DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

EXCLUSIV - Raportul MCV, între realitate şi ficţiune: Lista celor 20 de erori factuale şi aprecieri subiective din raport

justitie balanta judecatori inspectia judiciara

Comisia Europeană a publicat marţi, 22 octombrie, Raportul MCV pe 2019. Documentul relevă un peisaj sumbru am justiţiei autohtone, experţii europeni constatând regrese în aproape toate domeniile supuse verificării. Documentul conţine însă şi erori factuale, aprecieri subiective şi omisiuni grave.

Raportul MCV poate fi consultat AICI! (.pdf)

"Diversitatea opiniilor exprimate de diferiți interlocutori români constituie un element important pentru o dezbatere deschisă și transparentă. Comisia își întemeiază evaluarea pe toate sursele disponibile, ținând seama și de opiniile divergente", se arată în preambulul Raportului MCV. Însă, la o analiză mai atentă, întregul document pare o compilaţie a comunicatelor unor asociaţii profesionale apropiate de partidele de opoziţie, aşa-zişii magistraţi activişti.

Cine a participat la realizarea Raportului MCV şi de ce documentul are o abordare părtinitoare sunt chestiuni care, cel mai probabil, nu vor fi niciodată pe deplin lămurite pentru opinia publică. Nu vom şti niciodată de ce o ţară precum Bulgaria, fără anticorupţie şi cu probleme mult mai mari de independenţă a justiţiei, este mai apreciată decât România la Bruxelles. În schimb, o dezbatere cu privire la erorile factuale din raport este, cu siguranţă, necesară. STIRIPESURSE.RO a realizat o listă neexhaustivă de 20 de erori factuale şi abordări subiective din Raportul MCV, pe care o prezentăm mai jos, în ordinea în care ele apar în document.

Lista erorilor factuale şi aprecierilor subiective din raportul MCV:

1. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este denumită în raport Secţia specială pentru investigarea infracţiunilor comise de magistraţi. Denumirea "secţia specială" este folosită de contestatarii interni ai structurii de parchet.

2. Pagina 6, penultimul paragraf: „Secția pentru procurori nu a avut niciun rol în numirea procurorilor din cadrul Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați în momentul înființării acestei secții.” – Secţia pentru procurori nu a avut niciun rol în concursul pentru pentru SIIJ din cauza refuzului Secţiei de a-şi desemna un reprezentant în comisia de concurs. Ulterior, membrii Secţiei pentru procurori au avut drept de vot în Plenul CSM cu ocazia numirii procurorilor în cadrul SIIJ.

3. Pagina 8, penultimul paragraf, cu trimitere la nota se subsol 27: „Parchetele specializate din România sunt competente pentru infracțiuni specifice comise de orice persoană, nu doar de un anumit grup profesional.” – Raportul omite existenţa parchetelor militare, care se ocupă tocmai de un anumit grup profesional. De asemenea, competenţa DNA este conturată având în vedere şi anumite grupuri profesionale. A se vedea art. 13 alin. (1), litera b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.

4. Pagina 8, penultimul parageaf. Raportul menţionează că acuzațiile de abuzuri sistematice comise de DNA au fost puternic contestate de DNA și de Ministerul Public. Este omis însă Raportul Inspecţiei Judiciare referitor la dosarele cu magistraţi de la DNA, în care sunt prezentate numeroase practici abuzive ale procurorilor DNA din întreaga ţară. Raportul a fost aprobat de Plenul CSM în data de 15 octombrie 2019.

5. Nota de subsol 28: „În august 2018, în domeniul public au fost vehiculate, fără a fi verificate, informații conform cărora ar fi existat mii de anchete inițiate din oficiu de către DNA împotriva magistraților. Inspecția Judiciară a coroborat datele, însă acest fapt părea să încalce confidențialitatea unei inspecții în curs efectuate în cadrul DNA. În urma publicării cifrelor reale chiar de DNA și de Ministerul Public, nu s-a efectuat nicio rectificare, nici chiar din surse oficiale.” – Inspecţia Judiciară nu a oferit niciun fel de date cu privire la numărul dosarelor deschide din oficiu împotriva unor magistraţi, înainte de finalizarea verificărilor şi transmiterea raportului la CSM. Informaţia din Raportul MCV este falsă.

