Context 1: Cuvinte cheie – guvern nou, numire și denumire
15 Noiembrie, 2015. O zi caldă și însorită, din punct de vedere meteorologic, o zi cheie și fierbinte din punct de vedere al așteptărilor politice și guvernamentale, mai specific.
Dacian Cioloș își anunță echipa de miniștri cu care pleacă la drum, timp de un an de zile. Ora aleasă este bună și bine sincronizată, deoarece:
- slujba duminicală se terminase;
- cei mai mulți oameni erau, deja, la casele lor;
- impactul de audiență este mare (nu există concurență media serioasă pe acel tronson orar);
- setează agenda publică și agenda media pentru ziua respectivă.
Numirea și denumirea fiecărui ministru se face european, cu descriere, profilare și câteva nuanțe cheie, astfel toate personalitățile cabinetului Cioloș beneficiind de cel puțin o propoziție definitorie din partea șefului numit al guvernului.
Context 2: Cuvinte cheie – supra-expunere, presiune, on-line
Și aici ajungem la subiectul principal al articolului: demiterea (nu demisia), după câteva ore, a proaspătului fost ministrul al Sănătății. Nu intrăm în semantica situației: dacă tinerețea îl califica pentru portofoliu, dacă este normal sau nu ceea ce s-a întâmplat, ținând cont că primul ministru al Canadei are tatuaje, Angela Merkel a pozat nud sau Michelle Obama face flotări cu Jimmy Fallon la Casa Alba. Toate sunt cascadorii de PR bine gândite, așa putea fi și cazul de față.
Din păcate, nu vom ști (cel puțin, până în acest moment, nu există o declarație oficială din partea domnului Andrei Baciu) argumentele pro sau contra. Supra-expunerea și presiunea din on-line au dus către demiterea în off-line.
Ceea ce ne duce către:
Context 3: cuvinte cheie – generația virală, fluxul comunicării în doi pași
Înainte de toate, câteva cifre, foarte importante: 5 ore a durat (cu aproximație) ca un ministru să fie demis, 72 de ore a durat ca un Guvern să fie dat jos (sâmbătă – luni), 336 de ore a durat ca un președinte sa fie votat și toate exit-polurile schimbate (2 săptămâni). Toate acestea, datorită viralizării mesajelor.
Desfășurător:
Ora 14:00: Andrei Baciu, specialist în chirurgie cardiacă şi toracică, așa începea nominalizarea premierului pentru portofoliul sănătății.- Ora 16:00: Apar primele virale cu ministrul, iar cum o imagine va face întotdeauna cât 1000 de cuvinte, propagarea fotografiei cu acesta în chiloți a umplut toate fluxurile de știri din social media.
- Ora 17:00: Apar următoarele virale în care acesta este prezent într-o îmbrăcăminte oacheșă, la o prezentare de modă. Deja, ștampilele de ministru-manechin, ministrul-în-chiloți ș.a.m.d încep să circule prin fluxul comunicării în doi pași.
- Ora 18:00: Apar primele reacții din partea unor medici renumiți care se declară nemulțumiți și ofensați de această propunere și aduc în discuție criteriul vârstei și, implicit a lipsei de experiență. Practic, aici este punctul culminant al brandingului lui Andrei Baciu: pe fondul ștampilelor anterioare, dospite bine prin fluxul comunicării în doi pași, personalitățile mediului medical îi aplică lovitura finală: nu este apt pentru acest portofoliu.
- Ora 19:00: Premierul reacționează și îl demite din funcție (atenție: fără să fi ajuns în comisiile parlamentare). Este o mișcare inedită și foarte promptă, din partea unui șef de executiv.
Denumirile Generația Facebook sau Generația Internet sunt total eronate, deoarece prima reduce foarte mult aspectul real al comunicării virale, iar cea de-a doua îl generalizează către trivial. Ceea ce se întâmplă acuma este rezultatul generației viral.
Care folosește din plin fluxul comunicării în doi pași.
Fluxul Comunicării în doi pași
Teorie: Invenția lui Paul Lazarsfeld în anii ’40, demonstrează puterea de comunicare și influență pe care o au oamenii în grupurile (cercurile) lor sociale. Astfel, receptarea unui mesaj din partea unui comunicator de încredere (să zicem o personalitate pe care subiectul o urmărește cu interes sau cineva din mediul apropiat) va fi mult mai puternic propagat și receptat de către cei care sunt în cercul social al subiectul nostru, decât din alte surse străine.
Alegorie:
Ana are mere. Să presupunem că Ana are cont de Facebook si postează acest mesaj. Are doi urmăritori, pe Andrei și pe George. Nici unul dintre ei nu mânâncă mere, dar lui George îi place de Ana (nu are importanță nuanța: sentimental, profesional, social etc.). Amândoi reacționează la mesajul postat de Ana, dar diferit: Andrei ignoră mesajul și oprește fluxul comunicării, astfel cercul său nu receptează merele Anei, George preia mesajul și devine el însuși comunicator în cercul său pentru merele Anei. Astfel, merele Anei pot deveni subiect de interes pentru niște persoane, în timp ce aceleași mere nu au niciun fel de importanță pentru alte persoane. Interesant este că cercul lui Andrei (cel dezinteresat de mere) ar putea fi interesat – aici intervine, de fapt, ideea de bază a generației viral: fiecare persoană își filtrează mesajele conform unor filtre proprii și personale. Cercurile existente sunt puternic personalizate și se modifică în timp real, datorită interconectărilor.
Concluzionând
Dacă facem o paralelă în trecut, primii comunicatori ai fluxului comunicării în doi pași îi întâlneam în câteva locații cheie:
- Biserică;
- Restaurant;
- Holurile instituțiilor publice;
- Bâlciurile duminicale;
- În general, orice loc care adună peste 20 de persoane laolaltă.
Odată cu schimbarea paradigmei și intrarea puternică a informației în mediul on-line, aceste puncte fierbiniți ale comunicării mesajului, dacă vreți, au început să pălească ușor-ușor. Oamenii devin mult mai selectivi și încep să discearnă și să disemineze informația, trecând-o prin numeroase filtre personale, omonime cercurilor sociale din care fac parte. Ceea ce ne duce către o veritabilă revoluție a metodei de comunicare: cercurile sociale s-au restrâns foarte mult, au dezvoltat un înveliș foarte gros, dar s-au interconectat puternic între ele.
Iar această interconectare este, de fapt, cheia de boltă a marketingului viral, care schimbă guverne, demite miniștri, scoate lumea în stradă, unește sau dezbină.
Practic
Vă rog să aruncați un ochi către toate fluxurile de știri din mediile sociale pe care le folosiți. Aceia sunt comunicatorii voștri, aceia sunt cei în care aveți încredere (într-o formă sau alta, în diverse doze). Mai departe, orice mesaj venit din partea voastră se propagă în alt cerc, unde voi sunteți comunicatorul și influențatorul de opinie. Și cercul se învârte la infinit.
Mai luăm un exemplu: #hashtagul.
În teorie, folosirea unui hashtag îți ajută postul, poza sau conținutul postat să devină mai vizibil. În practică, hashtagul este, de fapt, cercul unui flux de comunicare în doi pași, ștampila definitorie a acestuia. Vă rog să cautați cu hashtagul #colectiv și veți înțelege cât de bine și închegat funcționează generația viral, rapiditatea schimbului de informații (în timp real) și de ce acest tip nou de comunicare poate salva vieți sau schimba destine.
Comentează