Casa primului primar român al municipiului Alba Iulia, Camil Velican, în care în decembrie 1918 au avut loc primele şedinţe de lucru ale Consiliului Dirigent, este, după un amplu proces de restaurare, cel mai nou spaţiu muzeal din Alba Iulia, relatează agerpres.ro.
După demersuri care au început în urmă cu aproape un deceniu, atunci când imobilul a fost achiziţionat de Primărie de la moştenitorii familiei Velican, Casa memorială "Camil Velican" a fost inaugurată printr-un eveniment inclus în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Naţionale şi împlinirii a 107 ani de la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918.
Acest nou proiect cultural este dedicat recuperării memoriei unuia dintre cei mai importanţi oameni ai oraşului, dar, totodată, s-a urmărit să se aducă în atenţia publicului nu doar biografia unui om, ci şi povestea unei comunităţi.
Cel care a avut iniţiativa achiziţionării acestui imobil cu o valoare simbolică pentru istoria oraşului Alba Iulia este actualul primar, Gabriel Pleşa, viceprimar în 2016, atunci când casa, aflată într-o stare avansată de degradare, a fost cumpărată de administraţia locală cu 120.000 de euro.
"În 2016, prin hotărârea Consiliului Local, s-a cumpărat casa de la moştenitori. Mai trăia, la Cluj, nepoata lui Camil Velican. A urmat apoi o luptă ca să putem să restaurăm ceea ce vedeţi aici. Voiam să o terminăm la 'Centenarul Unirii', în 2018, dar, din păcate, nu am reuşit să obţinem finanţare atunci. În 2021, am reuşit să bugetăm această lucrare şi în 2022 am încheiat un contract, care s-a prelungit de vreo două-trei ori - a trebuit o nouă expertiză, un proiect tehnic. Am încercat să restaurăm cât mai fidel. Acum, casa este parte din patrimoniul naţional", a spus, duminică, la inaugurare, Gabriel Pleşa.
Cercetarea de specialitate a debutat în octombrie 2022, cu investigaţii istorico-arhitecturale, studii de parament, analize stratigrafice şi documentare fotografică. Restaurarea şi reabilitarea acestei clădiri emblematice pentru istoria oraşului a implicat costuri de peste 1,1 milioane de euro.
Stilul arhitectural poartă amprenta secesionului vienez, vizibil în stucaturi, tâmplării şi pavimente.
Unele dintre piesele care pot fi văzute, mobilier original din sufrageria familiei Velican, au fost date în custodie Primăriei de către Muzeul Naţional de Istorie a României, unde, potrivit lui Pleşa, nu au fost expuse niciodată. Alte obiecte au fost recuperate de la moştenitorii familiei Velican.
Este vorba despre un mobilier alcătuit din bufet mare din stejar, decorat cu motive florale şi geometrice sculptate, vitrina bufetului ale cărei uşi sunt prevăzute cu 16 cristale şlefuite, un bufet mic din stejar, de asemenea decorat cu motive florale şi geometrice sculptate. Mai poate fi văzută o masă triplu extensibilă din stejar masiv, decorată cu motive florale sculptate, ce datează din 1908, şi un set de 4 scaune din stejar, tapisate cu piele şi ornamentate cu detalii florale sculptate.
"Expoziţia se desfăşoară pe parcursul a şapte săli tematice, în care vizitatorii vor descoperi mobilier de început de secol XX, bunuri ce au aparţinut familiei Velican, piese din patrimoniului Centrului Cultural Palatul Principilor, precum şi donaţii, toate acestea încercând să-l introducă pe vizitator în atmosfera epocii interbelice", a explicat Alexandra Sicoe, conservator.
Autorităţile din Alba Iulia vor să achiziţioneze de la urmaşi şi peniţa de aur cu care s-a semnat Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 şi călimara în care a fost cerneala folosită în acest scop, pentru a fi expuse aici.
