Fostul ministru de Finanțe, Adrian Câciu, a explicat faptul că datoria publică a României are parte de o creștere semnificativă, în special din cauza împrumuturilor. Câciu arată faptul că principala cauză pentru creșterea datoriei este presiunea împrumuturilor pe termen scurt asupra cheltuielilor cu dobânzile.
”Cum a evoluat datoria publică a României ca ponderi în PIB?
De ce plătim atăt de mult pe dobânzi?
Sunt întrebări la care românii merită răspunsuri!
Iar graficele/pozele/cifrele fac mai mult decât o mie de povești care vi se prezintă!
Pentru că foarte mulți prezintă date incomplete despre evoluția unor indicatori bugetari sau macroeconomici vă propun o serie de postări care să arate evoluția în timp a acestora, scopul fiind acela de a înțelege realitatea, performanța sau contraperformanța, de a prezenta adevărul așa cum este el dincolo de marketing și de a găsi sau propune solutii.
Astăzi despre evoluția datoriei publice ca pondere în PIB și despre câteva elemente sugestive de management al datoriei publice care ar avea un efect pozitiv pe reducerea costurilor de finanțare și mai ales pe expunerea la riscuri.
S-a publicat datoria publică la luna iulie 2025, în valoare nominală de 1070,2 miliarde lei, respectiv de 58,9% din PIB.
Mult, din punctul meu de vedere.
O crestere de 30 miliarde lei în doar o lună, in condițiile in care deficitul public a crescut doar cu 6,6 miliarde lei.
O creștere cu 1,6 puncte procentuale a ponderii în PIB, de la 57,3% la 58,9%.
Explicația ar fi împrumuturile externe realizate în iulie 2025 (23,5 miliarde lei) care să asigure rezerva(bufferul de trezorerie) și sa prefinanțeze scadențele viitoare.
Aș dori însă să vedeți cum a fost gestionată datoria publică ca pondere în PIB funcție de apartenența politică a miniștrilor de finanțe.
Pentru că, orice ar spune oricine, managementul datoriei publice (viteza de creștere, echilibrarea ponderilor cu creșterea economică nominală, maturitățile, gradul de prefinanțare, asigurarea rezervelor viitoare, acoperirea serviciului datoriei pe termen scurt etc.) sunt atribuții exclusive ale ministrului de finanțe și ale trezorierului său.
Aveți în prima poză această evoluție.
Un alt aspect care frământă și pe care mulți care vorbesc despre costul stocului de datoriei (amploarea cheltuielilor cu dobânzile ca pondere în PIB) este care ar fi cauza?
Mulți vorbesc despre nivelul dobânzilor la care se împrumută România.
Da, este una din cauzele principale, cu o pondere de cca. 70% în total cheltuieli cu dobânzile.
Împrumuturile pe termen scurt pun presiune mare
Dar, o cauză pe care o știu puțini ministri de finanțe este presiunea împrumuturilor pe termen scurt asupra cheltuielilor cu dobânzile (de la diferențele de bps, la nevoia de rascumparare/refinanțare pe termen scurt care pune presiune pe cash-ul de dobanzi dar si pe ESA anual, la efectul de rundă a doua pe necesarul de refinanțare, la nevoie de acoperire a serviciului datoriei etc.).
Daca facem o astfel de analiză vom observa că, de fiecare data când expunerea pe termen scurt crește ca pondere în datoria totala, cresc cheltuielile cu dobânzile din urmatorul an.
Ei bine, anul 2025 este un astfel de an. În care există o afectare de circa 15 miliarde de lei ca efect al acestei expuneri.
În toata analiza trebuie tinut cont de faptul că dobânda la care se împrumuta România s-a situat în intervalul 7,5%-7% în 2024/2025, după ce reușisem să o aducem la 6,4%, în iunie 2023.
Da, este si despre încredere în piața financiară. Dar încrederea investitorilor vine dacă văd că te pricepi la asta. Speculanții, însă, te vor urî!
Și acum una dintre soluții, dincolo de reducerea deficitului:
Cum putem scădea, pe termen scurt, ponderea cheltuielilor cu dobanzile în PIB? Asanarea/diminuarea radicala a expunerii termen scurt! Ea nu trebuie sa depaseasca 3-4% din total datorie publica!
Mâine, nu ratați! Urmează dezvăluri despre TVA!!!”, scrie Adrian Câciu.
Comentează