6. Nota de subsol 29: „Astfel cum s-a menționat în raportul MCV din noiembrie 2018, între 2014 și 2018 au existat 2 396 de cauze în care au fost implicați magistrați.” – Din Raportul Inspecţiei Judiciare, aprobat de Plenul CSM pe data de 15 octombrie 2019, reiese că în intervalul menţionat la DNA au fost înregistrate 2901 dosare cu magistraţi, cu 505 dosare mai mult decât se menţionează în Raportul MCV.

7. Pagina 9, primul paragraf: „Ordonanța de urgență nr. 90/2018 a Guvernului a diluat o serie de garanții, inclusiv privind cerințele profesionale, de management și etice pe care trebuie să le respecte candidații, și a eliminat necesitatea participării unor procurori de rang înalt la comitetul de selecție și la decizia finală de numire. Ordonanța a adus o modificare cu caracter excepțional a legii, astfel încât să se asigure că procesul de numire este controlat exclusiv de un grup restrâns format din numai câțiva judecători din cadrul CSM.” Şi trimiterea la nota de subsol 31: „În perioada 2018-2019, parlamentul și guvernul au oscilat între două modele de numire a procurorilor de rang înalt: unul care implică Plenul CSM și altul, Secția pentru procurori. Nu este clar motivul pentru care, în ceea ce privește numirea în regim tranzitoriu a procurorilor de rang înalt din cadrul Secției speciale, guvernul a încredințat această funcție membrilor Secției pentru judecători.” – Se reia tema eliminării Secţiei pentru procurori a CSM din procesul numirii procurorilor din cadrul SIIJ, argument fals, aşa cum s-a arătat anterior, pentru că Secţia pentru procurori a refuzat să-şi desemneze un membru în comisia de concurs. Mai mult, era vorba despre norme tranzitorii, valabile până la finalizarea concursului prevăzut de lege. Urgenţa a fost justificată de intrarea în vigoare a modificărilor la legea 304/2004, moment în care SIIJ primea competenţă exclusivă asupra dosarelor cu magistraţi, existând riscul ca la acel moment SIIJ să nu fie funcţională şi, astfel, să se genereze un vid de competenţă în privinţa infracţiunilor comise de magistraţi.

8. Pagina 9, primul paragraf, se menţionează că a fost numită la SIIJ „o echipă de conducere într-un mod care nu ar putea atrage încrederea publicului și respectul sistemului judiciar și care, inevitabil, a generat îngrijorări cu privire la vulnerabilitatea sa față de influența politică”. Şi trimiterea la nota de subsol 33: „Numirea conducerii superioare a acestei secții a suscitat controverse, în condițiile în care persoana propusă pentru a ocupa funcția de procuror-șef al Secției speciale a fost criticată din motive care țineau de imparțialitatea Inspecției Judiciare, iar persoana propusă ca procuror-șef adjunct primise deja un aviz negativ din partea Secției pentru procurori din cadrul CSM atunci când fusese desemnată de ministrul justiției ca procuror-șef al DNA. În iunie 2019, procurorul­șef a devenit judecător la Curtea Constituțională, fiind numit de Camera Deputaților. Procuroarea-șef adjunctă candidează pentru funcția de procuror-șef al Secției speciale; însă, până în prezent Plenul CSM nu a aprobat această numire.” – Aprecierile din Raportul MCV au profund caracter subiectiv, fiind simple speculaţii nesusţinute de argumente. Deşi Comisia Europeană şi Comisia de la Veneţia au recomandat în repetate rânduri numirea procurorilor de rang înalt de către CSM, fără implicarea factorului politic, Raportul MCV critică procedura de la SIIJ care este cea mai apropiată de cerinţele anterioare. Trimiterile la procurorul Gheorghe Stan ar putea fi încadrate la categoria „calomnie”, din moment ce sunt lipsite de alte argumente în afară de invocarea unui eveniment ulterior numirii la SIIJ (numirea la CCR).