Imobilul a fost construit la începutul secolului al XX-lea şi are o valoare simbolică, deoarece aici a locuit primul primar român al oraşului Alba Iulia şi a găzduit mai multe întâlniri ale fruntaşilor ardeleni care au discutat o serie de probleme organizatorice legate de Marea Adunare din 1 Decembrie 1918, precum şi şedinţele de la Alba Iulia ale organismului desemnat drept Guvern al Transilvaniei.
Avocat, Velican a fost membru în Partidul Naţional Român, fiind cooptat în Consiliul Naţional Român, calitate în care a participat activ la pregătirile pentru Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918.
Trimis pe frontul din Italia în 1915, Velican s-a întors la Alba Iulia în 8 noiembrie 1918, începând demersurile pentru pregătirea schimbărilor de ordin administrative în oraş.
În 30 noiembrie 1918, în casa lui Camil Velican au avut loc întâlniri între membrii Consiliului Naţional Român pentru o bună organizare a Marii Adunări din 1 Decembrie.
În perioada 2-4 decembrie 1918, casa a devenit sediul provizoriu al Consiliului dirigent al Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi al Ţinuturilor româneşti din Ungaria.
"Casa familiei Velican a devenit unul dintre principalele locuri stabilite pentru primirea delegaţilor şi de întâlnire a fruntaşilor ardeleni în vederea organizării zilei de l Decembrie. Consfătuirile începeau de dimineaţa şi adesea se terminau târziu în noapte. (...). A fost aleasă această casă deoarece era încăpătoare, clădirile instituţiilor din oraş fiind ocupate de autorităţile administraţiei austro-ungare. Un alt criteriu a fost acela că familia Velican avea vechi relaţii cu luptătorii marcanţi pentru cauza Unirii. (...). Consiliul Dirigent a funcţionat aici până la strămutarea sa la Sibiu, pe 4 decembrie 1918", potrivit unui articol semnat de către nepoata lui Camil Velican, Elena Giurgiuman, şi apărut în urmă cu mai mulţi ani într-o revistă cu profil istoric din Alba Iulia - Dacoromania.
După ce a fost primar, Velican a devenit în perioada 1922-1926 prefect al judeţului Alba de jos, calitate în care a organizat festivităţile încoronării din octombrie 1922.
În 1931 şi în 1933, a obţinut două mandate de deputat. A murit la 58 de ani, în 12 iunie 1937.
După decesul său, între 1937-1940, imobilul a fost extins cu spaţii gospodăreşti.
Odată cu venirea regimului comunist la putere, soţia sa, Georgeta, a fost persecutată şi arestată. În anul 1950, casa i-a fost naţionalizată, Georgeta Velican fiind evacuată din locuinţă în doar patru ore. În 1952, i s-a impus domiciliu obligatoriu la Ocna Mureş. A decedat în 1968, în casa unei nepoate din Cluj. A primit post mortem titlul de "luptător pentru rezistenţa anticomunistă".
După naţionalizarea din 1950, casa a fost sediul administrative al Întreprinderii Judeţene de Construcţii şi Montaj Alba.
După 1989, a fost restituită moştenitorilor familiei Velican. Fiind nelocuită multă vreme, a suferit o degradare accelerată, cu tencuieli desprinse, tâmplării distruse, mobilier spoliat, tavane prăbuşite. În jurul anului 2010, s-au făcut lucrări de întreţinere provizorii - înlocuirea parţială a învelitorii, reparaţii la şarpantă, jgheaburi, burlane şi coşuri de fum, pentru a preveni distrugerea completă.
În urma restaurării, specialiştii au readus la lumină elementele originale - zidăria din cărămidă manuală, stucaturile fine, tâmplăria din lemn şi decoraţiile de faţadă.
Martoră a transformărilor urbane din ultimul secol, casa şi-a redobândit acum farmecul de altădată printr-un amplu proces de restaurare ce a redat viaţă unei clădiri emblematice pentru istoria oraşului Alba Iulia.
Comentează