Premium
Curtea Europeană a Auditorilor avertizează că investițiile mobilizate prin Fondul european pentru investiții strategice - sau “Planul Juncker” - sunt supraestimate și că majoritatea banilor s-au dus către așa-numitele state UE-15, un grup de state mari, integrate în UE înainte de valul de extindere din 2004. Dintre cele 15 state, beneficiarele principale ale Planului Juncker au fost Franța, Italia, Spania și, bineînțeles, Germania, susține europarlamentarul Andi Cristea într-un comunicat remis redactiei.
”Curtea Europeană a Auditorilor arată că finanțările prin Planul Juncker au înlocuit pur și simplu alte scheme de finanțare ale Uniunii Europene sau ale Băncii Europene pentru Investiții, în special pe domeniile energie și transporturi. O parte din banii din Planul Juncker au mers către proiecte care ar fi putut fi finanțate și altfel, însă nu în condiții la fel de convenabile sau ieftine.
Problema de substanță este că cea mai mare parte din fondurile Planului Juncker, 82% conform unor studii, au mers, fără rezerve, în vestul Europei, atât ca sume totale, cât și raportate la numărul de locuitori. O parte din acești bani au ajuns în Italia, Spania, Grecia și Portugalia, sub argumentul etern că aceste state au fost cândva lovite puternic de criza economică (criza a lovit în 2008, Planul Juncker a fost lansat în 2015).
Vedem la finalul zilei că Planul Juncker nu a fost gândit pentru a crește coeziunea în UE. În același timp, faptul că banii au rămas preponderent în vestul bogat al Europei, nu arată decât că trenul acesta oricum nu oprea în stația noastră. Standardele duble la nivelul Uniunii Europene reprezintă o problemă serioasă, pentru că le întâlnim peste tot.”, susține europarlamentarul.