9. Pagina 9 final şi pagina 10: „În mai 2019, secția a redeschis o anchetă într-un caz corupție vizând un judecător din cadrul CSM, pe care DNA o închisese în august 2018. Judecătorul în cauză a vorbit în repetate rânduri în mod public împotriva modificărilor aduse legilor justiției, inclusiv împotriva Secției speciale.” – Dosarul la care se face referire este cel al judecătorului Bogdan Mateescu. Raportul MCV omite faptul că redeschiderea dosarului a fost aprobată de ÎCCJ, în condiţiile în care procurorul DNA a dispus o clasare nelegală. Faptul că Bogdan Mateescu a fost un critic al SIIJ este irelevant în context, Raportul MCV inducând o relaţie de cauzalitate imposibil de demonstrat, în genul apărărilor publice ale unor politicieni care acuzau DNA că îi anchetează din cauza opiniilor critice la adresa Direcţiei.

10. Pagina 10, paragraful al doilea: „Astfel de exemple i-au determinat pe unii observatori, atât din România, cât și din afara țării, să concluzioneze că preocupările exprimate cu privire la înființarea secției s-au dovedit a fi justificate și să solicite, prin urmare, desființarea Secției speciale.” Cu trimitere la nota de subsol 41: „Asociații ale magistraților (Forumul Judecătorilor, AMASP, „Inițiativa pentru Justiție”), societatea civilă, partidele de opoziție.” Şi 42: „Un exemplu elocvent îl constituie deschiderea unui dosar penal împotriva fostei procuroare-șef a DNA, care candida și pentru funcția de procuror european. Faptul că momentul deschiderii dosarului penal a coincis cu data convocării la audierile pentru funcția respectivă a părut să indice intenția de a împiedica această candidatură, iar o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a calificat drept ilegale măsurile preventive aplicate. Un alt exemplu din aceeași perioadă se referă la o cauză deschisă împotriva fostului procuror general pentru constituirea unui grup infracțional organizat în legătură cu elaborarea rapoartelor MCV.” – Din start, invocarea poziţiilor unor asociaţii de magistraţi şi ignorarea altor asociaţii induce un dezechilibru evident, în vreme ce poziţiile critice ale unor partide politice nu pot fi un criteriu de evaluare a justiţiei. În cazul Kovesi, Raportul MCV remarcă o coincidenţă în deschiderea dosarului, deşi, de-a lungul anilor, nu au fost niciodată menţionate în rapoarte coincidenţele de acest fel din activitatea DNA (exemple: Ponta pus sub acuzare de DNA în ziua citirii moţiunii de cenzură în Parlament, Orban pus sub acuzare de DNA înainte de alegerile locale). Argumentul referitor la fostul procuror general este pur şi simplu fals, din moment ce procurorul SIIJ, conform Codului de procedură penală, era obligat să înregistreze un dosar penal ca urmare a unei plângeri primite. Dosarul a fost ulterior clasat.

11. Pagina 11, penultimul paragraf: „O altă problemă a fost că, în cazuri succesive, în mass-media au apărut documente din cadrul unor anchete disciplinare în curs – cu o corelație similară între persoanele vizate de aceste anchete și faptul că acestea criticaseră modificările aduse legilor justiției și Secția specială pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați.” – Afirmaţia din Raportul MCV este falsă. Nu au existat informaţii în mass-media despre anchete disciplinare în curs. Informaţiile „pe surse” au apărut, în toate cazurile, doar după exercitarea acţiunilor discplinare, când documentele se aflau deja la CSM sau la alte instituţii. Mai mult, corelaţia menţionată este susţinută prin nota de subsol 49, în care sunt enumerate link-uri spre articole de presă cu titluri de tip tabloid, nesusţinute prin argumente în corpul articolelor, ci doar de apărări ale celor vizaţi. Pe aceeaşi temă, în nota de subsol 50, se menţionează: „O asociație a judecătorilor a depus o cerere oficială la Inspecția Judiciară privind scurgerile de informații. Inspecția Judiciară a negat orice încălcare a normelor în vigoare.Inspecţia Judiciară nu doar că a negat, dar a oferit un răspuns care demonstrează cele afirmare, răspuns publicat pe site-ul propriu de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România”: http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/archives/3624.

