Premium
Hotnews:
Premierul Dacian Ciolos i-a socat pe liberali, joi, cu o serie de afirmatii profund demobilizatoare facute intr-un interviu pentru Ziare.com. In plina campanie, Ciolos se distanteaza de partid si, mai mult, bulverseaza cu afirmatia ca a discutat inclusiv despre eliminarea pozelor cu el de pe afise. Repeta ca nu participa la campanie, insista ca relatia cu liberalii se limiteaza la sustinerea platformei Romania 100 cu precizarea ca “lucrurile s-au oprit aici”. Aceste mesaje au un efect distrugator. Pe de-o parte demotiveaza partidul, pe de alta parte publicul nu mai intelege pentru cine trage Ciolos. Este, cred, primul candidat-locomotiva care franeaza brusc inainte de finish.
Mai multi liberali au confirmat pentru HotNews.ro ca iesirea lui Ciolos a lasat o impresie proasta, dezamagind partidul. Premierul are, poate, destule motive sa fie suparat la randul sau pe campania liberalilor. Este la randul ei neinspirata. A ajuns tinta ironiilor din cauza afiselor, filmuletelor si lozincilor toate gandite prost. Una peste alta, oricat de slab se prezinta liberalii si useristii, oricate rateuri si erori comit in aceasta campanie, Ciolos era obligat la mai multa solidaritate. Pana la urma, aceste partide, asa schioape cum se prezinta, au acceptat sa-l sustina la un nou mandat de premier. A lua distanta de armata care a acceptat sa lupte sub steagul tau este un gest pur si simplu urat, un fel de tradare politica. Asa ceva nu se face.
Daca tot a intrat in hora, sa joace pana la capat. Ok, nu a aderat la nici un partid, nu candideaza. Dar, pentru Dumnezeu, a acceptat sa-i fie folosita imaginea, toata campania e centrata pe figura lui Ciolos, si-a dat ok-ul pe fiecare material promotional, trage in mod evident pentru cele doua partide. Cum sa-ti abandonezi sustinatorii in plina competitie? Cum sa-i tratezi cu atat de multa lipsa de respect, dupa ce te-au primit si ai mers in casa lor? Premierul pare acum ca se extrage dintr-o afacere pe care toate sondajele o anunta falimentara, evitand sa achite partea lui de esec. Total neclar de ce se comporta asa.
Poate fi, de pilda, o reactie de respingere a unui rol in care cineva incearca sa-l distribuie impotriva vointei lui. Daca cititi cu atentie interviul, spune iarasi ca, pentru a intra intr-un partid, trebuie sa fie personal convins, nu sa il “convinga cineva”. De ce tot tipa Ciolos, cine-l preseaza? Pot sa-mi imaginez ca presedintele Iohannis l-ar dori sa preia PNL dupa alegeri, dar ca premierul refuza. Nu mi se pare insa cel mai potrivit moment si mod de a-i raspunde.
Nu-mi pot explica gestul incorect al premierului fata de liberali. Cea mai la indemana este varianta simpla: Ciolos intrevede esecul si nu doreste sa deconteze dezastrul politic impreuna cu PNL. Posibil sa fi realizat ca transferul de popularitate visat nu s-a produs, ca partidul s-a prabusit in sondaje si nu doreste sa fie scos raspunzator pentru un esec aproape inevitabil. Poate se gandeste sa investeasca mai mult in USR, in fine, mister total.
Poate ca se dezlipeste din timp si dintr-un soi de oportunism latent, de care a mai fost acuzat in trecut: o pozitie cat mai neutra l-ar putea face util sub orice administratie, indiferent de castigatorul alegerilor. Greu de stabilit acum cu precizie ce-i in capul lui Dacian Ciolos. Tot ce putem spune cu oarecare siguranta este ca a dezamagit prin comportamentul sau lipsit de fair-play intr-un moment dificil pentru dreapta, cand la orizont sa intrevede spectrul guvernarii PSD. Pe un fond de noncombat exasperant al premierului Ciolos manifestat si pana acum, ruptura brusca dintre PNL si locomotiva lui ar putea accelera degringolada din zona dreptei, spre avantajul stangii.
Adevarul:
Printre membrii de bună-credinţă ai organizaţiei „RePatriot” se strecoară şi destul de multe personaje controversate: oameni de afaceri abonaţi la contracte cu statul, lefegii de-o viaţă ai bugetului public, sforari politici, extremişti şi indivizi suspectaţi de fapte penale...
