Premium
Nimic nu va mai fi la fel în politica franceză după alegerile prezidenţiale al căror prim tur se desfăşoară duminică, 23 aprilie. O nouă ordine se prefigurează la orizontul unui Palat Elysee râvnit de trei candidaţi aflaţi în afara bipartidismului, notează agenţia EFE într-un comentariu, potrivit agerpres.
Marine Le Pen, Emmanuel Macron şi Jean-Luc Mélenchon, aflaţi, în ordine, la extrema dreaptă, centrul şi extrema stângă a spectrului politic, sfidează fiecare în modul său sistemul politic ce domneşte în Franţa de decenii. Toţi trei speră să devină primul preşedinte care ajunge la Elysee fără sprijinul uneia dintre cele două mari formaţiuni ce au susţinut a V-a Republică, respectiv Partidul Socialist şi conservatorii reuniţi acum în formaţiunea Republicanii. Numai o victorie a candidatului dreptei, Francois Fillon, aflat în corzi în urma unor scandaluri, ar lăsa preşedinţia Franţei în mâini 'cunoscute'.
Citeşte şi: Coreea de Nord a difuzat imagini cu simularea unui atac asupra unui oraş american - FOTO/VIDEO
Sondajele efectuate până în prezent susţin un scenariu apropiat de o situaţie de relativă egalitate între cei patru principali candidaţi. Deşi Macron şi Le Pen se află constant pe primele două locuri în intenţiile de vot, diferenţa dintre procentele lor şi cele ale lui Fillon şi Mélenchon s-a diminuat în ultima vreme, astfel că ceea ce părea să fie o finală sigură între fiul risipitor al socialismului şi campioana extremei drepte a devenit o cursă în patru cu un final incert.
Cu câteva zile înaintea primului tur, diferenţa dintre primii şi următorii doi era de trei sau patru procente, cu puţin peste marja de eroare. În plus, dinamica ascendentă a stângistului Jean-Luc Mélenchon, aduce şi mai multă incertitudine, nemaifiind imposibilă eventualitatea unui al doilea tur în care acesta să se confrunte cu Marine Le Pen, variantă care îngrozeşte 'establishment-ul' şi pieţele financiare.
Dar oricare va fi rezultatul final, alegerile prezidenţiale franceze din anul 2017 vor consemna în istorie declinul socialiştilor şi al conservatorilor, ai căror candidaţi ar putea să nu depăşească însumat o treime din voturi.
În cazul Republicanilor, deşi Fillon îşi menţine opţiunile intacte, căderea sa pare legată mai ales de cazul de corupţie privind locurile de muncă fictive de asistenţi parlamentari pe care le-ar fi avut soţia şi copiii săi. Atunci când conservatorii şi-au desemnat candidatul la alegerile primare din noiembrie 2016, se estima că acesta nu are cum să piardă cursa prezidenţială. Dar scandalul în care s-a văzut ulterior implicat Fillon a dat toate calculele peste cap, el refuzând să renunţe la candidatura prezidenţială.
Citeşte şi: China pregăteşte o 'armată de talie mondială'. Xi Jinping vrea o restructurare rapidă şi modernă
La socialişti tabloul este şi mai sumbru, candidatul lor, Benoit Hamon, neavând practic nicio şansă de a ajunge în turul doi, întrucât sondajele îl creditează cu mai puţin de 10% din intenţiile de vot. Decizia actualului preşedinte, Francois Hollande, de a nu mai candida pentru un al doilea mandat a deschis lupta pentru putere în partidul trandafirului, iar alegerile primare au consfinţit victoria aripii rebele a formaţiunii, reprezentate de Hamon, asupra aripii moderate a fostului premier Manuel Valls. Prin urmare, aceste alegeri găsesc socialiştii francezi într-o criză existenţială care în plus s-ar putea agrava după legislativele din iunie.
În tot acest context, afirmarea solitară a fostului ministru socialist al economiei, Emmanuel Macron, a făcut diferenţa. De fapt, acest scrutin prezidenţial va contura viitorul politic al Franţei, mai ales că va fi urmat de cel legislativ care ar putea crea un parlament mult mai fragmentat. Astfel, chiar dacă Fillon nu va câştiga alegerile prezidenţiale, conservatorii speră într-un rezultat bun la cele legislative, deşi acest scenariu, la fel ca acela privind numele viitorului preşedinte, se află în continuare în zona ficţiunii politice.