12. Pagina 12, primul paragraf: „Procedura gestionată de CSM a condus la numirea aceluiași inspector-șef, în ciuda multiplelor controverse care au avut loc. La 17 iulie, decizia CSM de validare a candidatului selectat a fost contestată în instanță.” – Raportul critică norma legală pentru desemnarea inspectorului-şef, însă merge mai departe, într-o abordare subiectivă, desi, aşa cum se menţionează în document, chestiunea se află pe rolul unei instanţe şi nu a fost tranşată definitiv. Acest lucru poate constitui inclusiv o presiune asupra instanţei în acest caz. Se omite de asemenea faptul că inspectorul-şef Lucian Netejoru a fost singurul candidat, desi nimic nu îi împedica şi pe alţi inspector să se înscrie în cursă.

13. Pagina 13, nota de subsol 59: „Într-o hotărâre recentă a Curții de Apel din Suceava, s-a decis să nu se excludă dovezile obținute pe baza interceptărilor anterioare. Judecătorii au considerat în cauza respectivă că însăși Curtea Constituțională a afirmat că oferirea de asistență tehnică din partea SRI nu este echivalentă cu executarea actului de cercetare penală. Curtea de Apel Suceava, Încheierea de cameră preliminară nr. 15 din 19 martie 2019.” – Menţiunea se referă la decizia CCR 26/2019, prin care Protocolul SRI-PÎCCJ din 2009 a fost declarat neconstituţional. Nu este clar de ce autorii Raportului MCV au decis să ofere un exemplu de sfidare a deciziei CCR, în condiţiile în care există numeroase decizii contrare ale instanţelor.

14. Pagina 14, primul paragraf şi nota de subsol 61. Se menţionează că, deşi nu a fost încă discutat de Plenul CSM, Raportul Inspecţiei Judiciare a apărut în presă. – Nu este clar cui îi este reproşat acest lucru. Cert este că nu există nicio prevedere legală care să interzică publicarea unui astfel de document după încheierea fazei cercetărilor efectuate de Inspecţia Judiciară. Raportul nu a fost însă publicat de Inspecţia Judiciară sau de CSM, ci a apărut „pe surse” după transmiterea documentului la instanţe şi parchete pentru formularea observaţiilor.

15. Pagina 19, penultimul paragraf: „Această stare de fapt este reflectată, de asemenea, de noile legi ale justiției și a fost exacerbată de ordonanțele de urgență ale guvernului privind legile justiției, care au permis ca hotărâri cu privire la aspecte-cheie să fie luate de un număr restrâns de membri ai CSM. Este, de exemplu, cazul numirii conducerii Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție și a inspectorului-șef.” – Afirmaţia este inexactă, pentru că, deşi comisiile de concurs sunt foarte din câţiva judecători şi procurori, numirea conducerilor celor două structuri este făcută de Plenul CSM.

16. Pagina 19, ultimul paragraf: „În perioada noiembrie 2018-iunie 2019, CSM a luat doar două hotărâri de apărare a independenței sistemului judiciar și 19 hotărâri de apărare a reputației profesionale, a independenței și a imparțialității magistraților. În plus, în urma unei analize, se poate constata că timpul necesar pentru luarea hotărârilor CSM a crescut în ultimii doi ani, ceea ce a diminuat impactul acestora.” – Afirmaţiile fac trimitere la nota de subsol 81, unde există o trimitere spre un document redactat de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România”, fapt care induce un profund caracter subiectiv, asociaţia în cauză având în ultima perioadă poziţii critice la adresa conducerii CSM şi acţiuni în instanţă împotriva CSM. De asemenea, nu se argumentează care ar fi termenul de comparaţie faţă de care Raportul MCV consideră că activitatea CSM în acest domeniu ar fi fost insuficientă.

