Fostul ministru al Sănătății și actual europarlamentar, Vlad Voiculescu, propune o abordare alternativă pentru gestionarea datoriei pe care România o are către compania farmaceutică Pfizer. În locul unei plăți integrale în bani, acesta sugerează negocierea unui acord prin care o parte din sumă să fie convertită în beneficii concrete pentru pacienți și sistemul de sănătate.
UPDATE:
Replica lui Alexandru Rogobete
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, i-a răspusn fostului ministrul al Sănătății pe care îl acuză că a prezentat public, ca inițiativă proprie, o direcție de negociere cu Pfizer privind transformarea datoriei în beneficii pentru pacienți. Inițiativa a fost deja propusă de Ministerul Sănătății.
„Când bunul simț coboară sub un anumit nivel, trebuie să reacționez, pentru că vorbim despre un subiect serios, cu impact direct asupra oamenilor, nu despre un exercițiu de imagine sau despre o competiție de declarații”, a transmis, miercuri, Rogobete.
Ministrul a acuzat că subiectul este transformat în spațiu public într-un „spectacol de scandal”.
„De aceea, întreb direct: cât timp mai transformăm orice temă importantă într-un spectacol de scandal, în loc să ne concentrăm pe soluții reale?”, a spus Rogobete.
„Să vii pe Facebook, la trei săptămâni după ce am spus public că lucrăm la o soluție – printr-o negociere diplomatică și guvernamentală cu Pfizer – și să prezinți aceeași direcție drept ‘soluția ta’ nu este doar nepotrivit, ci arată o lipsă de onestitate față de oameni și față de realitatea deciziilor luate cu pixul de atunci”, a afirmat ministrul.
El a făcut referire și la impactul bugetar al situației.
„Da, de data aceasta sunt îndreptățit să vorbesc despre ‘greaua moștenire‘, pentru că vorbim despre aproximativ 600 de milioane de euro – cu minus – o consecință directă a unor decizii din trecut, care astăzi apasă pe bugetul României și limitează capacitatea noastră de a investi în sistemul de sănătate”, a spus Rogobete.
Ministrul a precizat că Ministerul Sănătății a înaintat deja o propunere formală de negociere cu Pfizer.
El a încheiat cu o critică directă la adresa fostului ministru.
„Realitatea este simplă: nu voi ați venit cu soluția, ci ați lăsat în urmă o datorie, iar noi suntem cei care trebuie să o gestionăm responsabil și să încercăm să o transformăm, atât cât este posibil, într-un beneficiu real pentru oameni. Pentru că aceasta este, în esență, diferența dintre declarații pe social-media și guvernare.”, a spus Rogobete.
ȘTIREA INIȚIALĂ:
Propunerea vine în contextul presiunilor financiare generate de această datorie și al nevoii de modernizare a sistemului medical, Voiculescu susținând că România ar putea transforma o obligație bugetară majoră într-o oportunitate pentru acces mai rapid la tratamente, investiții și reforme reale în sănătate.
Acces mai rapid la tratamente inovatoare
„Domnul Rogobete ar trebui să propună Pfizer un acord care transformă banii datorați în beneficii reale pentru pacienți”, a declarat Voiculescu, care a prezentat trei direcții principale de negociere, potrivit Mediafax.
El a detaliat prima variantă ca fiind legată de accesul mai rapid la tratamente inovatoare.
„România are una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din UE. Pacienții români așteaptă ani pentru terapii disponibile în luni în alte țări.
O parte din datorie poate deveni medicamente oncologice, terapii pentru boli rare, tratamente de ultimă generație furnizate de Pfizer la prețuri preferențiale sau la cost, în contul sumei datorate”.
Investiții în sistemul medical
A doua direcție vizează investițiile în infrastructura și resursa umană din sănătate.
„Studii clinice, formare de personal, infrastructură de diagnostic. Brazilia are un astfel de model care funcționează (programul Parteneriatelor de Dezvoltare Productivă, prin care companii farmaceutice au transferat tehnologie către laboratoarele publice în schimbul unor garanții de achiziție)”.
Model internațional de conversie a datoriilor
A treia opțiune descrisă de acesta este un mecanism inspirat din programe internaționale de conversie a datoriilor.
„Un mecanism de tipul Debt2Health. Global Fund face asta, în general cu datorii între state transformate în produse medicale necesare și investiții în sănătate”, a explicat el.
„Un mecanism cu verificare independentă e important, nu atât pentru că ne-ar trage cineva pe sfoară, ci pentru a ne asigura că un alt guvern sau ministru nu va mai face ce a făcut domnul ministru Rafila (să informeze premierul și să constate că a trecut termenul - va trebui să plătim sute de milioane de euro în plus)”, a afirmat Voiculescu.
Presiunea costurilor și soluții financiare
În ceea ce privește componenta financiară, acesta susține că este esențială oprirea acumulării costurilor.
„Ministrul Rogobete ar trebui să obțină - cel puțin și cu aplicare imediată - oprirea dobânzilor și eșalonare. Componenta financiară clasică, dar esențială, fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro. Fiecare zi!”, a mai spus fostul ministru.
Ce ar avea de câștigat Pfizer
Referitor la poziția companiei farmaceutice, Vlad Voiculescu a susținut că există argumente comerciale pentru o eventuală înțelegere.
„Pfizer nu este o organizație caritabilă. Dimpotrivă. Dar compania are motive comerciale reale de a negocia și există și precedent”, a afirmat el.
„Executarea forțată a unei hotărâri judecătorești de 600 de milioane de euro împotriva unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputațional. Pfizer are nevoie de piața europeană - și de cea românească - pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri”, a mai spus Voiculescu.
„România are 19 milioane de potențiali pacienți și un sistem de sănătate cu nevoi enorme de modernizare. Mai mult, Pfizer a demonstrat deja că este dispusă să facă concesii semnificative atunci când presiunea economică sau politică o impune.
Programul „An Accord for a Healthier World” oferă întregul portofoliu Pfizer la preț de cost pentru 45 de țări. Dacă Pfizer a fost dispusă să facă aceste concesii, nu există niciun motiv pentru care nu ar discuta cu România un acord care servește și interesele companiei.
O executare forțată a României, Poloniei și eventual Ungariei nu ar rămâne fără consecințe, nici în România, nici la Bruxelles”.
Comentează