În nordul înghețat al planetei, un pește aparent neînsemnat, capelanul, susține una dintre cele mai fragile balanțe ale vieții marine arctice. Deși mic, el este o verigă esențială în lanțul trofic.
În fiecare sezon de reproducere, capelanii formează bancuri uriașe, transformând mările reci într-un adevărat festin pentru prădători. Printre cei atrași de această abundență se află și codul de Atlantic, unul dintre cei mai importanți vânători ai regiunii.
În acest an însă, cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și de la Institutul Norvegian de Cercetare Marină au observat ceva ieșit din comun: un episod de prădare de proporții extraordinare, rar documentat, care s-a desfășurat în adâncurile Arcticii și a surprins chiar și specialiștii obișnuiți cu fenomene extreme.
Provocarea de a studia fenomene de o asemenea magnitudine într-un ocean vast și într-o continuă mișcare este imensă pentru oceanografi. Cum poți observa milioane de pești interacționând pe zeci de kilometri?
Tehnologia OAWRS
Răspunsul a venit prin utilizarea unei tehnologii de vârf, denumită Ocean Acoustic Waveguide Remote Sensing (OAWRS). Această inovație permite cartografierea unor populații extinse de pești prin intermediul undelor sonore.
Practic, sistemul trimite unde acustice de pe o navă, apoi captează ecourile reflectate de bancurile de pești, funcționând similar unui radar.
Conceput pentru a monitoriza suprafețe de sute de kilometri pătrați, OAWRS oferă o imagine în timp real asupra mișcărilor peștilor și asupra modului în care aceștia se grupează.
Pentru a distinge cu precizie interacțiunile dintre diversele specii, cercetătorii de la MIT au implementat și o tehnică multispectrală. Aceasta analizează sunetele în funcție de frecvențele specifice fiecărei specii.
Astfel, au reușit să diferențieze capelanii, care posedă vezici înotătoare mici și rezonante – niște organe interne pline cu gaz ce le controlează flotabilitatea în apă și vibrează la frecvențe înalte – de cod, ale căror vezici, fiind mai mari, vibrează la frecvențe joase.
Scena confruntării
Scena acestei confruntări masive s-a desfășurat în Marea Barents, în largul coastelor norvegiene. La începutul zilei, capelanii erau dispersați în grupuri mici, căutând locul potrivit pentru a-și depune icrele. Însă, pe măsură ce înaintau, au început să se adune, formând un banc uriaș.
Cercetătorii estimează că aproximativ douăzeci și trei de milioane de capelani s-au concentrat într-un „punct fierbinte” de circa zece kilometri lungime, mișcându-se ca o undă coerentă.
Această aglomerare, deși de natură defensivă, a atras rapid atenția codului, care, la rândul său, s-a regrupat, formând un banc masiv, gata de hrănire. În doar câteva ore, aproape 2,5 milioane de cod s-au reunit pentru a ataca capelanii.
Evenimentul de prădare care a urmat a fost pe cât de spectaculos, pe atât de devastator: peste zece milioane de indivizi au fost consumați în câteva ore, reprezentând mai mult de jumătate din bancul inițial.
O astfel de desfășurare de forțe nu mai fusese niciodată observată sau documentată în vastitatea oceanului. Capelanul nu este doar o specie oarecare; el este o verigă crucială în lanțul trofic marin, servind drept pradă pentru numeroase specii, de la cod și foci, până la diverse păsări marine.
Dispariția sa sau o reducere drastică a populației ar putea declanșa un efect de domino, afectând întregul ecosistem și punând în pericol specii care depind direct sau indirect de acest pește mic pentru supraviețuire.
Deși bancul observat reprezenta doar o mică parte din populația totală de capelan, oamenii de știință avertizează că încălzirea globală ar putea amplifica frecvența unor astfel de fenomene, scrie curiozitate.ro.
Pe măsură ce gheața arctică se topește, capelanii sunt nevoiți să înoate pe distanțe tot mai mari pentru a găsi zone de reproducere adecvate, ceea ce îi expune și mai mult prădătorilor.
Cercetătorii subliniază că aceste evenimente de prădare la scară largă s-ar putea înmulți odată cu evoluția condițiilor climatice, reprezentând un risc serios pentru stabilitatea populațiilor de capelan și, implicit, pentru echilibrul marin în general.
Echipa de cercetare intenționează să folosească tehnologia OAWRS pentru a studia și alte specii în anii următori. Prin aceste eforturi, ei speră să ofere informații esențiale organismelor de conservare marină, pentru a preveni colapsul anumitor populații de pești.
Perspective valoroase pentru gestionarea durabilă a mediilor marine
Identificarea punctelor fierbinți, unde prădarea este cea mai intensă și presiunile ecologice sunt cele mai puternice, devine vitală. Pe viitor, aceste demersuri ar putea fi cruciale nu doar pentru prezervarea capelanului, ci și pentru sănătatea întregului ecosistem marin.
Observarea unui astfel de eveniment de prădare oferă perspective valoroase pentru gestionarea durabilă a mediilor marine. Combinând tehnologii avansate precum OAWRS și imagistica multispectrală, cercetătorii pot identifica acum zonele critice unde interacțiunile dintre specii ating cote maxime.
Aceste informații sunt fundamentale pentru a ghida politicile de conservare și pentru a limita presiunile antropice, cum ar fi pescuitul excesiv, care exacerbează dezechilibrele deja fragile.
Luând în considerare impactul schimbărilor climatice asupra migrațiilor și reproducerii speciilor, aceste cercetări contribuie la anticiparea modificărilor din dinamica populațiilor marine și la dezvoltarea unor strategii de adaptare menite să mențină echilibrul ecosistemelor pe termen lung.
Comentează