Misiunea premierului desemnat Dacian Cioloș este extrem de dificilă. Care sunt datele de intrare? Un guvern, numit tehnocrat, cu termen de garanție de un an de zile. Obiective aparent modeste - administrarea țării și organizarea a doua runde de alegeri anul care vine. Să remarcăm două premiere: primul șef al Executivului fost comisar european. A doua (vedem dacă se confirmă): primul guvern cu miniștri apolitici și ei tehnocrați.
Acest guvern, ca să funcționeze, trebuie să navigheze prin apele tulburi ale politicii dâmbovițene. Partide, ambiții, intrigi, interese economice, dorințe de mărire. Susținerea sa vine, pe de o parte, din Parlament, pe de altă parte, din societate.
Cioloș se instalează pe un fond bun: o mișcare de stradă a clasei mijlocii, în marile orașe ale țării, cu revendicări relativ clare de reforme în viața politică și în administrație. E clar că un guvern desprins de politic nu poate să satisfacă într-un an de zile dezideratele ”străzii”, dar poate demonstra ceva. Poate demonstra că oameni neimplicați în politică până acum pot avea alte comportamente atunci când sunt puși în posturi executive. Mai multă transparență, mai puțină aroganță, mai puțin circ, mai mult profesionalism și o mai mare aplecare spre consultarea cu cetățenii și zona civică a societății.
E un experiment? Da, e un experiment, cu mai mulți actori. Și, la finalul lui cineva va avea de pierdut, cineva de câștigat. În primul rând, e un experiment pentru români. E pregătită societatea pentru un asemenea guvern? E în definitiv, pregătită țara pentru oameni care să nu promită nimic, să nu arunce cu banii, să nu se ”dea pe sticlă” în fiecare seară cu mesaje derizorii, să urmărească obiective clare și să spună lucrurilor pe nume? Pentru că, până la urmă, asta înseamnă un tehnocrat în funcție publică. Un om pe a cărui hartă mentală există doar obiective și itinerarii pentru atingerea lor.
Nu sunt niște întrebări nerelevante. La capătul zilei, s-ar putea să tragem linie și să conchidem că ne plăcea mai mult un om politic. Mai jovial, mai viu, mai contradictoriu, uneori mai neserios, mai înclinat să dea speranțe deșarte sau să spună jumătăți de adevăruri.
Dacă, după 12 luni, vom ajunge la concluzia că asta e ce ne trebuie, atunci asta va fi adevărata revoluție din clasa politică. Așa cum s-a întâmplat cu Victor Ponta sau Traian Băsescu, care au adus două modele noi de politician de succes, așa se va întâmpla și cu guvernul Cioloș, dacă va reuși. Tendința politicienilor și partidelor va fi să imite acest model. Vor recruta mai puțin gargaragii, descurcăreții, băieții cu bani sau cei buni de gură și vor căuta să aducă în fața mai mult profesioniști, oameni care știu despre ce vorbesc, în definitiv, se vor orienta spre tipologia ”tehnocratului”.
Dacă nu va reuși, atunci e foarte probabil să ne întoarcem la vechile șabloane de demnitar, cele pe care azi am ajuns să le detestăm.
Dar, să fim cinstiți, reușita lor nu depinde doar de mâna divinității. Pe de o parte, depinde de ei. Pe de altă parte, depinde de mediul în care se vor învârti și acesta e mediul politic de azi, așa cum îl știm.
E clar că PSD nu își va asuma acest cabinet. Și nu va avea niciun interes să reușească. Pentru asta va folosi tot arsenalul unui partid de opoziție cu care social-democrații ne-au obșnuit. Nu va fi o luptă cu mănuși, niciun om din cabinet nu va fi menajat, nicio greșeală, cât de mică, nu va rămâne nespeculată. Oamenii lui Dragnea sunt hârșiți în ambuscade parlamentare, în capcane viclean întinse, în zgomot propagandistic asurzitor.
PNL pare a fi tentat să susțină un asemenea cabinet. Dacă Cioloș reușește, PNL va avea o campanie simplă la parlamentare. Un singur mesaj ar fi suficient pentru a atrage simpatia publicului: dacă v-a plăcut Cioloș, atunci votați-ne pe noi și vă promitem că îl vom susține în funcție și următorii patru ani! Seducător mesaj, desigur, pentru un public încântat de prestația Executivului. Dar acesta e cazul ideal, cazul în care toți liberalii și-ar vedea interesul colectiv, de a fi la guvernare până în 2020.
Să nu ignorăm interesele individuale, mai meschine și mai înguste în viziune. Dacă actualele portofolii vor fi ocupate, cum se zice, de tehnocrați luați ”din stradă”, atunci la liberali se vor găsi destui pretendenți la acele posturi, care nu au niciun interes ca ocupanții fotoliilor ministeriale în cabinetul Cioloș să reușească. Ce mijloace au să pună bețe în roate? Nu vă îndoiți că politicienii experimentați le au: fie în Parlament, fie în presă.
Pe culoarele Puterii s-a vorbit insistent în ultimele săptămâni de posibilitatea ca Iohannis, preocupat să mai câștige un mandat și nemulțumit de inerția liberalilor, să-și construiască un vehicul politic care să-l transporte în siguranță spre obiectivul său personal. Ar putea fi Cioloș și echipa lui scheletul viitoarei formațiuni politice? Și cum ar vedea liberalii o asemenea ”trădare” din partea celui pe care l-au susținut să ajungă Președinte?
Nici partidele noi, gen PMP, M10 sau USB, nu vor fi prea încântate de o reușită a cabinetului Cioloș. În fond, ele au pornit la drum definindu-se ca o alternativă la politica veche, la figurile compromise. Or, acest Executiv va semăna exact cu imaginea pe care ele vor să o proiecteze. Va fi un concurent serios în zona celor care revendică Puterea pornind de la premisa competenței și noutății de stil.
Nu mai vorbim de unele partidele parlamentare, care azi au puține șanse de a se legitima prin vot anul viitor, e vorba de UNPR sau ALDE. Un guvern puțin dispus la compromisuri și negocieri cu clientele și, slavă Domnului!, ambele partide tocmai menționate sunt înțesate de clientele, mai ceva decât partidele mari, nu face decât să reteze aripile parlamentarilor traseiști care au sperat la un culcuș călduț pentru mulți ani de acum înainte.
Așadar, Cioloș vine pe un context favorabil, dar, din altă perspectivă, foarte inamical. Și asta pentru că a nimerit în plină tranziție de la vechi la nou. ”Strada” vrea ceva nou, dar clasa politică va lupta să se conserve și are instrumente sofisticate pentru distorsiona imaginea despre ce e nou.
Poate că DNA va da în continuare o mână de ajutor și va mai disipa din ”bătrânii” intriganți, dispuși oricând să-și folosească toată experiența pentru a distruge orice dă o speranță pentru ceva altfel. Dar tot nu va fi suficient.
Până la urmă vor conta mai mult abilitățile oamenilor din noul cabinet ca să străpungă perdeaua de fum ridicată de tropăitul nerădbdător al ”foștilor” spre a înșfăca pârghiile care acum le alunecă din mâini.
Comentează