Premium
S-a pornit iarăși dezbaterea despre raportul MCV. Ca în fiecare an. Cu deosebirea că acum nu mai există divergențe la cel mai înalt nivel. Aici avem consens: totul e roz. Interpetările globale nasc divergențe acum în rândul presei. Este acest raport pozitiv sau negativ?
Depinde la care parte te uiți. Dacă te uiți la instituțiile care aplică efectiv legea și administrează justiția în România, raportul este, fără niciun dubiu, pozitiv. Remarcă progrese impresionante. Dacă te uiți la Parlament și clasa politică, raportul este mai degrabă negativ. Influențarea justiției prin declarații, tergiversarea punerii în aplicare a unor hotărâri definitive, lipsa unor criterii obiective pentru ridicarea imunității parlamentarilor, în fine, ”lista clasică”, pe care o știm cu toții.
Cine se uită la rapoartele anterioare, respectiv ultimele două, va constata că diferențele sunt minore. Și până acum aveam cele două jumătăți ale paharului: Justiția și Politicul. Prima lua o coroniță, cea de a doua primea o nuia.
Așadar, cum judecăm raportul MCV pe ansamblu? E bun sau e rău pentru România? Justifică el ridicarea MCV, așa cum tot mai multe voci la cel mai înalt nivel de la București cer liderilor de la Bruxelles?
După părerea noastră, răspunsul e NU.
Iar cuvântul cheie îl găsim chiar în ultimul raport și el este ”DURABILITATE”.
Da, justiția a făcut progrese remarcabile. Chiar în ciuda eforturilor Parlamentului și clasei politice de a pune bețe în roate, aprig ”călărită” de unele televiziuni, a obținut performanțe bune și măsurabile. Dar, vedeți, aici e marea problemă: ”în ciuda”. Asta notează și ultimul raport, ca și rapoartele anterioare.
Câtă vreme justiția se mișcă în ciuda politicienilor, nu e bine. Pentru că rezistența politicului încă există și avem riscul ca toate reformele, toate progresele obținute să fie la un moment întoarse din drum. Există încă riscul restaurației în justiție, asta ne spune raportul de la Bruxelles. Nu avem durabilitate în proces. Nu există încă garanții că suntem pe un drum fără întoarcere.
Când asta e cheia în care citești raportul, nu mai poți să jubilezi că ai un raport pozitiv. Dimpotrivă. Trebuie să te întorci la lucru și să te asiguri că vei ajunge în acel punct în care riscurile de a reveni în timp, cu justiția făcută în sedii de partid sunt aproape zero.
Dar cine ne poate spune că am ajuns în acel punct? Cine? Tocmai raportul MCV. Pentru asta există acest mecanism. Este, ne place sau nu, un mecanism răsărit din neîncredere. Neîncrederea că putem merge până la capăt.
Așadar, cei care cer azi ridicarea MCV ar trebuie să recitească în raport partea legată de Parlament și politicieni și să reflecteze adânc la cuvântul DURABILITATE.
