Frontul Național de la Jean-Marie la Marine (le Pen)

Frontul Național (FN) este de mulți ani vocea cea mai reprezentativă a extremei drepte franceze. Partidul este înființat în 1972 de Noul Ordin, o mișcare de extremă dreapta sub numele de Frontul Național pentru Unitatea Franceză pentru a servi drept vehicul electoral pentru alegerile din 1973. Jean Marie le Pen este cooptat în partid și devine primul său președinte. Noul partid este inspirat de Movimente Sociale Italiano, partidul fascist postbelic, din Italia, nu numai ca mod de organizare ci și ca imagistică.   

Evoluție politică

Partidul atrage de la început o gamă largă de curente și mini-curente extremiste. Veterani ai războiului din Algeria sau pur și simplu nostalgici ai vremurilor când Franța era o putere colonială, colaboraționiști ai regimului de la Vichy, mici întreprinzători nemulțumiți de regimul fiscal sau monarhiști partizani ai liniei dinastice a contelui de Paris se regăsesc sub aceeași umbrelă. În acest grup colorat le Pen face figură de moderat potrivit pentru a da o față electorală noului partid. Ca să înțelegeți, Le Pen  în a fost în 1972 șef de campanie prezidențială a unui candidat de extremă dreaptă, participase la războiul din Algeria unde, dacă nu a participat, cel puțin a știut de incidente de tortură și a fost arestat în timpul unei rebeliuni în 1960.

La început, cel puțin, electoratul francez are altă părere. Frontul Național este o prezență cu totul marginală, ajungând în 1981 la 0,2% din voturi pe fondul incapacității de a prezenta candidați în toate circumscripțiile și al existenței unui Partid al Noilor Forțe, desprins din FN în 1974.

Lucrurile încep să se schimbe în anii '80. În 1983 Le Pen este ales consilier local în Paris cu 11% din voturi. În 1984, la alegerile europene, FN obține 11% din voturi pe fondul unei prezențe scăzute la vot. Iar în 1986 la alegerile generale câștigă 9,8% din voturi național și 35 de locuri în Adunarea Națională.

FN este și din ce în ce mai prezent în discursul public. Partidele de dreapta încep să facă alianțe cu FN pe plan local. În 1984 numele lui Le Pen apare pentru prima dată într-un sondaj național și, tot în 1984, apare pentru prima dată la televizor în prime-time,â spărgând astfel boicotul media. Succesul din 1984 îi permite atragerea de notabilități din partidele de dreapta cu care să poată prezenta o față onorabilă.

FN se consolidează în anii'90 astfel încât în 1995 ajunge să câștige primăriile din Toulon, Marignane și Orange. Frontul pune în practică convingerile politice încercând să taie finanțări pentru diverse proiecte multiculturale. În 1997 câștigă peste 15% din voturi, dar, din cauza sistemului electoral, un singur loc în Adunarea Națională. Apar disensiuni în ceea ce privește modalitățile de gestionare a acestui succes, iar Le Pen se consideră nevoit să elimine acei lideri care favorizau o apropiere tactică de restul spectrului politic.

Nemulțumiții formează Mișcarea Națională Republicană și îl denunță pe Le Pen ca fiind rasist. La alegerile europene din 1999 voturile se împart aproximativ egal între cele două facțiuni.

În 2002, spre surprinderea tuturor, Le Pen intră în turul doi al alegerilor prezidențiale. Totuși, el este umilit de Jaques Chirac, care câștigă cu un scor de 82% practic fără să își facă propagandă. Restul deceniului aduce dificultăți electorale și financiare pentru FN, astfel încât Le Pen se retrage în 2010 fiind urmat în 2011 de fiica sa Marine le Pen. Opțiunea este una victorioasă, FN obținând în 2014- 12 posturi de primar și 25% din voturi la alegerile europene.

Evoluție doctrinară

Din punct de vedere economic FN evoluează de la o abordare pro piață liberă, în timpul Războiului Rece, spre o abordare mai degrabă protecționistă și anti-globalistă după 1989. Această schimbare merge mână în mână și cu o schimbare de electorat. Pe măsură ce partidele de stânga și dreapta se deplasează spre centru, FN preia voturile populației rămase fără reprezentant trebuind astfel să-și modereze și pozițiile politice.

Un alt semn al încercării partidului de a se moderniza este excluderea lui Jean-Marie le Pen din FN de către către propria sa fiică, în luna august, din cauza unor declarații care caracterizau existența (sau ne-existența) camerelor de gazare ca fiind doar un „detaliu istoric”. FN încetează să fie un partid care atrage neo-naziști și skin-heads și se apropie de clasa de mijloc, dar și de electoratul muncitoresc care în trecut vota cu socialiștii sau chiar comuniștii.

Asta nu înseamnă abandonarea rădăcinilor din anii 70. Marion le Pen, nepoata lui Jean Marie și a lui Marine preia multe din temele, ideile și circumscripția tatălui său și devine vocea ultraconservatoare în FN.

FN este, de asemenea, eurosceptic. În acest sens a format de-a lungul timpului grupuri europarlamentare cu alte partide de orientare asemănătoare. În momentul de față FN este afiliat cu Mișcarea pentru o Europă a Națiunilor și Libertății. MENL sunt în PE euroscepticii extremiști în timp ce grupul euroscepticilor „respectabili” este constituit din Alianța Conservatorilor și Reformiștilor (din care fac parte conservatorii lui Cameron, dar și partidul Lege și Justiție din Polonia). Un succes la alegerile generale din Franța din mai 2017 acesta ar putea duce la riscul retragerii Franței din Zona Euro și/sau Spațiul Schengen.

În privința crizei din Ucraina, FN este favorabil Rusiei. Întâmplător, sau mai degrabă nu, Frontul nu a putut procura un împrumut pentru cheltuieli electorale decât de la o bancă rusească.

De asemenea, Frontul Național rămâne un partid ostil imigrației, mai ales imigrației din afara Europei. De aceea, se consideră că partidul a beneficiat de frica iscată în rândul populației de după atentatele de la Paris, deși acestea nu au putut fi legate în mod real de fluxurile de  migrație.

Marele test pentru FN va fi participarea la guvernarea locală. Partidul nu are experiență de guvernare, fiind defavorizat de sistemul electoral și marginalizat de alianțe transpartinice între stânga și dreapta. Dacă își dovedește incapacitatea administrativă Frontul Național ar putea începe să se prăbușească din nou în opțiunile alegătorilor. Dar alegerile din 2017 s-ar putea dovedi prea apropiate pentru ca FN să pice acest test.

Surse foto: citoyen actif, Rémi Noyon, staffpresi_esj, Global Panorama.