La granița dintre județele Sălaj și Maramureș se află un izvor faimos, cunoscut nu doar pentru aspectul său neobișnuit, ci și pentru numele său neconvențional. Revendicat de locuitorii ambelor județe, izvorul a fost subiectul unei dispute îndelungate privind apartenența sa teritorială. Delimitarea cadastrală recentă a oferit un răspuns parțial acestei controverse.
Comunitățile din Poiana Blenchii (Sălaj) și din Coroieni (Maramureș) își revendică izvorul situat exact la limita dintre cele două unități administrative. Denumirea populară, transmisă din generație în generație, s-a păstrat neschimbată, în ciuda caracterului ei trivial. Locația este inclusă și pe Google Maps, cu recenzii de la cei care au vizitat locul de-a lungul timpului, conform Adevarul.ro.
Este vorba despre o mică peșteră aflată pe marginea unui drum județean, din care curge un firicel de apă. Numele sub care este cunoscută: „Pizda Babei”. Localnicii spun că apa are proprietăți deosebite, lăudate de cei care o consumă.
Primarul comunei Poiana Blenchii, Augustin Chifor, afirmă că nu există dubii legate de apartenența administrativă a izvorului:
„Este al comunei noastre, fără nicio discuţie. Aşa a fost dintotdeauna, aşa că degeaba susţin vecinii din Maramureş că ar fi pe teritoriul lor. De când mă ştiu a aparţinut de Poiana Blenchii şi aşa va rămâne, deşi maramureşenii se laudă că ar fi al lor“, declară edilul.
Pentru a susține această poziție, Chifor invocă o monografie veche de peste 200 de ani, în care este menționat clar că „Pizda Babei” aparține localității sălăjene. El adaugă și faptul că documentele cadastrale confirmă acest lucru: „Avem chiar şi acte care atestă că izvorul este al nostru. Asta ca să nu mai zic că indicatorul de ieşire în Poiana Blenchii este la vreo 500 de metri după izvor“, explică edilul.
O pierdere cauzată de o semnătură
De partea cealaltă, primarul din Coroieni, Gavril Ropan, admite că izvorul a fost pierdut din cauza unei neatenții. El susține că în trecut, izvorul era pe teritoriul maramureșean, însă o nouă delimitare administrativă a schimbat situația.
„Avem o hartă veche în care izvorul ăsta apare pe teritoriul administrativ al satului Baba, comuna Coroieni. De altfel, până însăşi denumirea lui este în strânsă legătură cu satul maramureşean Baba. E «a Babei», deci, teoretic, este a noastră“, spune Ropan.
Cu toate acestea, comuna a pierdut oficial izvorul în urmă cu aproximativ trei ani:
„Nu m-am uitat ce semnez. În documentele respective graniţa dintre Poiana Blenchii şi Baba era mutată astfel încât izvorul trecea la judeţul Sălaj“, mărturisește cu regret primarul.
Denumirea, inspirată de forma stâncii
Originea denumirii izvorului nu este legată de vreo legendă locală, ci de forma neobișnuită a stâncii de calcar, care seamănă cu organul genital feminin. O localnică afirmă direct:
„Nici vorbă! Astea-s poveşti! Nu este nicio legendă. Se cheamă aşa doar pentru că seamănă cu organul genital feminin“.
Situat în partea dreaptă a Cheilor Babei, pe drumul care duce spre Târgu Lăpuș, izvorul atrage frecvent vizitatori, mai ales pe cei care se îndreaptă către Mănăstirea Rohia. Un localnic glumește:
„Oamenii se opresc mereu pentru a bea o gură de apă din izvorul care ne-a adus faima în ţară. Unii beau de sete, alţii ca să se convingă că din stâncă curge apă şi nu altceva“.
Unii locuitori din Poiana Blenchii folosesc izvorul ca sursă permanentă de apă, lăudându-i gustul rece și pur. Primarul Chifor confirmă:
„Nu are debit foarte mare, dar este o apă foarte bună, foarte rece“. Totuși, există și sceptici care refuză să o bea din motive de igienă. „Am 50 de ani şi nu ştiu dacă mă credeţi, dar nu am gustat în viaţa mea apa asta. Ce ştiu eu cine ce-a făcut acolo ori cât e de curată apa?!“, spune un alt localnic.
În timpul verii secetoase, izvorul seacă, iar localnicii spun cu umor că atunci „intră la menopauză“.
Plăcuța cu numele, vandalizată și furată
Turiștii se opreau adesea pentru a face poze cu plăcuța metalică ce purta inscripția „Pizda Babei”, amplasată pe stâncă. În timp, unii vizitatori, mai pudici, au acoperit cuvântul considerat indecent. În cele din urmă, plăcuța a dispărut complet. Se pare că un trecător a considerat inscripția ofensatoare și a luat-o.
O localnică comentează pe seama incidentului:
„Probabil s-a gândit că nu e educativ şi de aceea a dat-o jos“.
Dispariția plăcuței a stârnit nemulțumire printre locuitorii din Poiana Blenchii, care nu consideră denumirea izvorului drept o rușine. Dimpotrivă, mulți spun că ar fi mândri ca satul lor să fie vizitat de turiști curioși, dornici să guste apa rece sau să vadă izvorul faimos cu nume aparte – o moștenire transmisă prin generații.
Comentează