Într-o faimoasă reprezentare picturală a lui Napoleon Bonaparte din anul 1812, liderul francez este surprins într-o postură care continuă să suscite curiozitate și în prezent. Surprins în centrul cabinetului său de lucru și purtând haina militară de ceremonie, acesta afișează o ținută discret înclinată, însă elementul care atrage imediat atenția observatorului este poziționarea mâinii sale drepte.
Aceasta nu se află într-un buzunar, ci este discret ascunsă sub vestă, printre nasturi descheiați parcă anume pentru a-i face loc. Pentru ochiul contemporan, gestul pare neobișnuit, chiar misterios. Însă, cu cât cercetăm mai adânc istoria artei, cu atât descoperim că nu este un caz izolat.
Un gest extrem de popular în aceea epocă
Această poziție, aproape o semnătură vizuală pentru Napoleon, pe care o adoptase încă din tinerețe, era de fapt extrem de populară în epocă.
Mai multe figuri ilustre, de la generalul Lafayette și ducele de Wellington până la însuși George Washington, au fost imortalizate în aceeași manieră, o practică ce a continuat chiar și după apariția fotografiei, exemplificată de filozoful Karl Marx într-o imagine din 1875.
Așadar, de ce a fost atât de răspândită această postură, aparent atât de enigmatică? Explicația cea mai plauzibilă ne poartă înapoi în timp, până în Grecia antică. Gestul simboliza demnitatea și un statut social înalt.
Așa cum consemnează Reader’s Digest, anumite cercuri sociale grecești considerau lipsit de respect să vorbești în public cu mâinile la vedere.
Statui din secolul al VI-lea î.Hr. îi înfățișează pe oratori celebri, precum Solon, cu mâinile ascunse sub mantii, o manieră care ajuta la controlul gesturilor nervoase și sublinia o prezență impunătoare.
Un simbol al autocontrolului, autorității și nobleței
În secolele XVII și XVIII, când portretele jucau un rol crucial în consolidarea imaginii politice, elitele europene au preluat acest model antic. Postura cu mâna ascunsă a devenit un simbol al autocontrolului, autorității și nobleței.
BBC History Magazine subliniază că „ascunderea unei mâini în vestă a devenit o postură frecventă în pictură, simbolizând noblețea și reținerea unui om de stat”.
Un manual de etichetă din 1737 o descria chiar ca o expresie a „curajului bărbătesc temperat de modestie”, un echilibru ideal de calități pentru un lider al vremii. Desigur, de-a lungul timpului au apărut și teorii alternative, mai puțin întemeiate, scrie incredibilia.ro.
Unii au speculat că ședințele lungi de pozat erau obositoare și că pictorii ar fi evitat să redea mâinile, considerate dificile. Alții au legat gestul de apartenența la francmasonerie sau chiar de presupuse dureri de stomac ale lui Napoleon.
Cu toate astea, site-ul Upworthy atrage atenția că niciuna dintre aceste ipoteze nu este susținută de dovezi solide. Cel mai probabil, popularitatea acestei posturi se datorează capacității sale de a transmite putere, prestigiu și, pur și simplu, de a fi considerată elegantă.
În definitiv, oricine pozează are nevoie de o anume așezare a mâinilor, iar obiceiurile de astăzi nu sunt, în esență, atât de diferite. Așa, discreta „mână în vestă” a lui Napoleon rămâne o moștenire fascinantă a unui limbaj vizual dintr-o epocă demult apusă.
Comentează