În teorie, „RePatriot” se bazează pe iniţiativa privată. Susţine oamenii valoroşi, care răzbesc prin forţe proprii, fără să fie abonaţi la „ţâţa” banului public. Asta în teorie. În practică, însă, printre membrii grupului se află destul de mulţi oameni care nu s-au sfiit să ia bani de la stat, uneori prin contracte controversate, după cum vom arăta.
Florin şi Măriuca Talpeş (proprietarii Softwin) au multimple interferenţe cu banii publici, funcţiile publice şi politica. În 2011, Florin Talpeş a fost numit de ministrul Daniel Funeriu preşedinte al Companiei Naţionale de Dezvoltare în Informatică (CNDI), poziţie din care a aprobat finanţări de stat în valoare de 3,2 milioane de euro pentru companiile patronate chiar de către el.
Firma lor are sute de contracte cu statul şi entităţi locale, pe furnizarea de soluţii informatice (de altfel, grosul clienţilor vin din zona publică). Câte despre interferenţa cu politica, candidatul Nicuşor Dan (USR) a recunoscut că a primit o sponsorizare de 5.000 de euro de la familia Talpeş.
Liviu Dan Drăgan (Total Soft) este cel care asigură mentenanţa sistemului informatic ECRIS (gestiunea dosarelor din Justiţie, contract obţinut prin încredinţare directă în timpul ministresei Rodica Stănoiu , din Guvernul Adrian Năstase). Administrarea costă statul 40.000 de lei pe lună, iar de-a lungul timpului au fost numeroase scandaluri legate de siguranţa sistemului.
Emil Munteanu (Power Net) are în ultimii ani sute de contracte, tot pentru funituri informatice, cu instituţii de stat importante, precum: Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), Inspectoratul General a Poliţiei de Frontieră (IGPF, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finaţelor, Angenţia Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Camera Deputaţilor, Ministerul Culturii şi altele.
Avocata Dana Dufault, în colaborare cu cunoscuta firmă Ernst &Young (E&Y), începând cu anii ‘90, a oferit consultanţă juridică în cadrul programelor PHARE pentru privatizări, realizând audituri juridice şi studii de dezvoltare strategică pentru mari companii româneşti scoase la privatizare.
Dragoş Dinu (CEO GrupulŢiriac) a fost CEO la compania A&D Pharma în perioada când grupul frmaceutic era în top 10 firme care fac afaceri cu statul, cu contracte, în perioada 2007-2010, de peste 130 de milioane de euro. Firma era principalul furnizor (de departe) în spitalele româneşti.
Iulian Sorescu (Noerr) a fost consultatant de firme pentru subvenţiile sociale plătite de statul român. Ultimul proiect consiliat şi câştigat a fost în 2016 (a fost unul din cele şase proiect care au împărţit 35 de milioane de euro de la Guvern).
Valentina Ionescu Costache (MUR Media) este specializată în organizare de mari evenimente pe bani publici, mai ales via TVR.
Ovidiu Miron (Avisso) a derulat proiecte cu finanţare europeană pentru dezvoltarea economică şi socială a mediului urban şi rural, prin coordonarea a patru proiecte din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 din care unul a contribuit la dezvoltarea a 11 Structuri de Economie Socială în judeţele Tulcea, Ilfov, Constanţa şi Maramureş. Celelalte trei proiecte au avut drept scop furnizarea de programe de formare profesională în domeniul turismului şi alimentaţiei publice.
Gheorghe Răuţ (Prosoft++) a avut contracte de furnizare soluţii informatice cu APDRP (opt contracte în 2010), cu Primăria Craiova (în 2012), Ministerul Mediului (în 2012), Primăria municipiului Bucureşti (multiple contracte pentru serviciile subordonate, în 2014 şi 2015, multe încredinţate direct).
Eusediu Margasoiu (The Network) s-a ocupat, prin firma lui, de promovarea brandului de ţară sub ministresa Elena Udrea. A făcut (tot în vremea PDL) şi iPlan – un program de 1.5 milioane EUR, de dezvoltare la nivel naţional a competenţelor de planificare strategică de marketing în rândul managerilor din România, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013 –AMPOSDRU.
Mihail Marcu (Medlife) – compania lui este a doua în topul companiilor private din sănătate care primesc bani de la stat (după Sanador). În 2014 şi 2015 i s-au decontat circa 4 milioane de euro. Radu Megheş (VBM Partners) este implicat în sectorul finanţărilor destinate autorităţilor publice locale. Până în prezent a fost implicat în proiecte pentru atragerea şi negocierea a peste 35 de finanţări nerambursabile, cu o valoare totală ce depăşeşte 1 miliard de lei. Este asociat în afaceri cu Marius Bostan, liderul „RePatriot” şi fost ministru în Cabinetul Cioloş.