17. Pagina 20, primul paragraf: „În situațiile în care a acționat pentru apărarea independenței sistemului judiciar, CSM a stârnit uneori îngrijorare că ar putea fi supus influențelor politice.” Se face trimitere la nota de subsol 83: „De exemplu, declarații prin care sunt condamnate declarațiile (1) președintelui Parlamentului European în care acesta critică măsurile preventive luate de Secția specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție prin care candidata la conducerea Parchetului European a fost împiedicată să participe la audierea din cadrul Parlamentului European; (2) președintelui României în care acesta respinge propunerea din august 2019 a prim-ministrului pentru ocuparea funcției de ministru al justiției.” – Raportul MCV contrazice în acest paragraf tocmai susţinerile din precedentul paragraf al aceluiaşi document. Dacă anterior Raportul denunţa slaba implicare a CSM în apărarea independenţei sistemului judiciar faţă de acţiuni politice, în acest paragraf se reproşează tocmai apărarea independenţei sistemului judiciar în faţa unor acţiuni politice. Autorii Raportului MCV lasă să se înţeleagă că doar anumite acţiuni politice care afectează independenţa sistemului judiciar sunt reprobabile.

18. La pagina 24, primul paragraf, se menţionează: „Criticile publice la adresa DNA au continuat în 2019. Exemple în acest sens sunt acuzațiile de abuzuri în legătură cu cazurile de corupție în care erau implicați magistrați, colaborarea cu serviciile de informații sau critici generale cu privire la costul DNA.” – Raportul MCV nu menţionează şi faptul că toate cele trei paliere au oferit motive obiective pentru  critici publice. Raportul Inspecţei Judiciare referitor la dosarele cu magistraţi de la DNA, aprobat de Plenul CSM pe data de 15 octombrie, dovedeşte practici abuzive ale DNA. Colaborarea DNA cu serviciile de informaţii a fost făcută în baza unui protocol declarat neconstituţional. Chestiunea costurilor este şi ea una adusă în atenţia publicului în mod justificat, în condiţiile în care unele structuri din cadrul DNA au avut un număr extrem de mic de dosare în ultimul an (Serviciul Miliar, DNA Iaşi, Iaşi Alba Iulia, DNA Timişoara).

19. Pagina 24, penultimul paragraf după menţionarea deciziior CCR cu privire la completurile de la ÎCCJ: „În plus, Inspecția Judiciară a deschis un dosar disciplinar împotriva președintei ICCJ, iar Secția pentru judecători a CSM a solicitat revocarea sa din motive legate de aceste conflicte de natură constituțională. Măsurile disciplinare respective au fost ulterior retrase, însă, în iulie 2019, președinta Înaltei Curți a anunțat că nu va candida pentru un al doilea mandat, menționând în mod explicit presiunea la care a fost supusă ca urmare a acestor evenimente.” – Raportul MCV nu menţionează ca motiv de îngrijorare faptul că ÎCCJ a încălcat legea în compunerea completurilor, fapt deosebit de grav atestat de CCR, ci se limitează la a critica tocmai tentativele de tragere la răspundere a celor care au acţionat ilegal. Abordarea profund subiectivă şi părtinitoare conţine şi o afirmaţie falsă. Secţia pentru judecători a CSM nu a întreprins niciun demers instituţional în vederea revocării preşedintelui ÎCCJ. A existat doar o solicitare a unui membru CSM, căreia nu i s-a dat curs.

20. În cele din urmă, pe lângă aspectele false sau subiective din Raportul MCV pe 2019, merită menţionată şi absenţa totală a oricăror referiri la încălcarea independenţei sistemului judiciar de către preşedintele României, cel care a determinat demisia procurorului-şef al DIICOT. Această omisiune este şi mai ciudată dacă avem în vedere criticile formulate la adresa ministrului Justiţiei, pentru solicitările de revocare a procurorului-şef al DNA şi a procurorului general.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.