecte practice.
Buna credință și curajul ministrului Curaj sunt puse serios la îndoială. Există prea multe indicii în bâlbele ministrului, dar și în biografia sa, că acționează în interesul unor grupuri foarte influente cu mize uriașe în acoperirea plagiatelor din România. Dar oare nu este întregul guvern tehnocrat în aceeași situație? Oare nu cumva fiecare membru al actualului cabinet, sub acoperirea tehnocrației și a neutralității politice, are o agendă ascunsă care nu e neapărat spre binele domeniului pe care îl păstorește? Rămâne să vedem în perioada care urmează.
