După două căsnicii și 22 de ani petrecuți în cuplu, o femeie de 54 de ani spune că, de 14 ani, trăiește cea mai echilibrată perioadă a vieții sale. Are o carieră stabilă, timp pentru ea și bucuria de a-și vedea familia aproape.
Totuși, când afirmă că este fericită singură, întâlnește reacții neîncrezătoare: „Nu poți fi fericită așa”, „Trebuie să-ți găsești pe cineva”.
Această reacție, scrie jurnalista Eleanor Gordon-Smith în The Guardian, este comună celor care aleg o viață în afara tiparelor. „Oricine spune «nu am nevoie de asta ca să fiu fericit» stârnește neînțelegere, chiar și din partea celor bine intenționați”, explică ea.
Societatea tinde să asocieze fericirea cu anumite repere, bani, copii, relații. Când cineva afirmă că se simte bine singur, ceilalți proiectează asupra lui propriile frici. „Dacă eu m-aș simți singur fără un partener, presupun că și tu te simți la fel. Dar realitatea este că aceeași situație poate fi trăită în moduri complet diferite”, spune Gordon-Smith.
Jurnalista propune o schimbare de limbaj și perspectivă: să descriem viața prin propriile cuvinte, nu prin convențiile altora. În loc de „mă întorc într-o casă goală”, putem spune „mă întorc într-un loc liniștit”. În loc de „nu am un partener”, „am avut o familie și acum am timp pentru mine”.
Această reformulare nu este doar semantică, ci o formă de asumare. Fericirea, arată Gordon-Smith, nu are o singură definiție. „Faptul că unii oameni se simt împliniți într-o relație nu face din relație o condiție a fericirii. Dacă tu simți pace, bucurie și libertate, ești exact acolo unde trebuie să fii.” Este povestea care a ajuns virală încă de la publicare și care a dat de gândit milionelor de femei din toată lumea.
Comentează