Premium
În urma discuțiilor climatice COP28 ale ONU din Dubai, conferința COP29 se îndreaptă spre leagănul istoric al petrolului, Azerbaidjan, care se află în mijlocul unui boom al gazelor. Fosta republică sovietică cu 10 milioane de locuitori plină de hidrocarburi este pe cale să-și crească producția de gaze cu 35 % în următorii 10 ani, contrar eforturilor de limitare a încălzirii globale, scrie kuwaittimes.com.
În ciuda faptului că ultima COP din Emiratele Arabe Unite s-a încheiat cu un apel fără precedent la "tranziție" de la combustibilii fosili, o analiză a ONG-ului Global Witness bazată pe date de la Rystad Energy arată că viitoarea gazdă COP29 își propune să crească producția de gaze de la 35 de miliarde de metri cubi (bcm) în 2024 la 47 bcm în 2034. Prognoza acoperă cifrele reale de producție, estimările din evoluțiile aprobate, precum și rezervele confirmate care nu sunt încă exploatate. Acestea exclud condensul, o formă lichidă de gaz.
"Azerbaidjanul își crește producția de gaze atunci când lumea trebuie să renunțe urgent la obiceiul său de a folosi combustibilii fosili", a declarat Patrick Galey, cercetător principal la Global Witness. Țara, membră a OPEC+, are o lungă istorie cu hidrocarburi, care reprezintă jumătate din economia sa.
În secolul al 13-lea, exploratorul Marco Polo a scris despre aurul negru țâșnind din pământ. Dar astăzi, gazul este cel care depășește câmpurile sale petroliere în declin. În anii 2030, gazul este de așteptat să reprezinte mai mult de jumătate din producția de
combustibili fosili din țară, potrivit datelor Rystad Energy raportate AFP. Exporturile sale către Turcia, Europa, Georgia și Iran s-au multiplicat deja de trei ori din 2015.
Proiectul Shah Deniz
Extinderea producției de gaze din Baku este alimentată în principal de proiectul Shah Deniz, unul dintre cele mai mari câmpuri de gaze din lume, descoperit în 1999 de-a lungul Mării Caspice și operat de BP, în timp ce alte proiecte precum Umid-Babek și Absheron își vor crește producția. Câmpul Absheron, care a început producția în iulie, este operat de Jocap, care include firma națională de petrol și gaze Socar, precum și TotalEnergies și Adnoc din Franța, firma națională emirateză care a fost motiv de controversă la ultimul COP.
Emiratele Arabe Unite, gazda COP28, l-au desemnat pe sultanul Al Jaber, șeful Adnoc, să prezideze conferința ONU, o alegere care a înfuriat ONG-urile și anumite țări. Scena va fi similară în 2024, COP fiind prezidată de fostul executiv al Socar, Mukhtar Babayev, ministrul ecologiei și resurselor naturale. Țara este un "jucător mic" în comparație cu marii giganți petrolieri precum Statele Unite, Rusia și Arabia Saudită, dar joacă un rol important "cel puțin pentru sud-europeni", a declarat Swapnil Babele, analist la Rystad Energy.
Pentru a scăpa de gazul din Rusia, Europa a apelat la Azerbaidjan
Pentru a înlocui gazul rusesc, Europa a apelat la Azerbaidjan, a cărui pondere a importurilor a crescut de la 2 % în 2021 la 4 % în 2023, potrivit Eurostat. După confiscarea de către Azerbaidjan a enclavei armene Nagorno-Karabah, aceste livrări au fost criticate de deputații europeni, care au deplâns reacția timidă a UE la ofensiva Azerbaidjanului și au cerut suspendarea negocierilor privind acordul privind gazele naturale semnat în 2022. Obiectivul acestui acord a fost ambițios: dublarea exporturilor de gaze la 20 de miliarde de metri cubi până în 2027.
Principalul obstacol în calea atingerii acestui potențial "este capacitatea conductelor", potrivit lui Babele. Baku își exportă gazul printr-un coridor de gaze din sudul Europei, o rețea de conducte care ajunge în Europa prin Georgia și Turcia, inclusiv Trans Adriatic Pipeline (TAP). Capacitatea sa ar putea fi dublată, dar numai cu investiții masive care ar necesita "angajamente pe termen lung" din partea operatorilor europeni de gaze, potrivit lui Rystad.
