Premium
Sociologul Sebastian Lazaroiu spune ca reteaua de socializare Facebook, folosita de politicieni pentru a-si distribui mesajele si pentru a castiga noi categorii de votanti, va sfârşi prin "a anihila leadership-ul politic clasic". De fiecare data cand intra pe Facebook, liderii politici nu fac decat sa-si grabeasca propria 'crima', mai considera acesta.
Lazaroiu spune intr-o analiza pe trendscan.ro ca Facebook si partidele “sunt ca apa şi uleiul” si ofera doua situatii celebre in care liderii politici şi partidele au asistat pasiv la două „explozii de mobilizare”, pe care nu le-au putut iniţia, controla sau dirija: protestele împotriva proiectului Roşia Montană din 2013 şi finala prezidentiala din 2014.
Explicatiile sunt multiple, potrivit sociologului.
Facebook promoveaza diversitatea si toleranta, in timp ce partidele uniformizează, disciplinează şi exclud terţul, Facebook incurajeaza gândirea critică in timp ce partidele descurajează şi pedepsesc ereziile pentru a menţine solidaritatea internă. "Facebook este un al mijloc de a construi comunităţi (adică spaţii în care se împărtăşesc emoţii, gânduri, umor, îngrijorări), în vreme ce partidele româneşti sunt „parohii” cu un singur centru de decizie şi supuşi dependenţi de decizia centrului", mai spune Lazaroiu.
In acest context, spune sociologul, partidele si liderii politici nu au reusit sa cucereasca Facebook-ul.
Fascinati de puterea retelelor de socializare, politicienii au încercat să le utilizeze ca pârghii de mobilizare a voturilor pentru ca "noua „jucărie” părea atractivă pentru vânătorii de voturi uşoare". Problema a fost ca la momentul in care oamenii politici au intrat pe retelele de socializare erau formate deja comunitatile virtuale, astfel incat ei au devenit intrusi, spune Lazaroiu.
La aceasta situatie se adauga o serie de greseli in modul de actiune al politicienilor. Ei au folosit Facebook-ul, spune Lazaroiu, pentru a le fi preluate mesajele de catre mass-media, pentru a-si posta imagini cu familia si pentru a distribui mesajele de partid, lucruri care fie au starnit rasul, fie puteau sa fiu facute prin alte mijloace.
"Coborâţi în mediul virtual, liderii politici nu fac decât să grăbească „crima”. Capacitatea lor de a inspira, de a conduce, de tracta masele se dizolvă în reţelele orizontale construite pe alte tipuri de solidaritate. Atunci când cânţi în faţa oglinzii, eşti probabil cel mai faimos tenor. În realitate, liderii politici nu reuşesc decât să accentueze iluzia „conducătorului de oşti”, întrucât adună în jur nuclee deja fascinate de abilităţile sale, dar nu reuşesc să depăşească graniţele partizane. Liderii politici şi „urmăritorii” lor nu fac decât să genereze o cantitate uriaşă de redundanţă comunicaţională. Informaţia se roteşte monoton prin canalele deja săpate de organizaţia politică. Mesajele sunt repetate ca nişte mantre de cei care oricum erau convinşi de ele", spune Lazaroiu.
"Organizaţiile politice clasice nu reuşesc să întrebuinţeze la valoare maximă reţelele de socializare, deoarece sunt orientate genetic pe cantitate, iar Facebook furnizează, printre beneficii reale de solidaritate şi iluzia cantităţilor: adică numărul de „like” –uri sau „share”-uri ca forme de feed-back. Supriza vine în momentul în care politicienii constată cu surprindere că aceste cantităţi iluzorii nu se convertesc în încredere sau voturi. Motivul e simplu. Reţelele sociale, încrengături foarte sofisticate de interacţiuni, generează încredere sau apreciere din configuraţii speciale şi nu din gesturi mecanice. Mobilizarea este la rândul ei un produs al încrederii sau aprecierii generate de configuraţii structurale", mai spune Lazaroiu.
